Săptămâna trecută am aflat de la etnologul Laura Melinda Tătăran despre un obicei stravechi codrenesc: " mărsu ' pă digănie". În interviul ce urmează, tânărul violonist sătmărean, Emanuel Silaghi, dirijor al orchestrei Ansamblului " Cununița " din Satu Mare, va dezvălui unicitatea muzicii codrenești și a danțurilor specifice Z onei Codrului.

Care sunt danțurile practicate în mărsu' pă digănie, dar nu numai, în ținutul Codrului?

În ținutul Codrului, danțurile codrenești sunt cântate și jucate la evenimentele cele mai importante din viața omului precum, căsătoria sau botezul, la manifestări memorabile ale comunității, ca: Danțu' la Șură sau Mărsu' pă digănie. Repertoriul danțurilor este unul bogat și variat, fiecare danț fiind denumit diferit de la sat la sat: Danțu' Mare (Românescu'), De arăduit (Bătrânescu'), Țîgănescu' (Scuturat), De gătat (Danț' iute) și Ardeleanu'.

Foto: Arhiva personală Emanuel Silaghi

Care este specificul fiecărui danț?

Specificul fiecărui danț poate fi dedus din denumirea pe care o poartă. De exemplu, Danțu' de arăduit este un dans care „arăduie” (pornește) o suită de danțuri (dansuri), este mai lent ca și tempo și cu mai puține mișcări pentru dănțăuși (dansatori), un fel de „antrenament” pentru danțurile care urmează. Spre finalul suitei, vine Danțu' de gătat, dansul care anunță finalul, fiind cel mai rapid ca și tempo.

Etnologul Laura Tătăran a vorbit în unul din interviurile mele despre un danț, numit Românescu. Poți să faci o descriere a lui?

După părerea mea, orice om care trăiește în Zona Codrului poate fi cu adevărat numit codrean doar dacă vibrează de la primele sunete ale Românescului și-l joacă așa cum doar codrenii îl știu juca. Spun asta pentru că i-am urmărit la evenimente și ies în evidență acei codreni adevărați. Pot spune chiar, că pentru codreni acest danț este un imn, fie că-l numesc Românescu', Danțu' Mare sau Danțu' ogrăzâlor. E dansul care se cântă primul la orice manifestare a codrenilor. Ca instrumentist, vă spun că este danțul care ridică cel mai sus nivelul de dificultate ca interpretare. Este format din patru părți diferite, dar foarte armonios legate între ele. Este cea mai ornamentată melodie din ținutul Codrului.

Foto: Arhiva personală Emanuel Silaghi

Cum își îmbogățeau în trecut muzicanții locului repertoriul și cum o fac cei din contemporaneitate?

Spre deosebire de zilele noastre când, cu ajutorul tehnologiei, tehnica de interpretare poate fi perfecționată și repertoriul poate fi îmbogățit ușor, dacă instrumentistul e dispus să exerseze și să sacrifice timp pentru asta, pentru instrumentiștii din trecut lucrurile stăteau cu totul altfel. Un ceatarâș (violonist) cânta melodii și dansuri pe care fie le inventa, fie i le fredona sau fluiera vreun bătrân, fie le auzea cântate de alți ceatarâși. Mărsu' pă digănie crea ocazii prielnice ceatarâșilor de a-și îmbogăți repertoriul, „furând” unul de la altul melodii și stiluri de interpretare.

Cum interpretau ceterașii muzica locului la instrumente muzicale fără a avea școală?

Pe vremuri, ceatarâșii nu erau școliți, învățau să cânte după ureche, adică se bazau doar pe memoria muzicală. Mulți dintre ei nici nu țineau corect ceatăra, adică vioara, (o palmau), fapt care a dus la imposibilitatea de a putea reda anumite pasaje muzicale și de aceea le modificau. De asemenea, alegeau tonalități care le erau mai comode ca execuție. Pe lângă toate astea mai putem adăuga un alt obstacol, ceatăra, care era confecționată de cele mai multe ori manual de către ei și echipată după posibilități (corzi din sârmă, lipsa bărbiei și a contrabărbiei).

Emanuel Silaghi cu ceterașul Ionică Hainal (Foto: Arhiva personală Emanuel Silaghi)

Ai cunoscut un mare violonist al zonei Codrului: Ionică Hainal. Ce ți-a lăsat moștenire, ce ai învățat de la el?

Da, nu doar că l-am cunoscut, am avut ocazia de a-l asculta și a cânta lângă el la toate evenimentele la care participam cu Ansamblul "Cununița" din Satu Mare și la toate repetițiile care se făceau înaintea acestor evenimente, timp de șapte ani. L-am cunoscut ca mare instrumentist, ca om de calitate. Am învățat (de fapt, am „furat”) multe melodii și danțuri din repertoriul lui nenea Ionică, pe care le consider ca o moștenire. După moartea sa, am preluat conducerea orchestrei Cununița, ca dirijor. Cea mai mare bucurie a mea este că Ștefan Hainal (7 ani), nepotul lui Ionică Hainal este membru al Ansamblului Cununița Năzdrăvană și elevul meu la vioară.

Care este tezaurul lăsat de violoniștii ținutului Codrului?

O parte din varietatea de melodii și danțuri codrenești au rămas imprimate pe casete sau pe CD- uri. Eu am un asemenea CD cu Izidor Șerban și unul cu Ionică Hainal.

Emanuel Silaghi și Gheorghe Lingurar (Suru) (Foto: Arhiva personală Emanuel Silaghi)

Cum erau violoniștii care îi înveseleau pe strămoșii tăi? Ce poți spune despre ei?

Mi-ar fi plăcut să îi cunosc, știu că au fost mai mulți, chiar în satul bunicilor mei, Solduba. Pe unul singur l-am prins în viață, pe Gheorghe Lingurar, cunoscut ca Suru. Am stat de vorbă cu el de multe ori, mi-a povestit detalii despre organizarea și desfășurarea danțurilor la șură și a digăniilor,  mi-a cântat pasaje din danțuri, unele chiar compuse de el. El este cel care mi-a confirmat ordinea în care se cântau danțurile codrenești: „Prima dată să începea cu danțu' rumânesc, un ceardaș , danț țîgănesc, unu' iute de învârtit și ardelean. Cu aista să termina jocu'.” (interviu din anul 2018, localitatea Solduba).

Suru a fost ceatarâșul care a cântat la nunta bunicii mele Silaghi Florica din Solduba, după cum ea mi-a mărturisit într-un interviu despre „Obiceiului mărsului pă digănie” în anul 2018: „La mine la nuntă o cântat Petre din Odești și cu Suru, care mai trăiește. Foarte buni muzicanțî.” Despre alți ceatarâși am vorbit cu oameni mai în vârstă, la evenimentele la care am participat. Fiecare ceatarâș, în felul său propriu, a semănat bucurie în sufletele codrenilor.

Foto: Arhiva personală Emanuel Silaghi

Care este formula de acompaniament, care este povestea instrumentelor care dau viață muzicii codrenești?

Formula de acompaniament specifică Zonei Codrului este formată din trio-ul: ceatară, contră, gordună. Instrumentele erau în mare parte confecționate de către muzicanți și aveau caracteristici proprii: contra era o violă cu căluș drept și trei corzi; gorduna era un contrabas mai mic care avea doar două corzi. Arcușul era mai scurt atât pentru contră cât și pentru gordună. Uneori se cânta cu două contre pentru a contrapuncta mai bine melodia.

Cum ai defini muzica codrenească comparativ cu folclorul specific altor zone ale României?

Muzica codrenească este o capodoperă a muzicii românești și cea mai apropiată de sufletul meu. E o încântare să vezi codrenii, stârniți de ritmurile codrenești, cum intră în joc, cum joacă, cum cântă, iuiesc (chiuiesc), fluieră și bat ponturi, uitând de toate grijile lor. Așa văd eu muzica codrenească.

Credit foto: Călin Tătar

Ce faci tu, prin munca ta, pentru a menține vie tradiția muzicală codrenească?

Primii pași în această direcție i-am făcut în 2012, devenind membru instrumentist al Ansamblului "Cununița", alături de care am fost prezent la Danțurile la șură. Din 2014 și până în prezent, am participat ca ceatarâș la toate digăniile organizate de Asociația Codrenii. În anul 2019, am promovat Obiceiul „mărsului pă digănie” la concursul național „Cultură și civilizație în România” fiind unul dintre membrii echipei. Am reprezentat Zona Codrului în multe festivaluri și concursuri naționale și internaționale, adunând în portofoliu doar premii I, cel mai semnificativ fiind „Strugurele de aur”, 2017. Am dirijat orchestra „Cununița” la două ediții de Tezaur Folcloric organizate la Satu Mare, în 2017, respectiv 2022. În perioada studenției, am adunat o culegere de cântece și danțuri codrenești pe care le-am așezat pe partituri și le-am cuprins în lucrarea de licență, 2023. În prezent, caut să îmbunătățesc această culegere, aducând și alte melodii. Intenționez să public culegerea și să o ofer spre studiu celor interesați. Ca profesor, am posibilitatea de a transmite elevilor cunoștințele mele despre tradiții și obiceiuri din Zona Codrului, asigurându-mă astfel, că ele vor fi cunoscute și duse mai departe.

***

Absolvent al Academiei Naționale de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj Napoca, Emanuel Silaghi este dirijorul orchestrei Ansamblului "Cununița" din Satu Mare și profesor al cercului "Ansamblu Folcloric" din cadrul Clubului Copiilor din Carei. Este mândru că este codrean și promovează datinile și obiceiurile zonei Codrului interpretând folclor codrenesc în festivaluri și concursuri internaționale.

Credit foto: Gheorghe Petrila

Printre premiile obținute la diferite competiții muzicale se numără:

Premiul I la Festivalul Național de Folclor Strugurele de Aur (2017)

Premiul I la Festivalul Național - Concurs de Muzică Populară Ion Petreuș (2017)

Premiul I Festival - Concurs Național de Folclor Nicolae Sabău (2015)

Festivalul - Concurs Internațional de Folclor Cetatea Codrului (2015)

***

Credit foto prima fotografie: Vasile Conioși

***

Interviu realizat de Maria Grăjdan