Hieronymus Bosch - Ispitirea Sfântului Antonie | VIDEO

"Teleenciclopedia" vă invită să urmăriți o nouă ediție sâmbătă, 11 mai, de la ora 19:00, la TVR 1.

HIERONYMUS BOSCH. ISPITIREA SFÂNTULUI ANTONIE

Ispitirea Sfântului Antonie (1505–1506) reflectă o lume ciudată, în care realitatea se îmbină cu fantasticul delirant; ironia moralizatoare – cu burlescul, iar sacralitatea – cu profanul. Pictat în ulei, pe panouri din lemn de stejar, tripticul are lățimea de doi metri și treizeci de centimetri, iar înălțimea de un metru și treizeci. Când voleurile sunt închise, alcătuiesc o piesă tradițională de altar ce evocă patimile lui Hristos: la stânga – prinderea Sa în Grădina Ghetsimani; la dreapta – Drumul Calvarului, când Veronica i-a șters fața însângerată cu marama pe care s-a imprimat chipul Mântuitorului. Odată cu deschiderea voleurilor descoperim un insolit spectacol alegoric.

1917: UN AN, DOUĂ REVOLUŢII

La 24 octombrie 1917 se declanșează revolta populară plănuită de Vladimir Ilici Lenin. Grupuri de bolșevici atacă, pe neașteptate, oficii poștale și telegrafice, centrale telefonice, bănci, gări, uzine electrice. Garnizoana orașului trece de partea luptătorilor roșii. În secret absolut, fără manifestări violente sau victime, bolșevicii cuceresc capitala Rusiei: Petrograd. Membrii Cabinetului, mai puțin Aleksandr Kerenski (care, deghizat în ofițer sârb, evadează cu o mașină a ambasadei americane) sunt închiși în fortăreața Petropavlovskaia. În Rusia se naște o altă lume. Muncitori, țărani, mici funcționari, soldați, oameni desconsiderați de societate (luptând, deseori, zadarnic pentru o viață mai bună) visează libertate – asemenea uriașului est-european, ce răspândise flacăra revoluției pretutindeni și aprinsese speranțele popoarelor. Istoria a dovedit că le va și arde în vâlvătăile-i pătimașe...

INSTRUMENTELE MUZICALE

În acest episod vom povesti despre sintetizator, instrument ce produce și modifică electronic sunete imposibil de obținut prin „mijloace tradiționale”. Precursori au existat la începutul secolului trecut – un fel de „monștri tehnologici”, cu butoane și cabluri, descinși parcă din cărțile de literatură științifico-fantastică. Domeniul a luat avânt în anii ’60, odată cu apariția tranzistorului. Elementul, nici pe departe spectaculos, arătând ca un satelit rudimentar, ascundea încă o revoluție: miniaturizarea circuitelor electronice.

REGELE PĂDURII

Întruchipare a forței și eleganței, cerbul stăpânește ca un suveran peste domeniul său. Cu o astfel de „podoabă”, maiestuos înălțată spre nori, nu e de mirare că mitologia celtică sau slavă i-a acordat rolul de intermediar între pământ și cer, între oameni și divinitate. Înnoite odată cu trecerea anotimpurilor, coarnele sale imită frunzele copacilor: sunt lepădate în sezonul rece, iar la venirea fiecărei primăveri, „înmuguresc” și cresc, devenind tot mai falnice.