Licențiată în filologie și comunicare, Tatiana Ernuțeanu a intersectat conceptul creativ cu scrisul, la scurt timp după finalizarea studiilor, deschizându-și propriul birou de creație și comunicare, ce a implicat numeroase proiecte colaborative cu branduri atât românești, cât și francize internaționale, artiști, festivaluri, reviste, expoziții, edituri sau ONG-uri. Cum a ajuns să scrie poezie și ce înseamnă a fi poet în zilele noastre aflăm de la Tatiana în interviul ce urmează!

Ce te-a determinat să scrii poezie?

Am început în a scrie poezie devreme, însă am decis să public târziu, aspect ce m-ar putea încadra în categoria late bloomers. Alegerea genului prin care ne exprimăm artistic nu este neapărat o alegere, în opinia mea, ci mai degrabă o consecință a modului individual de a fi, implicit o sumă a experiențelor personale, care te-au și te formează, alături de percepția ușor disproporționată la nivel emoțional a situațiilor trăite. Pentru mine, poezia este acel spațiu de reflecție asupra realității mele, care și la mine, cum spunea Bolaño, se mișcă prea repede. Nu consider că fentez realitatea, ci o reșapez într-o blue pleasure, prin poezie.

Ce teme abordezi în poeziile tale?

Punând in the limelight ce am de fapt, pun accentul pe ceea ce-mi lipsește. Este chiar modul meu de gândire și de exprimare cotidiană. Mă feresc de încadrări și embleme, cum mă feresc de auto-încadrări, chiar și să fac referire la teme înseamnă, pentru mine, a trasa niște linii vizibile către ceva ce ține de efemer, de context, de o intersecție a unor stări cu caracter nu doar impermanent, cât și care ar avea nevoie de explicații și argumente pe care nu sunt dispusă să le aduc. Cu titlu generic, aș putea spune că în lucrarea mea încerc să subliniez inflexibilitatea anumitor structuri sociale, re-contextualizând ideea singurătății moderne, cât și să direcționez atenția spre explorarea propriului corp, în raport cu dominația emoțiilor.

Tatiana Ernuțeanu

Care sunt sursele tale de inspirație pentru a scrie poezie?

Prin poemele mele, prezint un decupaj al propriei existențe, eu scriind neficțional (de luat ad litteram). Mă susțin aici de spusele Sylviei Plath: “poems are moments” pentru a încerca să glosez că, în afara câtorva declanșatoare de inspirație, particulare, pe care am reușit să le identific în timp, în raport cu condiționarea lor, nu pot vorbi nici de o inspirație autonomă, cu coordonate fixe și clare, cum nu mă pot sprijini nici de ideea unei inspirații constante la aceiași stimuli. Inspirația, în cazul meu, este strâns legată de factori externi, de cele mai multe ori, în lipsa puterii mele de control, care, dublați de o predispoziție a clipei spre introspecție sau simțire brută, pot lăsa un ecou intern.

De ce are nevoie un poet pentru ca a lui creație să ajungă la sufletul cititorilor?

Cu onestitate, voi recunoaște că nu m-a interesat acest aspect niciodată, ca atare nu am căutat un răspuns. Nu am scris vreodată un rând cu scopul de a primi validarea cuiva. Am mai spus-o și, deși voi friza infatuarea, o voi re-spune: nu scriu pentru toată lumea, nu sunt pentru toată lumea și nici nu-mi doresc să fiu. Accesibilitatea mea către orice cititor, daca s-ar petrece printr-o eventualitate de ordinul absurdului, mi-ar ridica mari semne de întrebare asupra calității scrierii mele. Nu spun prin asta nici că sunt bună nici că sunt mai puțin bună, ci doar ca mi-ar displacea profund să fiu înțeleasă de sute de oameni. Miza asta nu există pentru mine, nu face să-mi tresalte nici orgoliul, nici satisfactia.

Ce volume de poezii ai scris până acum?

Vara aceasta, am publicat cel de-al treilea volum de poezie eperimentală, însoțit de grafică proprie, Sentimental Scara C la Editura Eikon, la doi ani după volumul Buletin de știri blues ( Ed. Tracus Arte), la doi ani după debutul meu cu Carne, visuri și oase triste uitate în Hydra ( Ed. Eikon). Ce regularitate, ai spune, dacă nu cunoști inconsecvența mea, care aici nu poate fi nici măcar întrezărită.

Volumul de debut i se datorează în mare parte regretatului poet Ioan Es. Pop, care m-a încurajat să public, oferindu-mi chiar coperta IV, un credit mai mult decât generos, pe care nu m-am așteptat să-l primesc (eu fiind un poet ce abia debuta) de la un poet atât de notabil, așa cum a fost este si va fi Ioan Es. Pop.

Fiecare volum, în timp ce își păstrează stilul, estetica stilistică și recurența tematică, dezvoltă noi raportări și perspective revendicate de procesul alterității la care suntem supuși cu toții. Dacă primul volum a conturat o saga amoroasă folosindu-se de autoironie ca unică formă de acceptare și suportabilitate, cel de-al doilea a esențializat maximalismul intensităților interioare, iar cel de-al treilea a pus în față o arhitectura a intimității epurată de orice artificiu plasat cu scopul fie să pluseze, fie să reducă ceva. Sunt volume ce corespund unor etape guvernate de preocupari diferite, unele impuse de context, altele pe profilul meu “vocațional”. Cel mai recent volum Sentimental Scara C este o invitație la o participare afectivă a cititorului deopotrivă prin familiar, cât și prin anonimitate.

Ce înseamnă poezie experimentală?

Încercând să ofer o definiție cât mai generală, literatura experimentală este o manieră de scriere care este interesată de reînnoirea formei, a procesului literar în sine, care, firește, pune accentul atât pe inovare, cât și pe tehnică. Suprarealismul este poate forma cea mai cunoscută pubicului de literatură experimentală, dar nu singura. Aici am intra într-un domeniu mult prea amplu și prea nuanțat, cât sâ-l  putem aborda aici, acum.

Unde au fost publicate?

Am vorbit despre editurile unde am publicat cele trei volume, cât despre poeme ce aparțin acestor volume, acestea au apărut în calupuri, în reviste literare și antologii din țară, cât și din afara ei. Voi menționa câteva dintre acestea: Revista Vatra, Matca Literară, Revista Golan,Planeta Babel, Timpul, Ateneu, Convorbiri Literare, Women Writing Berlin Lab (Germania), Lettres Capitales ( Franta), Tastzine (Spania), Unpolished Magazine ( UK), Atunis International ( SUA),  Kametsa (Peru), To the lite house ( Portugalia) etc.

Cum ai ajuns să publici în reviste internaționale din Peru, Anglia, America etc.?

Au existat două variante: cea în care mi s-a propus, poemele mele fiind descoperite pe social media, de editorii respectivelor publicații, și cea prin care am aplicat eu la call for poetry, prin submissions.

Cărți poștale cu versuri din poeme - creație Tatiana Ernuțeanu

Cui te adresezi prin poemele tale? Ce transmiți prin ele?

Eu, când public, trimit așa, spre nicăieri. Nu nutresc așteptari și nici nu direcționez. Le trimit pur și simplu. Cât despre intenția mea, nu știu dacă e important de discutat, căci relevant este ceea ce este receptat, iar asta poate fi în cazuri fericite cât mai aproape de ceea ce autorul a dorit să transmită, alteori receptandu-se ceva ce autorului nici măcar nu i-a trecut prin cap. De asta o lucrare scrisă este o lucrare vie, căci ea primește noi interpretari cu fiecare lectură, câți cititori, atâtea perspective.

Colaje - Tatiana Ernuțeanu

Știu că ai mai multe zone de interes, fiind artist de colaje analog și mixed-media, dar și publicist. Cum îmbini aceste arii de interes?

Toate sunt legate, fiind moduri de exprimare “artistică”, pe care le consider potrivite cu tipul meu de interacțiune, cât si cu disponibilitatea mea confesivă, de moment. Poezia, eseurile, colajele, cărțile poștale, broderiile cu text au apărut când a fost momentul să apară, natural, spontan și reprezintă transpuneri ale intimității mele, forme prin care încerc să reconciliez trecutul cu prezentul. Toate lucrările mele sunt mici narațiuni personale. Cuvântul, alături de imagine oferă, în opinia mea, o structură sudată, formând un cadru flexibil atât transpunerii, cât și interpretării. Colajele, de exemplu, îmi permit să folosesc elemente de care am nevoie, dar pe care nu le mai pot găsi în realitate, de la cromatică, haine, arhitectură, până la fizionomii. Așa cum spuneam, fiecare modalitate de exprimare este aleasă instinctual de  nevoile mele afective, estetice, senzoriale.

Broderie manuală - Tatiana Ernuțeanu

Ce practici poetico – vizuale abordezi în volumele tale?

Doar volumul Sentimental Scara C dispune de intervenții grafice proprii, de tip colaje, prints și broderii manuale pe carton sau suport textil. M-am folosit de relația text – imagine pentru că cele două, în opinia mea, se cer, imaginea poate arăta ceva ce textul nu poate și textul poate lămuri ceva ce nu e întotdeauna vizibil într-o imagine.

Care este feedback-ul primit de la cititorii tăi? Cum menții legătura cu ei?

După lectură, cititorii mă găsesc pe rețelele de socializare și întotdeauna ei sunt inițiatorii, căci eu nu aș putea identifica cine este cumpărătorul volumului. Am în acest moment în jurul meu o comunitate de paseiști, nostalgici, emoționali, poetry afficionados, habar n-am cum să îi numesc, unită de afinități. Se mărește organic, pe măsură ce sunt descoperită și apreciată. Nu forțez. Nu sunt un autor care să organizeze întâlniri cu cititorii, care să-și facă simțită prezența ca și cum ar fi parte din job-description, nici nu accept să ies cu lecturi publice des, nu sunt de opinia ca un autor să mearga prin țară, să-și lanseze volumul, nu suntem rock-stars plecați în turneu, asta deja ar presupune o părere grandomană despre sine, să poti crede că ai așa fani mulți și împătimiți, prin orașele lumii.. Mesajele pe care le primesc sunt mesaje foarte intime, cu implicații personale de regăsiri și stări oarecum familiare, mesaje care mă găsesc disponibilă să cotinui comunicarea, la rândul meu. Altfel, sunt o persoană greu de accesat nu din cine știe ce rațiuni egolatre, ci din neputința de a mă deschide ușor, dacă nu mi se oferă un anume cadru.

Care este statutul poetului în România? Cum supraviețuiește un poet într-o lume materialistă și într-o continuă agitație?

Nu m-aș hazarda să vorbesc despre un statut al poetului, căci este “inflație” de poeți, că nu mai devine clar nici cine e poet, nici care îi e statutul în societate. În acest moment, poezia nu mai e ceva ce răspunde unei vocații, este o pretenție ce, aproape că am putea spune, ține de modă, în unele cazuri devenind o auto-impunere, e un deziderat spre care migrează toată lumea, indiferent de aptitudini, talent, chemare, cunoaștere, acumulare de lectură, inteligență emoțională and so on. Dovadă, zecile de cursuri de scriere poetică. Poezia este pe cale să devină o meserie în sine, pentru care mergi la cursuri, așa cum un viitor avocat, medic, inginer o fac în timpul formării lor.

Din poezie, exclusiv, nu trăiește, la ora actuală, nimeni. Posibil, Mircea Cărtărescu. Nu știu. Sper!

Ce fel de evenimente dau viață poeziei în România? Unde se pot manifesta poeții?

Surprinzător, poezia își consolidează pe zi ce trece mai bine poziția în establishment-ul cultural, strânge tot mai mult adepți și coboară de pe piedestal pe stradă, în cârciumi, la festivaluri de profil sau conexe. Se manifestă și asta e de reținut și de susținut! E îmbucurător, la o căutare pe google, să constați câte evenimente de poezie au loc, unele de anvergură, unele de tradiție, unele mai relevante, altele mai puțin.

Semnezi rubrica Chicstalgia, în revista Forbes Life România. Ce cuprinzi în această rubrică?

Această rubrică, de care ma ocup de 8 ani, curatoriază și documentează, trecând prin filtrul personal al preferințelor, mici sau mari nostalgii ce aparțin unui alt timp, dar care reabilitate ar putea aparține și acestuia. Încerc să readuc pe scenă acele lucruri care nu stau sau n-ar trebui să stea sub semnul perimării. Propunerea pe care o lansez prin intermediul acestei rubrici este, în primul rând, aceea de a ne păstra și cultiva latura emoționala, în pericol, din punctul meu de vedere, dar și al altora, de tehnologizare.

Tatiana Ernuțeanu

Ca om de creație te manifești artistic. În această toamnă ai lansat două piese spoken word. Care este povestea acestei experiențe?

Acest proiect este în colaborare cu artistul Obeah (Andrei Bucureci), recunoscut pentru semnătura personală muzicală, ce reunește influențele balcanice, reggae-dub-ul și muzica electronică cu  elemente de dub și post-punk. Ne-am dorit o explorare sonoră și vizuală, care să treacă de barierele convenționale ale poeziei. Am avut și alte propuneri, dar am ales design-ul sonor propus de Andrei, considerând că mă reflectă mai bine.

Andrei este un artist care are un palmares impresionat, de artiști cu care a colaborat precum : Lee Scractch Perry, Dub Pistosls, Algiers & Zack De La Rocha ( Rage Against The Machine) și care a fost difuzat pe posturi de radio importante: BBC Radio, Soho Radio, Resonance Radio.

Piesele noastre ElongatedEyes Woman și Alter Ego & Alter Body au fost deja difuzate pe Music Galaxy Radio din Cambridge, în emisiunea The Global Grooves Show by DJ Alan B. Cele două piese pot fi ascultate pe BandCamp (Sound of Art to Come) sau in cadrul dj-set-urilor din cluburile unde eu si Andrei punem muzica.

Aici sunt cele două piese !

În final, un gând pentru iubitorii de poezie, dar și pentru cei care nu au descoperit farmecul versurilor…

Să dea o șansă poeziei, dacă încă nu au făcut-o! Nu o să invoc șarmul poeziei de sine stătător, ci voi spune că poezia oferă ocazia de a-ți cultiva empatia, de a te conecta cu emoțiile proprii, prin intermediul emoțiilor scriitorului, îți deschide perspective noi societale și te păstrează într-o legatură strânsă cu lumea ta interioară.

***

Alese mulțumiri Tatianei Ernuțeanu, un suflet sensibil, iubitor de atutentic și frumos, pentru interviul acordat pentru TVR! Stați aproape de rubrica Lifestyle a site-ului TVR pentru a afla și despre alte pasiuni interesante ale poetei Tatiana Ernuțeanu, una dintre ele fiind muzica!

***

Credit foto: Tatiana Ernuțeanu

***

Un interviu de Maria Grăjdan