Lucian Pintilie, Liviu Ciulei și Stere Gulea sunt nume istoric legate de cele mai cunoscute ecranizări ale paginilor clasice românești. Urmează o călătorie în bibliotecă și zece întâlniri cinematografice.
Indiferent de anul în care au fost scrise romanul, nuvela sau piesa de teatru, în momentul ecranizării lor, lumea oglindită este cea contemporană cu cineastul. Și dacă aduce pe ecran o întâmplare de la 1800, și dacă spune o poveste scrisă în 1954 sau 1984, referințele se fac tot la anul filmării. De exemplu, cu instrumentele lui I.L. Caragiale sau ale lui Marin Preda, tot despre România anului 2024 se vorbește, asta ca să mă refer la două filme din acest an - Moromeții 3 și Săptămâna Mare.
Decizia este ușor de înțeles, în apa de astăzi se scaldă toată echipa care realizează filmul. Regizorul este artist, un intelectual cu loc în cetate și are nu doar dreptul și îngăduința destinului, dar uneori resimte și presiunea vocii interioare de a se pronunța, cu mijloacele artei sale, despre lumea și locul în care trăiește.
Am ales pentru articolul despre ecranizările din cinematografia - și literatura - de la noi zece titluri:
Pădurea spânzuraților
De ce trag clopotele, Mitică?
Moromeții
Reconstituirea
Balanța
Baltagul
Neamul Șoimăreștilor
Frații Jderi
Ciulinii Bărăganului
Săptămâna Mare
Disclaimer la selecția filmelor (precizări, nu scuze):
Am traversat, văzut și revăzut 70 de ani de film - de la jumătatea anilor '50 din secolul XX până în 2024. Ca pagini literare însă, filmele acoperă aproape trei secole. Incredibil cum trece timpul și cât de departe am ajuns, nu? Inclusiv în artă.
Ar mai fi fost de inclus pe lista ecranizărilor memorabile din cinematografia noastră filme precum Ciuleandra (Sergiu Nicolaescu după Liviu Rebreanu), Aferim! (Radu Jude după Ioan Budai Deleanu, Nicolae Filimon, Ion Creangă și Anton Pann), Moara cu noroc (Victor Iliu după Ioan Slavici și chiar remake-ul lui Marian Crișan cu Orizont), O vară de neuitat (Lucian Pintilie după Petru Dumitriu).
Cum am ales titlurile? De ce acești autori, de ce aceste filme? Am încercat să fac dreptate epocilor - atât epoca scrierii cărților, cât și epoca realizării filmelor. Apoi am încercat să le fac dreptate și scriitorilor, chiar și zonelor geografice ale țării, dar am vrut să acopăr și unghiul (subiectiv) autoarei articolului; acordați-mi această concesie - și cititul, și filmatul, dar (deci) și scrisul sunt subiective.
Pădurea spânzuraților (1965)
În regia lui Liviu Ciulei, Titus Popovici a adaptat romanul lui Liviu Rebreanu. Distribuția i-a inclus pe Victor Rebengiuc, Liviu Ciulei, Ștefan Ciubotărașu, György Kovács, Anna Széles, Gina Patrichi (la debut în cinema), András Csiky, Emmerich Schäffer, Ion Caramitru, Mariana Mihuț. Filmul este considerat unul dintre reperele cinematografiei românești și a fost recompensat pentru regie la Festivalul de la Cannes.
„Victor Rebengiuc a fost o alegere fericită, mai întâi ca persoană fizică. Jocul său a concentrat bine: deruta personajului, amestecul de neputințe pe care le acumulează Bologa, iar în secvența finală, ochii interpretului au jucat una din cele mai bune scene din film”, scria Ecaterina Oproiu în Revista Cinema, după premiera filmului.
De numele lui Victor Rebengiuc se leagă, de altfel, multe alte ecranizări de excepție pe care le-a cunoscut cinematografia noastră: Tănase Scatiu, regia Dan Pița, De ce trag clopotele, Mitică?, regia Lucian Pintilie, Moromeții, regia Stere Gulea (premii la festivalurile din San Remo-Italia și Santarem-Portugalia) sau Balanța, regia Lucian Pintilie, titluri care se regăsesc și în acest articol.
De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
Ecranizarea în regia lui Lucian Pintilie a piesei lui Ion Luca Caragiale „D'ale carnavalului". Amantlâcuri, încurcături, satiră a orășeanului de la 1900 și a moravurilor societății românești, așa cum vedeam și știam de la Caragiale, rafinate de mâna fermă a lui Pintilie, cu o distribuție de aur: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Petrică Gheorghiu, Tora Vasilescu, Gheorghe Dinică, Mircea Diaconu, Ștefan Iordache, Ștefan Bănică, Florin Zamfirescu. Imaginea a fost semnată de Florin Mihăilescu, el ni i-a adus pe ecran pe nemuritorii Mița Baston, Didina Mazu, Nae Girimea, Crăcănel și Pampon, alături de ceilalți.
Interzis timp de zece ani, pentru cum oglindea realitatea românească, de neconceput pentru autoritățile comuniste, este exemplul flagrant de cenzură din cinematografia ceaușistă. În timp ce Reconstituirea (1970) în regia aceluiași Pintilie a rulat mai multe săptămâni şi nu a fost interzis oficial, De ce trag clopotele, Mitică? a fost blocat până în ultima zi a regimului comunist din România.
Moromeții (1987, 2018, 2024)
Moromeții din 1987 este un film care a amplificat ecourile unuia dintre cele mai mari romane din literatura noastră, romanul omonim semnat de scriitorul Marin Preda. Un film despre dispariția unei întregi clase (țărănimea) și a unui mod de viață tradițional la care, după anii ’50, nu se va reveni niciodată în țara noastră. Prin Ilie Moromete și toți membrii familiei lui, această lume rămâne imortalizată, în carte și în film.
Regizorul Stere Gulea, autor al tuturor celor trei părți ale Moromeților cinematografici, a adaptat în filmul din 1987 primul volum al romanului lui Marin Preda. I-a ales în distribuție pe Victor Rebengiuc, Luminița Gheorghiu, Gina Patrichi, Dorel Vișan, Mitică Popescu, Florin Zamfirescu, Emilia Popescu. Imaginea fost semnată de Vivi Drăgan Vasile.
Stere Gulea mărturisea despre Moromeții, în caietul de prezentare a filmului: „În cazul ecranizării acestei capodopere problema care m-a preocupat nu a fost aceea a aportului de personalitate, de originalitate, dorința de a mă „vedea”. Și nu numai eu, dar și operatorul, interpretul principal și ceilalți colaboratori, am avut o singură preocupare: aceea de a ne pune în slujba cărții, încercând să o transpunem cât mai fidel, în spiritul ei. Termenul de „a sluji” o operă literară nu ne-a dat senzația de subalterni, de diminuare a Eu-lui nostru. De aceea am vrut ca filmul să fie cât mai simplu. Aproape că îmi doream ca aparatul de filmat să nu se simtă, ci doar lumea romanului cât mai vie, cât mai necontrafăcută…”.
Naturalețe exemplară, fidelitate față de operă și de lumea redată în operă - toate se simt și astăzi, și oricând este revăzut filmul alb-negru din 1987. Creația lui Stere Gulea este una crucială în cinematografia noastră și, fără rostirea de pe ecran, replicile scrise de Marin Preda ar fi rămas, poate, stinse. Căci cine poate uita, după vizionare, cum sună vorbe precum:
„Fă, mai trage-te de fălcile-alea, că te-or fi durând de când tot vorbești!”
„De ce să tăiem salcâmul? Într-adins. Ca să se mire proștii.”
„Niculae, unde mergem noi, domnule?”
Premiile acordate acestui film:
Marele Premiu și Premiile pentru imagine (Vivi Drăgan Vasile), interpretare masculină (Victor Rebengiuc), scenografie (Svetlana Mihăilescu), muzică (Cornelia Tăutu), montaj (Mircea Ciocâltei). Diplomă de onoare (Luminiţa Gheorghiu) – ACIN, 1987
Premiul pentru interpretare masculină (Victor Rebengiuc), San Remo – Italia, 1988
Premiul III („Ciorchinele de bronz”) și Premiul pentru interpretare masculină (Victor Rebengiuc), Santarem – Portugalia, 1988
Marele Premiu şi Premiile de interpretare masculină (Victor Rebengiuc) şi feminină (Luminiţa Gheorghiu) – Costineşti, 1988
Moromeții 2, din 2018, cu Horațiu Mălăele în rolul lui Ilie Moromete, a fost triumfător la TIFF, la Cluj-Napoca, și la Gala Premiilor Gopo. Reîntâlnirea Stere Gulea - Vivi Drăgan Vasile s-a produs pentru ecranizarea volumului 2 al „Moromeților“, a cărții „Viața ca o pradă“ și a unei părți a publicisticii semnate de Marin Preda. În distribuție au mai fost aleși Iosif Paștina (Niculae), Dana Dogaru, Oana Pellea, Ion Caramitru, Andi Vasluianu, Toma Cuzin, Răzvan Vasilescu.
Filmul Moromeții 3 îi reunește pe Alex Călin, Horațiu Mălăele, Mara Bugarin, Olimpia Melinte, Iulian Postelnicu și a intrat în cinematografe în noiembrie 2024, după ce a avut premiera la TIFF 2024. În această ultimă parte a trilogiei Moromeților, suntem în anul 1954, când Niculae Moromete se află în fața unor alegeri dificile. Iubirea lui cu Vera, o femeie căsătorită, atinge o cumpănă când Niculae nu mai suportă ideea de a o împărți. Apoi el se mai confruntă și cu lipsa de încredere în breasla literară, contaminată de ideologia vremii. Aurora intră atunci în viața lui Niculae, îl eliberează în multe sensuri inspirându-l și să publice manuscrisul „Moromeții“. Cea de-a treia parte, a cărei imagine a fost realizată tot de Vivi Drăgan Vasile, are un scenariu original scris de Stere Gulea care a adunat însemnări ale scriitorului și relatări din epoca trăită de Marin Preda.
Reconstituirea (1968)
Este povestea reconstituirii de către autorități a unei bătăi între doi tineri, moment care se transformă într-o crimă.
Regia a fost semnată de Lucian Pintilie, pe un scenariu adaptat de regizor după o scriere a lui Horia Pătrașcu - nuvela „Reconstituirea“. George Constantin, Emil Botta, George Mihăiță, Vladimir Găitan, Ernest Maftei, Ileana Popovici, Ștefan Moisescu se aflau în distribuția aleasă de Pintilie. Imaginea alb-negru i-a aparținut lui Sergiu Huzum.
Un procuror, polițiștii și un profesor îi aduc pe tinerii Vuică și Nicu la un restaurant, pentru a reconstitui încăierarea lor la beție, iar apoi înregistrează totul cu aparatul de filmat, pentru a produce un film propagandistic moralizator.
Filmul a avut premiera în ziua de 5 ianuarie 1970 la București și a fost interzis la scurt timp, redifuzat abia în 1990.
Conceput ca film documentar sau film-anchetă, Reconstituirea, prin valoarea lui artistică, este o realizare cinematografică exemplară și clasică, o descriere valabilă și după aproape 60 de ani a spiritului românesc, o creație care poate fi descifrată la multe niveluri, având multe sensuri și semnificații, așa cum numai capodoperele sunt croite de autorii lor.
Balanța (1992)
Filmul prezintă povestea unei tinere profesoare și a unui medic dintr-un spital local, care încearcă să facă față traiului de zi cu zi într-o țară sufocată de comunism și stereotipuri. Regizorul Lucian Pintilie a conceput aici ecranizarea romanului omonim al lui Ion Băieșu (1933-1992). Singurul roman al lui Băieșu a fost publicat în 1985 într-o variantă cenzurată. Versiunea integrală a cărții a apărut în anul 1990 când Ion Băieşu a început să lucreze cu regizorul Lucian Pintilie la scenariul filmului pe care nu a mai apucat să-l vadă.
În distribuția dramei cu dese accente comice au fost aleși actorii Maia Morgenstern, Răzvan Vasilescu, Victor Rebengiuc, Dorel Vișan, Mariana Mihuț, Marcel Iureș, Dan Condurache, Florin Călinescu, Anda Onesa, Magda Catone, Gheorghe Visu. Pentru rolul Nela, Maia Morgenstern a fost distinsă cu trofee la Gala Premiilor Filmului European, la festivalul de la Geneva și de UCIN. Balanța a fost prezentat la Festivalul Internațional de Film de la Cannes din 1992, în afara competiției.
Baltagul (1969)
Ecranizarea romanului cu același nume de Mihail Sadoveanu, drama regizată de Mircea Mureșan urmărește tragedia unui cioban dispărut în împrejurări misterioase. Filmul i-a avut în distribuție pe Margarita Lozano, Sidonia Manolache, Folco Lulli, fiind o coproducție România-Italia. A fost selecţionat la Festivalul Internațional de Film de la Veneția.
Nevasta lui Nechifor Lipan reface drumul parcurs de acesta cu turmele de oi și află că bărbatul a fost asasinat. Vitoria restabilește adevărul și pornește pe urmele criminalilor.
Printre actorii români care întregesc distribuția filmului se numără: Ilarion Ciobanu (Nechifor Lipan), Florin Scărlătescu (subprefectul), Sandu Sticlaru (părintele Dănilă), Paul Misai (Gheorghiță), Sidonia Manolache (Minodora), Jean Constantin și Ernest Maftei. Despre Margarita Lozano, regizorul Mircea Mureşan a avut numai cuvinte de laudă şi spune că a fost „o actriţă excelentă şi disciplinată”.
„Felul extraordinar cum a jucat Margarita Lozano nu este un „dacă". Este un fapt împlinit. Pe care nu îl putem nici ignora, nici, cu atât mai puţin, defăima. Dacă am începe să ne supărăm ori de câte ori un actor străin joacă bine într-un film românesc, ar însemna că combatem principiul însuşi al coproducţiei, principiu stimabil din punct de vedere artistic şi al progresului în frumuseţe", nota, în anul premierei, în Contemporanul, D. I. Suchianu (apud aarc.ro).
Neamul Șoimăreștilor (1965)
Pelicula istorică, de aventuri, este ecranizarea romanului omonim al lui Mihail Sadoveanu. Producţia cinematografică are acţiunea plasată în Moldova și Polonia secolului al XVII-lea, în timpul luptelor pentru domnia Moldovei. Povestea pune accentul pe dragostea imposibilă dintre un oştean viteaz, credincios domnitorului, şi fata boierului ce i-a ucis tatăl. Tudor Șoimaru (Mihai Boghiță), un oștean din armata voievodului Tomșa (Ion Besoiu), încearcă, împreună cu doi prieteni, să o salveze pe Magda (Ana Maria Nicolau), fiica boierului Orheianu (Ștefan Ciubotărașu), din mâinile hatmanului care o răpise.
Tudor Caranfil a criticat în cuvinte dure această ecranizare: „Eroarea fundamentală a regizorului a fost intenția de a ilustra un roman clasic, sobru și dens în idei, cu fastul superproducțiilor. A rezultat o lectură de semidoct, în care epica romanului e complicată, absurd și inutil, de o abordare penibil limitată a faptelor".
Distribuţia filmului din 1965 a reunit actori precum George Calboreanu, Colea Răutu, Dina Cocea. Filmul a primit Premiul de excelenţă pentru calitatea imaginii şi pentru ingeniozitatea mişcărilor de aparat, la al IV-lea Congres UNIATEC de la Milano şi, la Mamaia, Premiile pentru muzică şi pentru interpretare masculină, decernat lui Ion Besoiu. Filmările au avut loc în intervalul decembrie 1963 – august 1964, cu exterioare filmate la Suceava, Voroneţ, Suceviţa, Câmpulung Muscel, Sighişoara şi cu scene de interior filmate la Buftea.
Frații Jderi (1974)
Un film clasic după o carte clasică, din bibliografiile obligatorii ale atâtor generaţii. Ecranizare a romanului „Ucenicia lui Ionuţ", primul din trilogia „Fraţii Jderi", de Mihail Sadoveanu. Ionuţ, fiul cel mic al comisului Jder, se luptă cu Alexăndrel, fiul domnitorului, pentru dragostea Nastei, fiică de boier. Cei doi trebuie să lase însă războaiele inimii deoparte şi să-şi pună viaţa în slujba Moldovei.
Filmul a fost realizat în 1974 de Mircea Drăgan. În rolurile principale îi putem vedea pe Gheorghe Cozorici, Florin Piersic, Gheorghe Dinică, Dem Rădulescu, Iurie Darie, Ştefan Velniciuc, Geo Barton, Sebastian Papaiani.
Filmul Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 este povestirea cinematografică inspirată din volumele al II-lea şi al III-lea ale trilogiei istorice „Fraţii Jderi", de Mihail Sadoveanu. La 21 Mai 1469, de Sfânta Înălţare, Ştefan cel Mare participă la hramul Mănăstirii Neamţ, unde îl prezintă norodului pe fiul său, Alexandru Vodă. Filmul a fost realizat pentru celebrarea a 500 de ani de la bătălia de la Vaslui din 1475 și reconstituire atmosfera acelor vremuri. Ștefan cel Mare se pregătește de luptă împotriva armatei otomane și adună oastea cea mare, prin înarmarea țăranilor. Moldovenii ies victorioși din bătălie, iar Ștefan cel Mare trimite o scrisoare cancelariilor europene, în care consideră Moldova ca fiind „o poartă a creștinătății”.
Regia este a lui Mircea Drăgan, iar asistent regie a fost Mircea Daneliuc. Scenariul a fost adaptat de Constantin Mitru și Mircea Drăgan. Pe afișul filmului se aflau nume precum Gheorghe Cozorici, Violeta Andrei, Gheorghe Dinică, Toma Dimitriu, Sandina Stan, Sebastian Papaiani, George Motoi.
Ciulinii Bărăganului (1958)
Drama în regia lui Louis Daquin a beneficiat de adaptarea romanului omonim al lui Panait Istrati, semnată de Louis Daquin, Antoine Tudal și Alexandru Struțeanu (care contribuise recent la ecranizarea pentru Moara cu noroc și avea să scrie scenariul și pentru ecranizarea de la Neamul Șoimăreștilor, aproape un deceniu mai târziu).
Actorii din Ciulinii Bărăganului au fost Ruxandra Ionescu, Nicolae Tomazoglu, Florin Piersic (aici la rolul de debut în cinema), Clody Bertola, Maria Tănase, Marcel Anghelescu, Mihai Berechet, Iulian Necșulescu, Sandu Sticlaru, Ernest Maftei, Matei Alexandru. Imaginea a fost realizată de francezul André Dumaitre.
Acțiunea filmului e legată de un obicei straniu ale cărui origini se pierd în negura timpului: toamna, când vântul dezlănțuit smulge ciulinii, unii copii își părăsesc casele și, prinși în vârtejul nebunesc, se avântă în lume să-și încerce norocul. Drama micului Matache începe cu o asemenea cursă după ciulini, când îi moare tatăl de foame, consemna Tudor Caranfil în „Dicționar universal de filme”, din 2008, Editura Litera, pag. 181. Filmările au avut loc în 1957, interioarele la Buftea și secvențele de exterior la Galați, Brăila, Slobozia și Amara. Filmul a fost selecţionat la Festivalul de la Cannes în 1958 și nominalizat la Palme d'Or.
Săptămâna Mare (2024)
După „O făclie de Paște", de I. L. Caragiale, în regia lui Andrei Cohn, despre cercul vicios la prejudecăților și consecințele lipsei de comunicare și empatie. La festivalul de film de la Sarajevo, Doru Bem a fost recompensat pentru rolul principal din această producție. În distribuție îi mai întâlnim pe Nicoleta Lefter, Ciprian Chiricheș, Ana Ciontea, Iulian Postelnicu, Bogdan Farcaș.
Acțiunea filmului se petrece în Săptămâna Mare, undeva pe la 1900. Relația tensionată dintre cârciumarul evreu Leiba și Gheorghe, servitorul său, ajunge la un punct în care cei doi se ceartă aprig și întrerup relațiile de muncă. Gheorghe îi promite lui Leiba răzbunare în noaptea de Paște. Amenințarea aceasta, amplificată de mediul antisemit al satului, îl tulbură pe Leiba care alunecă într-o spirală psihologică ce îl transformă din victimă în agresor.
Andrei Cohn este la a doua ecranizare din cariera lui de cineast de lungmetraje: din trei, două sunt ecranizări - prima a fost transpunerea pe ecran în 2015 a piesei de teatru a lui Mimi Brănescu „Acasă la tata" (premiera - Teatrul Act, 2009, regia Alexandru Dabija).
Invit cititorii și spectatorii să răspundă la întrebarea din titlu, o bună ocazie de a reciti și revedea operele cu cei doi protagoniști, Mița Baston și Ilie Moromete.
***
Surse:
cinepub.ro
imdb.com
istoriafilmuluiromanesc.ro
ileanalucaciu.blogspot.com
Credit foto: Triff/ Shutterstock
