Spectacolul HAMLET - In Memoriam Vlad Mugur

TVR.RO | actualizat: Marţi, 28 Iunie 2016

Casa de Producție TVR vă invită ca pe tot parcursul anului 2016 să fiți parte din proiectul Shakespeare 400. Cel de-al șaptelea spectacol - in memoriam Vlad Mugur. Luni, la TVR 2, de la ora 19.20, în 25 iunie la TVR 3 și TVR MOLDOVA, în 26 iunie la TVRi.

Anul acesta comemorăm 400 de ani de la moartea unuia dintre cei mai cunoscuți creatori ai tuturor timpurilor, William Shakespeare. A scris, a jucat, a împuns vremurile cu un ochi sardonic, a vorbit despre iubire și moarte cu egală tandrețe, a lăsat lumii creații pe care, și astăzi, le descoperim strălucind diferit de la o clipă la alta, așa cum doar diamantele o fac.

Hamlet este cel de-al șaptelea sepectacol al proiectului Shakespeare 400 și este IN MEMORIAM Vlad Mugur (22 iunie 1927 - 22 iulie 2001) - montare a Teatrului Național Cluj.

Prima oară, în 1958, când Vlad Mugur a regizat primul Hamlet de după cel de-al Doilea Război Mondial, chiar în acel Teatru Naţional din Craiova, în care, în 1925, cu Ion Manolescu în rolul principal, a fost pus în scenă textul integral. Mugur l-a distribuit în rolul prinţului danez pe Gheorghe Cozorici care, treizeci de ani mai târziu, îşi amintea că a întruchipat un Hamlet dârz şi hotărât, care părea indecis doar în clipa în care era nevoit să facă deosebirea între limita subtilă dintre bine şi rău, dar nu şi atunci când trebuia să acţioneze.

În perioada aceasta însă, critica de teatru nu mai zăbovea asupra esenţei artistice a actorilor, fiind preocupată să-i cânte în strună Partidului şi să redea întru totul ideologia sa. Unul dintre cronicari, de pildă, e de părere că viziunea lui Mugur e extrem de „formală”, pentru că Hamlet al lui e puternic influenţat de Lawrence Oliver; în plus, e mult prea preocupat de mişcarea scenică, în loc să se concentreze pe conflictele sociale. E mai greu să reconstruieşti piesa, bazându-te pe astfel de argumente.
A doua punere în scenă a avut loc treisprezece ani mai târziu - şi, din păcate, nu degeaba a fost Vlad Mugur superstiţios.

În zadar decurgeau fără probleme repetiţiile în 1971, la Teatrul Naţional din Cluj. Aşa-numita revoluţie culturală ceauşistă a intervenit, ordonând suspendarea muncii artiştilor, astfel că Vlad Mugur s-a văzut nevoit să părăsească ţara şi să emigreze împreună cu „Ophelia” lui, Magda Stief. Regizorul reuşeşte să-şi îndeplinească visul abia după treizeci de ani, şi moare la exact o lună după premieră, de parcă ar fi spus tot ce-a avut de spus. E o poveste tristă şi extraordinar de frumoasă, la fel de frumoasă ca opera lui Mugur, e un joc straniu cu piesa, în care nu actorii o joacă, ci piesa se joacă cu ei.

După dispariţia maestrului, testamentul său artistic e transmis mai departe: în Săptămâna Comemorativă dedicată lui Vlad Mugur (…) ba mai mult, spectacolul revoluţionar al lui Mugur induce apariţia unei serii de particularităţi în lumea teatrului. I-am putea atribui o valoare simbolică faptului că, la fel ca în Ungaria, unde Claudiuşii anilor ’90 sunt jucaţi de Hamleţii anilor ’80, în secolul al 21-lea, se petrece acelaşi lucru şi cu „regele” din piesa regizată de László Bocsárdi, reprezentată la începutul anului 2009 la Bucureşti. Trebuie menţionat faptul că, doar cu opt ani înainte, Sorin Leoveanu a fost cel care a intrepretat rolul principal aproape extravagant, ba chiar morbid, al ultimei piese regizate de Vlad Mugur (care dă dovadă de o viziune tipică sfârşitului de secol, simptomatică pentru moralitatea unei lumi iraţionale) – şi asta cu foarte puţin înainte de 11 septembrie. Deja Claudiusul Teatrului Metropolis e om instinctelor, omul imoral al prezentului, care n-are cum să-l înţeleagă pe intelectualul moralizator.

„Omul poartă în sine raiul şi iadul. Pariul Divinităţii cu Lucifer s-a făcut în aceşti termeni. Cea mai simplă logică binară ne anunţă cu repeziciune CONFLICTUL. Conflictul interior, între sine şi sine, între sine şi Sinele Universal şi între sinele propriu şi sinele celorlalţi. NELINIŞTEA SINELUI.” – scrie Hamletul craiovean al lui Tompa Gábor, regretatul Adrian Pintea, în eseul său intitulat Hamlet sau actorul lucid….”

Fragmente din „Pentru prefaţa cărţii în limba română” - Darvay Nagy Adrienne: CADRELE EPOCII – HAMLET LA CUMPĂNA MILENIULUI, Editura Holnap, Budapesta 2006.

***
Spectacol a fost preluat de la Festivalul Internațional de Teatru de la Craiova.
Traducerea și adaptarea Roxana Croitoru. În distribuție: Sorin Leoveanu, Luiza Cocora, Bogdán Zsolt, Elena Ivanca, Anton Tauf. Regia TV: Silviu Jicman. Redactor: Ioana Prodan. Scenografia: Helmut Stürmer. Costume: Lia Manţoc. Regia artistică: Vlad Mugur.

Program difuzare:

TVR 2 - luni, iunie, de ora 19.20

TVR 3 - sâmbată, 25 iunie, de la ora 20.00 și duminică, 26 iunie, de la ora 7.40

TVR MOLDOVA - sâmbată, 25 iunie, de la ora 16.35

TVR Internațional - duminică, 26 iunie, de la ora 17.30

***
Teatrul Național de Televiziune este un proiect al Casei de Producție TVR, difuzat pe canalele TVR și online pe www.tvrplus.ro
Producător coordonator: DEMETER András István

*
Legendă foto
Foto: NICU CHERCIU
22 iunie 2001 Teatrul Național Cluj
Aniversare Vlad Mugur la 74 de ani.
(În 22 iulie Vlad Mugur a murit la München)

ULTIMELE COMUNICATE