Un film bun ne schimbă ziua și starea. Cine spune, la supărare, că vrea să dispară are nevoie, de fapt, să fie văzut. O poveste - în care se arată un mentor, un drum, o provocare sau dragostea vieții - poate să ne redea încrederea în oameni și speranța că nu e totul pierdut.

 

Am scris un top subiectiv ca orice clasament, mai ales în artă, și am ajuns la 10 filme americane din ultimii 32 de ani. Filme care ne trezesc optimismul și pofta de viață, filme motivaționale sau care ne inspiră - le putem numi oricum. Nu vom găsi aici filme horror sau thriller. Poate de Halloween. Între timp, să ne bucurăm de viață - urmează discursuri și povești ca-n filme!

Little Miss Sunshine

Good Will Hunting

Jerry Maguire

Million Dollar Baby

Wild (Sălbăticie)

Whiplash

Cast Away (Naufragiatul)

Gladiator

Trilogia Before (Before Sunrise, Before Sunset, Before Midnight)

Scent of a Woman (Parfum de femeie)

(1) LITTLE MISS SUNSHINE

Un road movie despre o familie care trebuie să o însoțească pe cea mai mică membră la un concurs de frumusețe. Alături de fetiță pornesc la drum mama, tatăl, bunicul patern, fratele ei vitreg și unchiul profesor, fratele mamei. Filmul a avut în România titlul Fiecare se crede normal.

Călătoria celor șase și ziua competiției ni-i arată treptat, îi descoperim pe măsură ce se descoperă și ei. Umorul este presărat din belșug peste momentele tensionate din acest film din 2006 premiat cu două Oscaruri - pentru scenariu original, Michael Arndt, și pentru rol secundar masculin, Alan Arkin, care l-a jucat pe bunic.

Regia: Jonathan Dayton, Valerie Faris

Scenariu: Michael Arndt

În distribuție: Steve Carell, Toni Collette, Greg Kinnear, Abigail Breslin, Paul Dano, Alan Arkin.

Credit foto: Twentieth Century Fox

Dialog între Frank (Steve Carell) și Dwayne (Paul Dano):

Frank: Ai auzit vreodată de Marcel Proust?

Dwayne: E cel despre care tu…

Frank: Da. Scriitor francez. Un ratat. N-a avut niciodată un loc de muncă adevărat. A avut iubiri neîmpărtășite. Gay. A petrecut 20 de ani scriind o carte pe care n-o citește aproape nimeni. Dar… în același timp era, probabil, cel mai mare scriitor de la Shakespeare. Și la sfârșitul vieții se uită în urmă și ajunge la concluzia că toți anii în care a suferit au fost cei mai buni ani din viața lui. Pentru că l-au făcut cine era. L-au obligat să gândească și să crească și să simtă profund. Și anii în care a fost fericit? O pierdere totală. N-a învățat nimic. Deci dacă dormi până la 18 ani...Gândește-te câtă suferință ratezi! Liceul, cei mai buni ani de suferință din viața ta. Nu vei avea parte de altă suferință mai bună de atât! În afară de cazul în care intri în învățământ, dar asta e o altă poveste. 

Dwayne: Știi ce ? Dă-le încolo de concursuri de frumusețe. În ziua de azi, viața e un concurs de frumusețe, unul după altul. Școala, apoi facultatea, apoi munca. Dă-le încolo! Dă-o încolo de Academie Navală, dă-o încolo de bursă! Dacă vreau să zbor, o să găsesc eu o cale să zbor. Fă ce-ți place și dă-le încolo pe toate celelalte! (You do what you love and f*** the rest.)

(2)  GOOD WILL HUNTING

Pe un scenariu scris de Matt Damon și Ben Affleck, recompensați cu Oscar pentru realizarea lor, filmul din 1997 a fost regizat de Gus Van Sant și a mai luat un al doilea Oscar care i-a revenit lui Robin Williams, pentru rol secundar.

Un băiat sărac care făcea curat la MIT (Matt Damon) are nu doar o gașcă de prieteni cu care încearcă să-și trăiască adolescența, dar și o gândire croită pentru matematică. Darul cu care e înzestrat are nevoie de ajutorul unui profesor și al unui psiholog terapeut, jucat de Robin Williams. Filmul i-a reunit în distribuție pe frații Affleck - Ben Affleck în rolul lui Chuckie și Casey Affleck în rolul lui Morgan.

Plecarea dintr-o comunitate limitată spre orizonturi mai largi, ca primă condiție a unui destin cu mai multe șanse, a plutit în tot filmul, iar zâmbetul de totală satisfacție al lui Ben Affleck, când în final înțelege că prietenul lui nu mai e acasă, vine din generozitatea unui prieten adevărat care se bucură de „evadarea” amicului său. Will primește nu doar lecții de matematică, era oricum înzestrat pentru știință, ci și de dragoste și acceptare, intimitate și limite, bărbăție și slăbiciune. Adulții cu care interacționează, mai ales psihologul jucat de Robin Williams, îl ajută să se modeleze și să se maturizeze emoțional.

Credit foto: Miramax

Dialog între Lambeau (Stellan Skarsgard), Richard Fitzpatrick (Timmy) și Sean (Robin Williams):

Lambeau: Ai auzit de Jonas Salk?

Timmy: Da, a vindecat poliomielita.

Lambeau: Ai auzit de Albert Einstein?

Timmy zâmbește.

Lambeau: Dar de Gerald Lambeau ai auzit?

Timmy: Nu.

Lambeau: Bine, mulțumesc, Timmy

Timmy: Deci cine a câștigat pariul?

Lambeau: Eu.

Timmy pleacă.

Lambeau (către Sean): Nu e vorba despre mine. Eu nu sunt nimic în comparație cu băiatul ăsta. Sean, în 1905 erau sute de profesori recunoscuți pentru studierea Universului. Dar era un funcționar de 26 de ani, care lucra la Swiss Patent (n.n. - oficiul elvețian pentru drepturi de autor, proprietate intelectuală) și care în timpul lui liber făcea fizică, și el a schimbat lumea, Sean. Îți dai seama, dacă Einstein renunța? Ori se îmbăta cu prietenii lui, în fiecare seară, în Viena? Toți am fi pierdut ceva. Și sunt sigur că Timmy nu ar fi auzit de el.

Sean: Nu exagerezi un pic, Gerry?

Lambeau: Nu, Sean. Băiatul ăsta are un dar. Doar că nu are direcție. Putem să-i dăm noi asta.

(3) JERRY MAGUIRE

În distribuție îi întâlnim pe Tom Cruise, Cuba Gooding Jr., Renée Zellweger, Regina King, Kelly Preston, Jay Mohr. Puștiul este jucat de Jonathan Lipnicki.

Regia și scenariul sunt semnate de Cameron Crowe, în 1996. Cuba Gooding Jr. a câștigat Oscarul pentru rol secundar și filmul a mai avut patru nominalizări (la categoriile cel mai bun film, scenariu, montaj și rol principal masculin).

Deși cea mai cunoscută replică este țipătul crescendo al lui Tom Cruise Show me the moneeeyyy!, când vorbește la telefon cu Cuba Gooding Jr., scenariul are multe scene de duioșie, dialoguri care îți redau încrederea în prietenie, fidelitate, dragoste. Lupta dintre bine și rău, dilemele zilnice „Ce să aleg? Oare ce e bun și adevărat și ce nu ?” se regăsesc în situațiile acestei comedii despre cariera unui impresar sportiv care se îndrăgostește de asistenta lui. Când agentul are o revelație și își pierde locul de muncă după ce le trimite colegilor un mesaj despre alegerile lui morale în viață, se trezește cu un singur client, un singur atlet rămânând alături de el, și cu o singură colegă care decide să îl urmeze.

Credit foto: TriStar Pictures

Dialog între Jerry (Tom Cruise) și Dorothy (Renée Zellweger), prea simplu și frumos să-l mai traduc, e perfect așa cum sună în engleză:

Jerry: I love you. You... you complete me. And I just...
Dorothy: Shut up,  just shut up. You had me at „Hello".

(4) MILLION DOLLAR BABY

Regia:  Clint Eastwood

Scenariul:  Paul Haggis, F.X. Toole (povestiri)

Distribuție: Clint Eastwood, Frankie; Hilary Swank, Maggie; Morgan Freeman, Eddie; Margo Martindale, Earline.

Filmul din 2004 a câștigat patru premii Oscar (film, regie, actriță în rol principal, Hilary Swank, actor în rol secundar, Morgan Freeman).

Antrenorul de box Frankie acceptă cu greu s-o pregătească pe tânăra Maggie. Apropierea dintre cele două temperamente diferite și descoperirile pe care le face bătrânul antrenor în talentata sportivă duc la o prietenie a celor doi și la atingerea de către Maggie a performanței. Ce a fost mai bun în ea a scos la lumină antrenorul și ce a fost mai frumos în el au scos la suprafață momentele-limită în care el își arată sufletul, în interacțiunea lor.

Credit foto: MDB - Warner Bros.

Dialog între Eddie (Morgan Freeman) și Frankie (Clint Eastwood):

Eddie: Eu ți-am găsit o luptătoare. Tu ai făcut din ea cea mai bună luptătoare.

Frankie: Am omorât-o.

Eddie: Nu spune asta. Maggie a intrat pe ușa aia și nu avea nimic în afară de îndrăzneală, nicio șansă pe lume să fie ce avea nevoie să fie. Datorită ție a luptat la campionatul mondial. Tu ai făcut asta. În fiecare zi mor oameni, Frankie - oameni care spală pe jos, care spală vase și știi care e ultimul lor gând? N-am avut niciodată nicio șansă. Datorită ție, Maggie a avut șansa ei. Dacă moare astăzi, știi care ar putea fi ultimul ei gând? Cred că mi-a ieșit.

(5)  WILD (SĂLBĂTICIE)

Această dramă biografică din 2014 este cronica unei călătorii de 1.100 de mile (cca 1.770 km) a unei femei care pornește la drum în căutarea vindecării după o tragedie personală. Regizorul filmului este Jean-Marc Vallée, scenariștii sunt Nick Hornby și Cheryl Strayed.

Cheryl Strayed este autoarea bestsellerului New York Times Wild care a câștigat și premiul Discover acordat de Barnes & Noble, premiul Indie Choice, Oregon Book Award și Goodreads Choice Award pentru cea mai bună autobiografie. La 22 de ani, Cheryl Strayed credea că a pierdut tot. I s-au destrămat căsnicia, familia, i-a murit mama. Patru ani mai târziu, când nu mai avea nimic de pierdut, a luat o decizie impulsivă. Fără vreun pic de experiență și pregătire, neștiind nimic despre drumeții și munte, s-a hotărât să facă de una singură traseul Pacific Crest, din Mojave Desert prin California și Oregon până în statul Washington. Pacific Crest Trail are în total 4.270 de km. Cartea de memorii Wild, scrisă cu suspans și talent, plină de căldură și umor, surprinde în detaliu chinurile și bucuriile acestei tinere care se încăpățânează să ducă la capăt călătoria care a scos-o din minți, a provocat-o, a întărit-o și în cele din urmă a vindecat-o.

Laura Dern și Reese Witherspoon au fost nominalizate la Oscar pentru rolurile lor (mamă și fiică) din acest film, iar Reese Witherspoon a mai fost nominalizată la BAFTA și Golden Globe pentru interpretarea ei. Filmările s-au desfășurat în statele Oregon și Washington, la aproape doi ani de la publicarea cărții.

În lumea europeană, echivalentul îndrăznelii din această poveste ar putea fi plecarea pe El Camino de Santiago, pentru a ajunge pe jos la Santiago de Compostela, în nord-vestul Spaniei. Cine nu are în familie ori în cercul de cunoștințe pe cineva care a plecat sau a visat la acest drum, atunci cel puțin a ascultat într-o emisiune ori într-un podcast experiența cuiva care a făcut această călătorie.

Credit foto: Fox Searchlight Pictures

Replici din Wild:

Cheryl: Mi-a luat ani să fiu femeia pe care a crescut-o mama. Mi-a luat 4 ani, 7 luni și 3 zile să reușesc asta, fără ea. După ce m-am pierdut în sălbăticia durerii mele, mi-am găsit drumul.

Bobbi: Am fost întotdeauna fata cuiva, mama cuiva sau nevasta cuiva. N-am fost niciodată șoferul propriei mele vieți.

(6) WHIPLASH

Este o dramă psihologică din 2014 - un tânăr baterist este student la cel mai bun conservator din SUA și ajunge să îl aibă mentor pe Fletcher, un profesor care scoate cu orice preț ce e mai bun din învățăcelul lui, tânărul instrumentist Andrew.

Scenariul și regia îî aparțin lui Damien Chazelle, iar în distribuție îi regăsim pe Miles Teller, J.K. Simmons și Melissa Benoist.

Ne aflăm aici în fața unui film cu trei Oscaruri  - pentru sunet și montaj, iar la un film muzical despre un instrumentist și profesorul lui nici nu e de mirare că era nevoie de cea mai înaltă performanță în sunet și montaj; al treilea Oscar i-a revenit lui J. K. Simmons pentru rolul secundar în care îl joacă pe profesorul sever de la Conservator.

Adrenalină, intensitate, pasiune, pedagogie, chiar dacă metoda pedagogică frizează psihopatia și duritatea cazonă. Aproape că îți dorești să te descopere și să se ocupe de tine un profesor cu abilitățile lui J. K. Simmons, dacă rezultatul este excelența. În cazul filmului nostru, să devii cel mai bun baterist de jazz. Școala new age în parenting îl poate eticheta pe Fletcher abuziv și perfecționist. Dar într-un film care aduce pe ecran personaje puternice, totul este justificat. Este artă!

Credit foto: Bold Films, Sundance Institute

Dialog între Andrew (Miles Teller) și Fletcher (J.K. Simmons):

Profesorul Fletcher: Nu cred că oamenii înțeleg ce fac eu aici la Conservator. Nu sunt aici să dirijez. Orice tâmpit poate să dea din mâini ca alții să țină ritmul. Sunt aici să-i împing pe oameni dincolo de ce se așteaptă de la ei. Cred că asta este absolut necesar. Altfel, lipsim lumea de următorul Louis Armstrong, de următorul Charlie Parker. Ți-am povestit cum a devenit Charlie Parker Charlie Parker, nu?

Andrew: Jo Jones i-a aruncat cinelul în cap.

Fletcher: Exact. Parker era copil și era destul de bun la saxofon. S-a ridicat să cânte și a sfeclit-o. Și Jones aproape că l-a decapitat. Și lumea a râs de el până a plecat de pe scenă. A plâns toată noaptea, dar în dimineața următoare ce-a făcut? A exersat. Și-a repetat, a repetat cu un singur scop în minte - să nu mai râdă niciodată nimeni de el.

**

Fletcher: Cel mai dăunător cuvânt este Bravo!

(7) CAST AWAY (NAUFRAGIATUL)

Naufragiatul nostru este un mare șef la o companie de curierat și, în urma unei tragedii aviatice, se trezește singur pe o insulă.

Regia: Robert Zemeckis

Scenariul: William Broyles Jr.

Cu: Tom Hanks și Helen Hunt

La Oscaruri a avut nominalizări pentru rol principal masculin, evident, Tom Hanks, și pentru cel mai bun sunet. Tom Hanks a mai fost nominalizat și la BAFTA și a câștigat Golden Globe pentru interpretarea naufragiatului Chuck.

Reprogramat periodic din anul 2000 încoace, filmul face audiență și acum, la un sfert de secol de la realizarea lui. Trecem peste plasarea de produse din aproape toate secvențele, ușor rizibile acum, că doar știm că marketingul și cinematografia au mers mereu mână în mână și că, până la urmă, totul e o afacere. Dar felul în care stăm cu sufletul la gură să vedem cum reușește Tom Hanks să supraviețuiască și să se și întoarcă pe continent oferă acestui film o putere magică asupra spectatorului. E în povestea asta o emoție profundă care ne vorbește, fără cuvinte multe, despre cum ne țin în viață dorul, cuvântul, amintirea. Umorul din scenele aproape nevorbite de pe insulă este una dintre forțele acestui film.

Credit foto: Twentieth Century-Fox

Chuck: Cel mai frumos lucru din lume este chiar lumea.

(8) GLADIATOR

Un fost general roman își pregătește meticulos răzbunarea împotriva împăratului care l-a făcut sclav și i-a ucis copilul și soția. Regizorul filmului din 2000 este Ridley Scott, scenariștii sunt David Franzoni, John Logan și William Nicholson. În distribuție îi vedem pe Russell Crowe, Joaquin Phoenix, Connie Nielsen. 

O poveste cinematografică sinonimă de un sfert de secol cu bărbăția, curajul, răbdarea, o lecție tulburătoare despre binele care în final învinge răul. Anul 2024 ne aduce și Gladiator II.

Dar între timp să ne amintim de producția epocală regizată de Ridley Scott și care i-a adus filmului cinci premii Oscar: Cel mai bun film, cel mai bun actor în rol principal, cele mai bune costume, sunet și efecte speciale. Și două Golden Globes - cel mai bun film și cea mai bună coloană sonoră.

Credit foto: Universal Pictures

Dialog între Commodus (Joaquin Phoenix) și Maximus (Russell Crowe):

Commodus:  Cum îndrăznești să-mi întorci spatele? Sclav, dă-ți jos casca și spune-ți numele!

Maximus: Numele meu este Maximus Decimus Meridius, comandant al Armatelor din Nord, general al Legiunilor Felix și servitor loial al adevăratului Împărat, Marcus Aurelius. Tată al unui fiu ucis, soț al unei soții ucise. Și mă voi răzbuna, în viața asta sau în viața viitoare.

(9 ) TRILOGIA BEFORE (Before Sunrise, Before Sunset, Before Midnight)

Înainte de Răsărit, Înainte de Apus, Înainte de Miezul Nopții

Trilogia Before a lui Richard Linklater îi are în rolurile principale pe Ethan Hawke și Julie Delpy. Primul film de dragoste din această serie a fost Before Sunrise, în 1995. Al doilea a avut premiera în 2004 - Before Sunset - și al treilea a fost lansat în 2013 - Before Midnight. Actorii principali au scris scenariile alături de regizorul Linklater la al doilea și la al treilea film, în timp ce la primul și la al doilea regizorul a scris alături de Kim Krizan.

Nu doar filmările s-au desfășurat la intervale de 9 ani, dar și în viața personajelor trec tot 9 ani. Cei doi necunoscuți din tren trăiesc o noapte romantică în Viena, se revăd la Paris și ultimul film ni-i arată în vacanță în Grecia. Preferatele mele sunt al doilea și al treilea, poate datorită Parisului și Greciei, dar sigur datorită maturității personajelor și realismului scenariului. Sau poate pentru că actorii au scris și ei dialogurile, cine știe? Nu e nimic insuportabil, ieftin sau roz, povestea de dragoste este credibilă, umană și are chiar și suspans. Îi iubești pe rând, pe fiecare, dar și pe ei doi împreună - franțuzoaica Céline și americanul Jesse.

Before Sunrise - Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin

Before Sunset - Nominalizat la Oscar pentru scenariu adaptat și la Ursul de Argint, la Berlin

Before Midnight - Nominalizat la Oscar pentru scenariu adaptat și Julie Delpy, nominalizată la Golden Globe pentru interpretarea din acest al treilea film.

Credit foto: Before Sunset (Paris) - Warner Independent Pictures; Before Midnight (Grecia) - Venture Forth

Îmi sunt atât de dragi aceste personaje și aceste filme încât nu mă pot hotărî ce replici să aleg, așa că vă las să decideți ce vă place - găsiți aici scenariul în limba engleză al preferatului meu din trilogie. Dacă vă va plăcea ceva, sigur veți vrea să le vedeți pe toate trei.

(10) SCENT OF A WOMAN (PARFUM DE FEMEIE)

Este un remake după filmul italian din 1974 Profumo di Donna - un tânăr soldat trebuie să însoțească un căpitan veteran și orb, într-o călătorie de la Genova la Roma și apoi la Napoli. Relația dintre ei, de-a lungul celor șapte zile de călătorie, se dovedește una complexă, un labirint uman de la singurătate la empatie și camaraderie. Regizorul Dino Risi a adaptat, împreună cu Ruggero Maccari, cartea lui Giovanni Arpino Il buio e il miele din 1969. (Întunericul și mierea).

Căpitanul Fausto Consolo a fost interpretat de Vittorio Gassman și tânărul Ciccio de Alessandro Momo. Producția italiană a fost recompensată cu premiul César pentru cel mai bun film străin, la Festivalul de la Cannes Vittorio Gassman a primit trofeul pentru cel mai bun actor, iar la Oscar a avut două nominalizări (scenariu adaptat și film într-o limbă străină).

Aproape 20 de ani mai târziu, în 1992, cinematografia americană preia bijuteria italiană și o transformă într-un diamant pe care îl adoră orice spectator. Bagheta regizorală a deținut-o Martin Brest care făcuse în 1984 Polițistul din Beverly Hills, cu Eddie Murphy, și avea să facă în 1998 Întâlnire cu Joe Black. Magnetismul colonelului Frank Slade (Al Pacino) și lecțiile de viață pe care i le dă noului său prieten mai tânăr Charlie (Chris O‘Donnell) în doar trei zile fac din Parfum de femeie unul dintre cele mai iubite filme din ultimele trei decenii.

Scenariul l-a adaptat de data asta Bo Goldman, nominalizat la Oscar pentru performanța lui, iar lui Al Pacino i s-a decernat premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal. La Golden Globes, Parfum de femeie a primit trei trofee - pentru actor în rol principal, scenariu și film.

În viața oricărui Charlie e nevoie de un Frank, apărător, ghid și mentor, dar și Frank, dezamăgit de toate, trist că are prea puține ocazii să se bucure de femei superbe și mâncare bună, poate descoperi că are nevoie, în timpul rămas, de mai multă prietenie, generozitate și tandrețe.

Dialog între Mr. Trask (James Rebhorn) și Lt. col. Frank Slade (Al Pacino):

Trask: Voi recomanda comitetului disciplinar să fiți exmatriculat, domnule Simms, sunteți complice și sunteți mincinos.

Frank Slade: Dar nu turnător.

Trask: Mă scuzați?

Frank Slade: Nu, nu cred că vă scuz.

Trask: Domnule Slade...

Frank Slade: Ce minciuni împuțite!

Trask: Vă rog să aveți grijă la limbaj, domnule Slade. Sunteți la Baird School, nu la cazarmă. Domnule Simms, aveți ultima ocazie să vorbiți.

Frank Slade: Domnul Simms nu dorește. Nu are nevoie să fie etichetat „Demn de a fi un bărbat de la Baird". Ce naiba e asta? Care e motto-ul vostru aici? „Băieți, turnați-vă colegii, salvați-vă? Dacă nu faceți asta, veți fi arși pe rug". Ei bine, domnilor, când se împute treaba, unii fug și unii stau. Aici este Charlie care înfruntă problema și acolo e George care se ascunde în buzunarul lui tăticu’. Și voi ce faceți? Îl premiați pe George și îl distrugeți pe Charlie.

Trask: Ați terminat, domnule Slade?

Frank Slade: Nu, abia m-am încălzit.

Ultimul cuvânt îl are Al Pacino. Când a ținut discursul din 1993, după ce a primit Oscarul pentru acest rol, a încheiat:

„De curând, o fetiță a venit la mine, eram la o petrecere în South Bronx, de unde sunt. Și mi-a spus că îi dau curaj, nu neapărat prin ce fac, ci pentru că suntem din același loc. Nu pot s-o uit pe fetița asta, nu pot să-i uit pe copiii de acolo care poate se gândesc în seara asta Dacă el poate, pot și eu. Așa că ăsta e un moment de mândrie și speranță pentru mine, pentru că vreau să mulțumesc Academiei că ne-a oferit Darul de a-i Încuraja pe alții.“

Credit foto: Scent of a Woman, Universal Pictures

***

Surse:

oscars.org
scrite.io
goodreads.com
imdb.com