Talentatul Domn Alain Delon: primul Talentat Domn Ripley și Roch Siffredi din „Borsalino”

„Când se-amestecă femeia” - debut premonitoriu al celui care a trecut de la statutul de Legendă Vie la cel de Legendă Nemuritoare. Alain Delon avea 22 de ani când a început Totul. Eu l-am descoperit când aveam 10 ani și oftau după el toate mamele și bunicile.

Noul James Dean

Marele ecran l-a primit pe Alain Delon în primul lui rol într-un lungmetraj, „Quand la femme s'en mêle” (Când se-amestecă femeia), în 1957, în regia lui Yves Allégret. Bărbatul de 22 de ani s-a făcut imediat remarcat și de atunci, până în anul 2000, a jucat în cel puțin două filme pe an.

(w882) Primul Can

Apariția sa tulburător de seducătoare, cu acea siguranță sexy a bărbatului care se știe atrăgător, venea în cinema la numai doi ani de la moartea lui James Dean la 24 de ani, actor adorat de milioane de femei.

În 1960, „Plein Soleil” ajunge în cinematografe. Este prima ecranizare a romanului „The Talented Mr. Ripley”, al Patriciei Highsmith, carte din 1955 urmată de alte patru titluri - Ripley Under Ground (1970), Ripley's Game (1974), The Boy Who Followed Ripley (1980) și Ripley Under Water (1991).

În filmul lui René Clément, Alain Delon l-a jucat pe Tom Ripley, Philippe Greenleaf a fost interpretat de Maurice Ronet și personajul Marge de Marie Laforêt. Filmul n-a dus lipsă de remake-uri: „The Talented Mr. Ripley”, din 1999 cu Matt Damon, Jude Law și Gwyneth Paltrow, regizat de Anthony Minghella, le este cunoscut cinefililor. În 2024, Netflix a propus la rândul său serialul „Ripley” în opt episode, în regia lui Steven Zaillian care a fost și scenaristul ce a adaptat opera Patriciei Highsmith.

(w882) Delon Ripl

După anul 2000, Alain Delon a ales în general roluri de televiziune. Din seria de filme „Asterix și Obelix” pe marele ecran, a jucat în cel din 2008, „Asterix la Jocurile Olimpice”. În ce alt rol putea apărea acolo, dacă nu în cel al lui Iulius Cezar. Pentru că de César se leagă și un alt capitol al destinului său artistic: a fost singurul premiu pe care l-a obținut pentru interpretare, trofeul pentru cel mai bun actor i-a revenit în 1985 pentru rolul din „Notre histoire”, de Bertrand Blier.

„Ghepardul” lui Luchino Visconti din 1963, ecranizare după romanul omonim al sicilianului Giuseppe Tomasi di Lampedusa, îi reunește pe Alain Delon, Claudia Cardinale și Burt Lancaster, iar lui Delon îi aduce o nominalizare la Golden Globe ca tânără speranță masculină. Filmul a câștigat Palme D’Or la Festivalul de la Cannes. A fost a doua colaborare a lui Delon cu Visconti, după ce regizorul italian îl distribuise în 1960 în „Rocco și frații săi”.

Pe „Rocco și frații săi”, astă seară îi vedem în familie

În vara lui 1985, eram în vacanță la mare și, într-un cinematograf din Constanța, am mers în familie să vedem „Rocco și frații săi”. Mama ne amenințase că nu ne mai lasă la plajă și nici nu ne mai gătește dacă nu mergem la film.

Cum aveam doar 10 ani, mare lucru din farmecul lui Alain Delon nu m-a impresionat. Dar pentru că în sală erau 90% mame cu copii, grupuri de femei în vacanță, fericite să-l vadă pe Alain Delon, am înțeles eu că, deși trecuseră 25 de ani de la premiera filmului, trebuie să fi fost ceva acolo ce depășea amintirea tinereții mamelor și se întâlnea cu suspinele conjugale. Era ceva acolo, adică în ochii, zâmbetul și tăcerea lui Alain Delon.

(w882) Rocco si f

O vedetă atât de mare că numele i-a devenit substantiv comun

Alendelonul este haina bărbătească din piele întoarsă și cu guler de blană, făcută celebră de actor în rolul din „Once a Thief”, din 1965. Asociat cu eleganța sex-simbolului taciturn, trench coat-ul din „Samuraiul” este sinonim și el cu un alendelon. Practic, tot ce purta Alain Delon în filme și cucerea femeile devenise element de garderobă al celui care ar fi vrut și el să cucerească femei atât de ușor, dar și atât de frumoase cum i se întâmpla în filme actorului francez. Conotațiile urbane ale numelui său mergeau până într-acolo încât, dacă voiai să spui despre un bărbat că îi lipsește șarmul, îl numeai Alain DELOC.

(w882) Haina Alai

Personajul lui Alain Delon din filmele „Borsalino” și „Borsalino and Co.” se numea Roch Siffredi; alonja contemporană a rolului său din 1970 și 1974 s-a datorat apariției virile și irezistibile a lui Delon. Pălăriile purtate de el și de Jean Paul Belmondo erau produse de compania italiană Borsalino, care fabrica pălării din 1857 și care le furnizase accesoriile și lui Humphrey Bogart și Ingrid Bergman în scena lor din finalul filmului „Casablanca”, în 1942. Se spune că ideea de a purta aceste pălării pe ecran, în „Borsalino”, i-a aparținut lui Alain Delon.

(w500) P Samurai

Ziua lui Alain Delon începea cu ceai, miere albă și mango

La TIFF-ul nostru de la Cluj-Napoca, Alain Delon a primit în 2017 Premiul pentru întreaga carieră; actorul era atunci în plin sezon în care festivalurile internaționale de film îl invitau și îi înmânau acest trofeu, ca o recunoaștere a aparițiilor electrizante din rolurile în care fusese distribuit.

Retras de câțiva ani în Douchy, o comună mică de la sud de Paris, Alain Delon trăia discret. Anunțate în 2015 că vrea să fie înmormântat în curtea sa, unde ridicase o capelă și unde își îngropase și câinii. Întreaga comunitate a localității unde și-a dus ultimii ani îl admira; putea fi văzut când se așeza, de exemplu, la masa ce îi era rezervată într-un local unde se ducea seara, de obicei. La micul dejun, obișnuia să bea ceai și să mănânce pâine prăjită, cu unt, miere albă și mango.

Grație și tristețe

În ziua în care Alain Delon a plecat dintre noi, mesajele au curs pe toate platformele media. De la actori, regizori, directori de festivaluri, la muzicieni și jurnaliști. Între aceste voci s-a aflat și Carla Bruni care a scris pe Instagram: „Nu vom uita niciodată această carismă, această voce, această siluetă, acest chip și această melancolie, această tristețe profundă și stranie care venea din tine și se imprima în atmosferă și pe peliculă. Rar întâlnești atâta grație și atâta tristețe într-un singur om”.

Cu părinți divorțați, elev și soldat rebel, hamal în Paris și prezentat de un prieten unei agenții la Cannes, Alain Delon a fost un dar al Franței pentru cinematografia mondială, pentru admiratorii lui din anii ‘50 și până azi. Căsătorit o singură dată, îndrăgostit numai el știe de câte ori, tată a trei copii, Alain Delon (1935 - 2024) a fost un bărbat care îți tăia respirația, un actor carismatic și este acum o amintire dulce ca un sărut într-o sală de cinema.

(w882) Palarie Bo