Într-o lume grăbită, în care autenticitatea pare tot mai rară, Paul Surugiu - Fuego rămâne un reper de emoție sinceră şi un mesager al valorilor perene.
Cu o voce inconfundabilă și un har aparte de a spune povești prin muzică, Fuego nu se limitează la a fi un simplu interpret. Este compozitor, gazdă TV, pictor, filantrop și, mai ales, un om care își păstrează nealterată umanitatea în fața reflectoarelor.
În acest interviu, Paul ne invită să-l cunoaștem dincolo de scenă. Ne vorbește despre copilăria care i-a sculptat sufletul, despre România care îi curge prin vene, despre greutățile drumului artistic și bucuria de a dărui. Ne arată cum își găsește echilibrul între agitația vieții publice și nevoia de liniște, dar și cum, în ciuda încercărilor, a rămas fidel valorilor cu care a pornit la drum: bunul simț, respectul și munca onestă. O pledoarie pentru perseverență, sinceritate și iubire de țară.
Așa cum ne-a obișnuit, Fuego nu se ascunde în spatele măștilor. Vorbește deschis, cu sensibilitate, dar și cu o forță molipsitoare. Pentru că, dincolo de strălucirea scenei şi luminile reflectoarelor, Paul Surugiu este și rămâne un om care cântă cu sufletul.
Ai cucerit inimile românilor cu vocea ta caldă și cu mesajele pline de emoție. Ce te inspiră cel mai mult atunci când compui o piesă?
Paul Surugiu - Fuego: Nu știu dacă am cucerit neapărat inimile, dar sunt sigur că aduc alinare. Piesele compuse de mine pornesc de la versuri, de la mesaj. Țin tare mult la ideea pe care o transmit printr-un cântec. Dacă găsesc anumite cuvinte care îmi mișcă sufletul, fie că sunt de dragoste, despre părinți sau țară, ori despre Crăciun, apare și melodia, de la sine, ca o tăcere a inimii mele. Mă inspiră trăirile mele și ale celor din jur. Mă inspiră revoltele, bucuriile și dorința de a aduce un strop de mai bine în viețile celor care mă ascultă.
Și de fiecare dată încerc să mă pun în pielea spectatorului meu... un cântec compus de mine trebuie să fie melodios, recognoscibil, să poată fi ușor de fredonat și să aibă cuvinte care pătrund până în cele mai ascunse laturi ale sufletului, cu imagini poetice, cu sens, cu poezie a simțirii. Poate că pare mai ciudat, dar eu așa simt. Și multe din aceste cântece au ajuns să fie de succes, comerciale, de la valsul „Ce bine a fost”, mai recent, până la celebrul „Împodobește, mamă, bradul!”
„Aici am spus prima dată „mama”, aici e spiritul meu, aici m-am realizat, aici pot fi eu așa cum mă simt cel mai bine”
Există o amintire din copilărie care ți-a rămas aproape de suflet și care, poate, ți-a influențat drumul artistic?
Paul Surugiu - Fuego: Toată copilăria mi-a influențat, mai mult sau mai puțin, drumul artistic. Vedeți voi, toată lumea vorbește despre vremea respectivă, cu nostalgie. Pentru mine nu a trecut timpul acela. Eu mă simt un tânăr veșnic, cu speranțele la purtător, cu dorința de a evolua și de a fi mai bun. Am crescut în spiritul unei sănătoase noțiuni de a fi, de a înțelege ce-i cu mine și de a lupta. Modelele familiei mele au fost pe linia aceasta, a supraviețuirii prin orice mijloace. Bunicile mele, ambele, au rămas fără soți de tinere și-au crescut singure mai mulți copii, înțelegând că viața nu e un nor pe care trebuie să plutim, ci o continuă furtună din care trebuie să ieșim cât mai puțin șifonați, ba chiar învingători. Așa au fost și anii mei de-atunci, vremi în care n-am simțit că mi-e greu. Am crescut în iubire și-am înțeles că ea este darul cel mai de preț pe care-l putem primi și oferi mai departe.
N-am fost un elev model, exemplar, dar am avut o calitate care mi-a rămas până azi, cea a curiozității. Am învățat în felul acesta să fiu avid în a descoperi lucruri noi. Și-am păstrat mereu muzica alături. Am crescut în casă cu piesele marilor noștri artiști, mi-am dorit să ajung ca ei, și-am răzbit. Stăteam întins cu ochii la cer, pe malul Arieșului, punând zăvor tuturor marilor dorințe, spunându-mi că locul meu e în lumină. Și chiar dacă întunericul mi-a dat târcoale, am reușit mereu să-l „fentez”, cu o „lanternă” a bucuriei de-a trăi într-o frumoasă poveste. Și-am pus bazele unei vieți armonioase, în care valorile esențiale sunt respectul și bunul simț. Eu n-am știut ce e suferința majoră și-am înțeles încă de pe atunci că trebuie să muncesc pentru ce am, pentru ce-mi doresc să fiu. Părinții mei, icoane de bunătate, mi-au fost prieteni, dincolo de orice altceva, și m-au lăsat să zbor, să fac tot ce-mi trece prin cap, încurajând încercările mele artistice, luptând și ei cot la cot pentru a reuși.
Cum e... România ta? În ce zonă a ţării îţi e sufletul? Ce crezi că are ţara noastră aparte, faţă de alte ţări?
Paul Surugiu - Fuego: România mea este plină de potențial, dar zilnic murdărită. Nu ne merităm țara. Nu merităm, de multe ori, să fim una cu ea. Mi se pare că a devenit o rușine să spun că sunt român și mă mândresc cu asta. Și nu pentru că nu aș simți asta, ci pentru că mulţi din jurul meu consideră aceste lucruri expirate. E la modă să dai cu piatra, să fii împotriva curentului, să spui că nu te mai regăsești. Așa-i, nu avem cel mai fericit popor, dar țara e mândră și este, din păcate pentru noi, mânjită zilnic, lovită, pusă la colțul rușinii.
Tot mă întreabă oamenii de ce am drag de țara mea? Pentru că aici m-am născut, aici m-am format, aici am spus prima dată „mama”, aici e spiritul meu, aici m-am realizat, aici pot fi eu așa cum mă simt cel mai bine. Am drag de România pentru diversitatea și unicitatea ei, pentru locurile formidabile, pe care, prin profesia mea, am putut să le descopăr. Am drag de România pentru toate simbolurile care mi-au alinat copilăria, pentru valorile speciale, pentru toți idolii, pentru folclor și pentru costumul popular, pentru tradițiile tezaur și pentru toate minunile pe care încerc să le aduc în fața oamenilor la TVR 2, la emisiunea „Drag de România mea!”.
Sufletul meu este peste tot. Și casă unde m-am născut, la Turda, în Ardealul istoric, dar și în Bucovina de poveste. Este în fiecare colț al Moldovei noastre, pe care-l iubesc cu toată dăruirea mea, dar și în draga mea Basarabia, acolo unde am amintiri de neuitat. Dincolo de orice, țara asta este, așa cum spui, „A NOASTRĂ”! Aici ne-am născut și suntem una cu acest spațiu, ne identificăm cu el, cu bune și mai puțin bune. România e o provocare. Eu așa o văd. E provocare să vrei să stai, să o respecți, să-i faci față, să te bucuri că ești parte a ei și să pui, măcar puțin, umărul la schimbarea ei. Până la urmă, n-avem cum să vrem ceva mai bun pentru ea și pentru noi, dacă așteptăm izbăvirea din senin și stăm cu mâinile în sân. România mea este țara în care vreau să mor, este fiecare cuvânt al marilor poeți, este leagănul culturii și modul prin care simt că aparțin lumii. Nu înțeleg cum ar putea cuiva să-i fie rușine cu propriile origini, mai ales că ne identificăm cu locul acesta. Originile fac parte din structura noastră! Și-am văzut asta peste tot pe glob unde am întâlnit români!
„Am creat un loc în care artiștii, de fiecare dată când vin, se simt bine, se simt respectați, se simt ca odinioară.”
„Drag de România mea” a devenit un brand al Televiziunii Române. Ce amintiri dragi ai din toţi anii de filmări pentru TVR 2? Ne poţi povesti una?
Paul Surugiu - Fuego: Într-adevăr, sunt șapte ani de când, fără întrerupere, acest proiect merge mai departe, păstrează calitatea și oferă divertisment decent. Emisiunea „Drag de România mea!” este un produs demn de locul în care se difuzează, este cu zvâc, cu muzică frumoasă, de calitate, cu diversitate și cu oameni care au ceva de spus. Am creat un loc în care artiștii, de fiecare dată când vin, se simt bine, se simt respectați, se simt ca odinioară. Nu facem un lucru perfect și nici universal valabil. Dar vrem să oferim celor de acasă posibilitatea de a avea două ore petrecute cu sens, în care se și pot relaxa, dar pot și învăța ceva, pot afla lucruri noi, pot asculta muzică bună, pot descoperi personalități pe care nu le știau sau le știau altfel.
Am multe amintiri peste timp, din toți anii de filmări. Gândiți-vă că mare parte din lumea artistică, culturală, de televiziune de la noi, ne-a pășit pragul, în 15 sezoane. Am premiat peste 500 de personalități și am realizat nenumărate momente de colecție. Nu voi uita prezența Florinei Cercel, cu doar câteva luni înainte de a ne părăsi, în ultima ei apariție, sau prezența maestrului Nicolae Sabău, care ne-a adus tuturor lacrimi. Eu mă emoționez la multe momente din emisiune și fiecare bucată, fiecare poveste, fiecare duet alături de colegii mei, pe care-i iubesc, are farmecul său! Ar fi nedrept să aleg doar unul!
Cu ce surprize vine sezonul 15 al emisiunii?
Paul Surugiu - Fuego: Sezonul 15 începe la TVR 2 acum, pe 18 octombrie, sâmbătă, de la ora 20.00, și duminică de la 15.00. Va fi un sezon plin, captivant, cu 11 gale senzaționale, calitate și decență și chiar vă invit să ne urmăriți la TVR 2, în fiecare sâmbătă de la ora 20.00 și duminica de la 15.00. Sezonul 15 este unul colorat, variat, divers, dar așa, în stilul nostru, cu atenție la detalii, la cuvântul spus. Voi avea schimbări, voi avea un personaj nou alături de mine, un nebun surpriză, care își va face de cap prin emisiune. Este al șaptelea an de emisiune neîntreruptă și sunt sigur că publicul știe că oferim divertisment cu simț de răspundere, demn de locul în care suntem...
Ca exclusivitate, prima ediție ne aduce, pe lângă Emilia Dorobanțu, care va cânta muzica pop cu mine și Natalia Barbu, care va face mărturisiri de familie, pe membrii HOLOGRAF, laolaltă cu șlagărele lor. Mai apoi, pe parcursul sezonului veți putea vedea, în premieră, cuplul Marian Ionescu și Octavia Geamănu, cu fiul lor, dar și cu trupa Direcția 5. Veți vedea o gală omagială dedicată lui Gheorghe Gheorghiu, invitați din Basarabia, dar și tineri plini de talent. Vă veți reîntâlni și cu Andreea Marin, Aurelian Temișan, Jorge, Anastasia Lazariuc, Monica Anghel, Veta Biriș, Paula Hriscu, Carmen Trandafir și Emil Grădinescu, Eugen Cristea, Magda Catone sau Valentina Fătu și Vasile Muraru. Nu ratați!
Publicul te iubește pentru sensibilitatea și sinceritatea pe care le transmiți. Cum reușești să rămâi autentic într-o lume în care totul pare să fie din ce în ce mai superficial?
Paul Surugiu - Fuego: Prin ochii mei, prin propriul meu suflet, lumea și societatea în sine au nuanțe contrastante și oarecum diferite. Eu sunt oricum mai boem, mai idilic și văd totul în nuanțe pozitive. Adică am încredere în oameni și în schimbare lor, dau șanse, consider că bunătatea este mereu învingătoare, cred mult în bunul simț și nu acționez după impulsul de moment, care vine uneori și din manipulările la care suntem supuși constant. Nu cred și nu iau totul de-a gata, până ce nu cercetez puțin, până ce nu îmi pun singur două-trei întrebări, încercând astfel să le aflu răspunsul cel mai apropiat de adevăr. Atenție – de adevărul real, nu de cel pe care mi-l închipui eu sau pe care-mi doresc să îl îmbrățișez cu toată ființa mea! Prin ochii mei, de multe ori, indulgența este învingătoare la puncte!
Nu sunt vedetă. Nu mă consider vreun star de niciun fel și nu caut cu orice preț să ies în față. Construiesc permanent în activitatea mea, îmi place să fiu mai bun, să evoluez, să cresc, să arăt și acum oamenilor ce pot, ce sunt, ce simt. Sunt într-o continuă competiție cu mine, îmi doresc pentru mine performanță, să îmi testez limitele, să găsesc mereu resurse noi și să inovez, să aduc fericiri oamenilor și să le creez emoții puternice. De fapt asta și fac, pun câte un pic din sufletul meu în orice interpretare, în fiecare emisiune, în fiecare scriere sau pictură. Rolul unui artist, rol pe care eu îl iau în serios, este acela de a bucura, de a modifica percepții și a aduce, mai mult sau mai puțin, alinare celor care îl urmăresc.
Dacă ar fi să alegi o singură melodie care te definește cel mai bine, care ar fi aceea și de ce?
Paul Surugiu - Fuego: Asta este complicat. Dintre cântecele mele este foarte greu să aleg unul singur care să mă definească în totalitate, pentru că sunt un om complicat, cu multe trăiri intense și e mai greu de cuprins în doar câteva note și versuri. Voi spune așa... dintre piesele mele, cel mai frumos și mai cald vorbește despre mine cântecul „Rănit din iubire”, pentru că are în el ceva din povestea sufletului meu și l-am compus cu o seninătate aparte a spiritului meu, pe versurile cutremurătoare ale poetului Nicolae Dabija. Iar la modul general, cred că „My Way” este cântecul care poate să-mi descrie gândurile, personalitatea, într-un mod diferit. Nu l-am cântat niciodată, de teamă cumva să nu întinez interpretarea magistrală a marelui Frank Sinatra.
Pe lângă muzică şi televiziune, ești implicat şi în alte proiecte culturale și artistice. Ne poti vorbi puţin despre ele?
Paul Surugiu - Fuego: Da, fac multe la un loc, am multe proiecte, concerte, activități, campanii. Fac expoziții în muzee naționale, cu frumoasa mea colecție privată de tablouri, dar și cu picturile mele. Eu pictez din pasiune și ajut artiști din vânzarea tablourilor mele. Nu am făcut din asta mare caz niciodată și nici nu vreau să epatez. Fac pentru că așa simt și pentru că e un soi de datorie de a întoarce ce am realizat. Într-adevăr, din banii obținuți din comercializarea lor, după plata taxelor, după ce îmi acopăr investiția, aleg să ajut tineri aflați la început de drum, să le dau o șansă, sau artiști aflați la nevoie. Nu am contorizat nici oamenii pe care i-am ajutat, dar sunt peste 600-700 de povești în care am investit, fie că e vorba de mari artiști, de tineri aflați la nevoie, de festivaluri la care am acordat premii, de busturi ale unor scriitori celebri sau de diverse cauze care implică arta. Sunt tare mândru că nu trece în van această pasiune și n-am făcut niciodată mare caz cu ea. Prefer să o țin așa, simplă, să nu epatez și să nu mă „dau în stambă”, nici cu realizările, nici cu ajutoarele. Nu fac nimic în activitatea mea cu scop demonstrativ. Am trecut de multă vreme de această etapă. Tot ce realizez eu acum, fie că este pictură, muzică, televiziune, scris, absolut totul vine firesc, din drag de artă și de public. Nu mă chinui să arăt dacă sunt bun sau nu și nici nu trăiesc cu presiunea că trebuie să confirm sau să dovedesc cuiva, ceva.
Mulți te cunosc drept „Fuego”, dar cine este Paul Surugiu în momentele lui de liniște, departe de scenă și reflectoare? Cum îţi petreci timpul, ce îţi place să faci?
Paul Surugiu - Fuego: Sunt simplu, nu mă cred star, fac lucruri banale. Nu vreau timp liber și nici nu am, sincer, pentru că reușesc să umplu orice spațiu gol cu o nouă activitate, cu o nouă provocare, cu o multitudine de stări și de activități. Chiar și atunci când poate că am perioade mai libere în plan artistic, profesional, cu multele mele activități, prefer să citesc, să pictez, să văd filme bune, documentare, să mă destind cu emoții pozitive. După cum știți, pe parcursul vieții mele, am fost fericitul norocos al unor întâlniri magistrale cu genii, cu oameni lumină care mi-au schimbat irevocabil destinul și m-au făcut să privesc altfel fiecare clipă a existenței mele. De la ei am înțeles că fiecare secundă este un dar, un cadou de care trebuie profitat pe deplin. Și asta fac. De aici vine probabil și ideea că sunt un om ocupat.
Eu nu văd lucrurile așa. Consider că fiecare trebuie să fructifice momentele și să le ducă la un alt nivel. Nu ca pe o obligație sau o corvoadă, ci mai degrabă ca o binecuvântare a unei vremi iremediabil destinate trecerii. Pentru suflet mă uit și la un film bun, ascult muzica pe care-o iubesc, mă înconjor de oamenii dragi și-mi păstrez echilibrul pe toate planurile, chiar dacă de multe ori, și la mine, totul se prăbușește în jur, fără să vreau sau să-mi propun asta.
„Să vă iubească toate bucuriile, dragii mei!”
Cum îți găsești echilibrul între viața artistică, mereu în mișcare, și nevoia firească de intimitate și liniște? Cum îți încarci tu sufletul atunci când simți că ți se termină resursele interioare?
Paul Surugiu - Fuego: Echilibrul stă în rațiune! Îmi iau liniștea aferentă uneori, alteori îi duc lipsa! Sufletul meu este o combinație de bunătate cu iertare, seriozitate și rațiune. Nu mă las impresionat foarte ușor, dar atunci când se întâmplă, parcă totul capătă un alt sens. Sunt un om care iartă și care își lasă deseori sufletul să zboare. Am grijă de el acordându-i libertatea necesară și lăsându-l să trăiască fără menajamente. Știu că fiecare vrea certitudine, vrea să fie asigurat cumva că nimic nu va „clătina” propria bulă, dar așa ceva nu există. Atunci când înțelegi asta, poți trece deja la nivelul următor și, aveți încredere în mine, viața va avea atunci o altă nuanță.
Va fi mai ușor de digerat, nu va mai avea atâta nostalgie și nici păreri de rău. Cred tare că doar așa oamenii pot evolua, pot merge mai departe și pot să își depășească cu brio condiția, oricare ar fi ea – socială, profesională, familială sau de ce ordin vreți voi. Asta pentru că suntem făcuți pentru a crește, pentru a lăsa o urmă la plecarea noastră, oricum ar fi ea. Așadar, asumați-vă riscuri și trăiți fără regrete! Vă spune un om care asta face mereu.
Ai trecut prin multe etape, ca artist. Ce ți-ai spune astăzi, dacă ai putea să te întâlnești cu tine, cel de la început de drum?
Paul Surugiu - Fuego: Mi-aș spune să nu renunț, să merg mai departe, să lupt, să vreau, să pot. Indiferent că aș avea experiența căpătată în timp sau nu, i-aș spune același lucru – DĂ-I ÎNAINTE și crede în visele tale! Îi voi atrage atenția că nu va fi un drum ușor, dar că, în cele din urmă, va izbuti. De ce spun asta? Lăsând la o parte frumosul exercițiu de imaginație cu mine copil la Turda, eu am primit multe „șuturi” la început de carieră, mulți m-au făcut să mă îndoiesc de puterile mele, mi-au închis uși, m-au sabotat, m-au făcut să plâng, dar m-au ambiționat să cred și să lupt. N-am avut bani, n-am avut relații, n-am putut crește prin alte „metode” mai simple decât cele legate de muncă asiduă. Și uite așa îmi dau seama acum că norocul acesta al vieții mele mi l-am făcut și de unul singur. Eu n-am prins un trend neapărat.
Mi-am și schimbat genul muzical la un punct și de acolo am încercat să cresc și să evoluez. Nu există o rețetă a succesului în viața mea și cred că în nici o situație nu se întâmplă ca să adaugi anumite ingrediente și să ai parte de apreciere pe termen lung. Cred că ideea aceasta despre succes este o fantasmă. Mai degrabă succesul îl aduce munca, forța de anduranță, seriozitatea și cel mai important, abilitatea de a trece prin situații cu fruntea sus, eliminând posibile conflicte sau probleme care să ducă la situații fără scăpare.
Nu spun că e ușor, nu e deloc. Eu nu sunt un exemplu despre succes. Eu sunt mai degrabă exemplul omului care a depus efort și care se bucură azi de ce a realizat, știind că lasă ceva pozitiv și util în urma sa. Și tot succesul acesta al meu, mai mic sau mai mare, pe nișa mea, toate sălile pline și oamenii care vibrează la muzica mea, vin în spate cu o normalitate a celui care sunt. Eu am fost mereu pragmatic, am sesizat oportunitățile, am acceptat provocări, am strâns din dinți, am străbătut țara, am luptat, am vrut și am creat.
Nimeni nu va spune vreodată cu adevărat ce a făcut ca să ajungă unde este. Eu n-am nicio problemă să fac asta, pentru că povestea acestor 33 de ani ai mei de carieră oficială, plus încă vreo 17 de viață înainte, înseamnă rigurozitate, bun simț, educație, modestie și muncă. Și atunci revin la început. Dacă vrei, se poate, indiferent de metode și de situații! Scopul scuză mijloacele, dacă ele sunt cu bune intenții!
Dacă ar fi să alegi un singur mesaj pe care să-l transmiţi românilor, să le rămână în inimă, care ar fi acela?
Paul Surugiu - Fuego: Să vă iubească toate bucuriile, dragii mei!
