Un Trandafir celebru, la aniversare: „B.D. la munte şi la mare” | VIDEO

Cu o zi înaintea împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui Puiu Călinescu, l-am revăzut pe actorul de comedie într-unul dintre rolurile sale memorabile – Trandafir - în comedia „B.D. la munte şi la mare”. Pe 20 iunie, de la ora 21.10, la TVR 1.

Deşi nu a avut studii de actorie, umorul său inegalabil a cucerit publicul timp de jumătate de veac. Creator al unui personaj unic, Puiu Călinescu a fost un mare actor de comedie prin vocaţie, declanşând râsul doar la simpla sa apariţie. Puiu Călinescu a dat naştere, pe malurile Dâmboviţei, unei variante româneşti a îndrăgitului actor Louis de Funès.

Rolul care l-a făcut cunoscut tuturor este îndrăgitul Trandafir, din serialul Brigada Diverse (B.D.) unde a jucat alături de actorii Dem Rădulescu, Jean Constantin, Toma Caragiu, Reka Nagy, Sebastian Papaiani, Ştefan Bănică. Îl vedem sau revedem pe Puiu Călinescu şi în cel de-al treilea film al seriei – B.D. la munte şi la mare, programat de TVR 1 sâmbătă, 20 iunie, de la ora 21.10.

B.D. la munte şi la mare - România, 1971

Regia: Mircea Drăgan

Comedie. Căpitanul Panait îşi mobilizează din nou echipa pentru anihilarea unei reţele periculoase de traficanţi de droguri şi recuperarea unei icoane valoroase, făcătoare de minuni. Dar aceasta din urmă nu poate face nicio minune pentru Gogu, Trandafir şi Patraulea, care o încurcă şi de data asta cu vigilenta Brigadă Diverse…

Puiu Călinescu: „Eu nu am şcoli şi diplome, ce am învăţat am învăţat din acele filme, de pe stradă şi din viaţă”

Puiu Călinescu, pe numele său real Alexandru Călinescu, s-a născut în Bucureşti, în cartierul Griviţa şi a fost fiul Fotinei Călinescu din Bucureşti şi al actorului Jean Tomescu, din Craiova. A fost crescut de mama lui, care lucra la o fabrică de ţigarete. La vârsta de 6 ani, după moartea mamei lui (23 de ani), a fost luat şi crescut de bunica din partea mamei. Nu i-a prea plăcut şcoala, repetând un an de studiu. După această perioadă, în timpul adolescenţei, a fost nevoit să se angajeze şi să-şi facă un rost în viaţă. Unchiul său, în casa căruia locuia, i-a cerut ori să înveţe, ori să îşi găsească de muncă, pentru că nu îi va mai da de mâncare.

(w882)

„Am fost orfan de mamă de la 5 ani şi am fost crescut de surorile ei. Prima mea muncă de artist a fost să lipesc afişe de spectacole în Bucureşti, la cinema. Pe vremea aceea erau filme mute şi în pauză, când se schimbau rolele cu peliculă, eu ieşeam în sală, în faţa ecranului, să fac lumea să râdă. Eu nu am şcoli şi diplome, ce am învăţat am învăţat din acele filme, de pe stradă şi din viaţă”.

Actorul însuşi a mărturisit cele de mai sus despre viaţa sa tumultuoasă în 1996, în emisiunea de televiziune Planeta Cinema, realizată de Eugenia Vodă, şi difuzată de TVR în 15 iulie 1996, cu puţin timp înainte de moartea artistului.

Puiu Călinescu şi-a început cariera jucând în „revistele” de cinematograf ce prefaţau cândva în sălile de cinema proiecţia unui film. Din 1948 a intrat în trupa Teatrului de comedie „Constantin Tănase”. Aici a cunoscut recunoaşterea şi dragostea publicului, iar artistul a rămas credincios acestui teatru până la sfârşitul vieţii. Autodidact, Puiu Călinescu şi-a scris singur partiturile comice pentru spectacolele de pe Calea Victoriei, cu titluri trăsnite („Un băiat de zahăr ars”, „Trăsnitul meu drag”, „Idolul femeilor” etc.), al căror protagonist a fost zeci de ani.

„Secretul este munca, munca neîntreruptă, cu idei noi, cu veşnice căutări! Păi eu sunt bolnav dacă nu am repetiţii sau spectacole, sau turnee, trebuie să fac mereu câte ceva. Iar dacă nu am ce, caut până găsesc [...]. Nu pot să stau într-un loc ţepenel, am în mine un demon care îmi spune mereu. De aia şi sunt ca şi scândura, că nu are timp grăsimea să se adune. Şi atunci scriu, că textele din comediile în care joc, eu le fac şi alţii le cenzurează”, povestea artistul în emisiunea Planeta Cinema, a Eugeniei Vodă.

În acelaşi interviu, spre final, „un mare comic în viaţă”, cum îl numeşte realizatoarea Eugenia Vodă, îşi exprima regretul pentru aplauzele târzii pe care le primesc oamenii scenei, mai ales după ce se trec: „Eşti băgat în seamă şi apreciat, în general, după ce mori!”, spunea Puiu Călinescu. Dar, tot el afirma: „în viaţă, totul e să te strecori, să păcăleşti viaţa! Nu ea pe tine!”.

(w882)