Poartă frac, au mersul legănat și reprezintă principalele atracții de la Polul Sud, iar în 25 aprilie este Ziua lor... mondială.
Chiar și înainte de această perioadă pe care o traversăm acum, perioadă în care pandemia ține peste jumătate dintre oamenii Planetei în izolare, o călătorie destinată admirării celor mai mari păsări marine în mediul lor natural era ceva accesibil doar oamenilor de știință. Însă, admiratorii acestor simpatice vietăți parcă mereu puse pe șotii, au găsit alte variante pentru a le putea vedea... live. Și acum există posibilitatea să ne destindem, urmărindu-i pe eleganții pinguini, pentru că marile Grădini Zoologice ale lumii au hotărât să-și țină porțile deschise... virtual desigur. (https://zoo.sandiegozoo.org/cams/penguin-cam)
Pinguinul Imperial, cea mai mare și cea mai rezistentă pasăre marină, traiește pe enormele banchize plutitoare ale Antarctidei, alături de celelalte 17 specii. Femelele pinguinului imperial pot face doar câte un ou pe an, în perioada lunilor de iarnă. Masculul este, însă, cel care îl clocește timp de 40-50 de zile. Până la întoarcerea mămicilor, ce revin după ce și-au suplinit rezervele de grăsime, într-o călătorie de sute de kilometri înapoi spre ocean, masculii se așază aproape unul de celălalt pentru a menține căldura, numărul acestora depășind, uneori, șase mii de exemplare. Femelele revin chiar înainte de ecloziune, iar apoi protejează puiul timp de aproximativ 40 de zile. Până iarna următoare, puii vor crește, ajungând la dimensiunile părinților, iar în tot acest timp, micuții trebuie sa treacă printr-un serios proces de... inițiere.
La polul opus (dar nu Nord, firește, ci din perspectiva dimensiunii), Micul Pinguin Albastru are aproximativ greutatea unei rațe nu foarte împănate, dar acest aspect nu îl împiedică să fie cel mai gălăgios dintre toate rudele sale. Mic, mic, dar arțăgos, ținând cont că scoate sunete stridente, atât pe țărm, cât și în apă.
Domnii, cu sau fără frac, se întrec în a face daruri dintre cele mai extravagante consoartelor, însă exploratorul francez Jules Dumont d’Urville (1790-1842) nu prea poate fi egalat. Soția lui, Adélie, a primit în dar... o specie de pinguin. Cu înălțimea de maximum 50 de cm, pinguinii Adélie trăiesc doar în regiunea antarctică. Foarte jucăuși, aceștia vânează împreună, și tot împreună, migrează de la banchiză, până la plajele unde are loc împerecherea.
Există 18 specii diferite de pinguini care, pe lângă Antarctica, mai pot fi întâlnite în Australia, Noua Zeelandă, America de Sud și Africa de Sud, numărul acestora fiind estimat la aproximativ 12 milioane de exemplare. Se pare că pinguinii rămân cu același partener „până când moartea îi desparte” și, mai mult, ei își depun ouăle în același cuib. Există desigur și excepții: aproape o treime dintre femelele din specia Humboldt își trădează partenerii.
Cu o durată de viață de 15, până la 20 de ani, aceste păsări care, paradoxal, nu pot zbura, sunt considerate o specie pe cale de dispariție, iar grija față de protejarea mediului marin al Antarcticii ar trebui să devină o prioritate mondială.
(https://www.greenpeace.org.uk/challenges/protect-the-antarctic/)
Redactor Roxana Iordache
***
foto: pexels
