Consumul de alcool în cazul tatălui a fost multă vreme eclipsat de concentrarea medicilor pe ceea ce consumă mama. Dar o nouă cercetare mută acum acest accent.

Timp de peste 50 de ani, oamenii de știință au avertizat privind riscurile consumului de alcool în timpul sarcinii. Cercetări recente au arătat că un consum de alcool de doar un pahar pe săptămână, în cazul mamei, poate afecta dezvoltarea creierului, funcțiile cognitive și comportamentul, precum și forma feței copilului, scrie BBC

Consensul științific pare destul de clar: expunerea prenatală la alcool poate cauza o serie de probleme (deși persistă unele întrebări legate de riscul exact al consumului ușor de alcool în comparație cu consumul excesiv, de exemplu). Riscurile potențiale includ deficiențe de neurodezvoltare, precum și trăsături faciale specifice asociate cel mai frecvent cu tulburările de spectru alcoolic fetal (FASD), dar și probleme comportamentale, cognitive și de învățare, cum ar fi întârzierile în vorbire.

Efectele acoperă un spectru larg, ceea ce explică în parte de ce FASD este acum descrierea preferată pentru „sindromul alcoolic fetal” sau FAS.

Cu toate acestea, pe măsură ce riscurile consumului de alcool de către mamă au devenit mai bine documentate, un alt factor potențial care contribuie la FASD a rămas în mare parte ignorat: cât de mult bea tatăl. Cercetările privind fertilitatea și reproducerea „au fost atât de axate pe femei, atât de centrate pe mamă, încât nu am întreprins cu adevărat cercetările necesare pe partea masculină”, spune Michael Golding, fiziolog al dezvoltării la Universitatea Texas A&M, care cercetează expunerea la alcool și dezvoltarea fetală.

Cercetători precum Golding au suspectat de multă vreme factorul paternal. „De ani de zile, auzim povești de la femei care spun: «Nu am băut niciodată în timpul sarcinii, dar acum am un copil cu FAS. Partenerul meu a fost un consumator cronic de alcool»”, spune el. Dar astfel de povești au fost adesea respinse ca fiind „găselnițele unor mame mincinoase”.

Riscul de malformații

Cu toate acestea, cercetări recente au scos la iveală o posibilitate interesantă și care ar putea schimba regulile jocului: aceste mame au avut dreptate tot timpul.

Ideea conform căreia consumul de alcool, în cazul tatălui, înainte de concepție ar putea avea un impact asupra urmașilor poate părea exagerată. Dar studii recente privind populația au constatat că bebelușii ai căror tați au consumat alcool prezintă un risc mai mare de a avea diverse probleme de sănătate.

Un studiu observațional realizat în 2021 pe mai mult de o jumătate de milion de cupluri din China, de exemplu, a constatat că riscul de malformații congenitale - inclusiv boli cardiace congenitale și anomalii ale tractului digestiv - era mai mare când tatăl consumase alcool înainte de concepție.

Un alt studiu din China a comparat 5.000 de copii cu defecte cardiace congenitale cu 5.000 fără. Din nou, chiar dacă riscul general a rămas relativ scăzut, s-a constatat că bebelușii erau de aproape trei ori mai predispuși să aibă o malformație cardiacă congenitală dacă tatăl lor consumase alcool - mai mult de 50 ml (1,7 ozfl) de alcool pe zi în cele trei luni dinaintea sarcinii - decât dacă nu consumase.

Este important de remarcat faptul că riscul general de malformații congenitale a rămas totuși relativ scăzut. În studiul din 2021 privind diverse defecte congenitale în China, cel mai răspândit defect – fisura palatină - a fost găsit la doar 105 copii din cei 164.151 ai căror tați au băut. Dar acest lucru a făcut ca fisura palatină să fie de 1,5 ori mai probabilă în rândul urmașilor ai căror tați au băut, decât în cazul urmașilor ai căror tați nu au consumat alcool.

„Descoperirea noastră sugerează că viitorii tați ar trebui să fie încurajați să-și modifice consumul de alcool înainte de a concepe pentru a reduce riscul fetal, având în vedere că o rată de consum de alcool de 31,0% din partea tatălui a crescut substanțial riscul de malformații congenitale”, au scris cercetătorii.

„O grămadă de factori îngreunează studiul”

Între timp, în iulie 2024, un studiu a constatat că, dacă tații consumau alcool înainte de procreare, dezvoltarea fetală părea să fie afectată.

Cu toate acestea, este dificil de stabilit cu exactitate dacă alcoolul din organismul tatălui a cauzat aceste probleme sau a fost doar corelat cu acestea. Deși cercetătorii ambelor studii au controlat factorii de confuzie, cum ar fi fumatul tatălui, este imposibil de luat în considerare toți factorii potențiali.

„Studiile pe oameni sunt extrem de complicate, există o mulțime de factori de confuzie”, spune Golding. „Care este regimul alimentar al individului? Face exerciții fizice? Există o grămadă de factori care îngreunează incredibil studiul.”

Între timp, elaborarea unui studiu controlat randomizat (RCT), standardul de aur al cercetării științifice, nu este tocmai o opțiune atunci când vine vorba de ecuația consum de alcool/sarcină. Chiar dacă, prin absurd, ar fi etic să le spunem unor tați să bea înainte de concepție, știind că acest lucru ar putea avea un impact negativ asupra urmașilor, este puțin probabil ca cei care în mod normal erau abstinenți să înceapă să bea - sau, într-un grup de control teoretic, ca cei care beau frecvent să se oprească subit.

Dar se poate realiza un astfel de RCT axat pe animale. Mai exact, pe șoareci.

Este ceea ce a făcut Golding. Mai întâi, echipa sa a cartografiat pe un pattern de șoarece anomaliile fizice asociate cu FASD la om, cum ar fi ochii mai mici și o dimensiune redusă a capului. Apoi a împărțit șoarecii în grupuri în care doar mamelor însărcinate li s-a administrat alcool, în care doar taților li s-a administrat alcool înainte de concepție și în care ambii părinți au primit alcool. Atunci când au comparat caracteristicile urmașilor, au descoperit un pattern clar.

În cazul în care unei mame-șoarece îi este administrat alcool în timpul sarcinii, puii ei prezintă unele dintre simptomele fiziologice ale FASD. Cu toate acestea, unele modificări atât în structura cranio-facială, cât și în creșterea generală s-au agravat atunci când ambelor sexe le-a fost administrat alcool.

Și mai surprinzător, unele anomalii ale maxilarului, ale distanței dintre dinți, ale mărimii ochilor și ale distanței dintre ochi - toate simptome ale FASD la om - au fost mai pronunțate în cazul în care masculul a primit alcool.

În iulie 2024, echipa lui Golding a publicat încă două studii care subliniau efectele alcoolului paternal asupra urmașilor șoarecilor. Unul a constatat că, la jumătatea vieții, șoarecii ai căror genitori fuseseră amândoi expuși la alcool prezentau semne de îmbătrânire celulară crescută la nivelul creierului și ficatului, un posibil rezultat al unui alt lucru descoperit - markeri ai disfuncției mitocondriale, care apare atunci când micile organite care produc energie în celulele noastre nu mai funcționează corect.

Acest lucru era valabil indiferent dacă genitorul expus la alcool fusese femela sau masculul, dar era mai dramatic dacă ambii genitori fuseseră expuși. Asta ar putea ajuta la explicarea rezultatelor studiilor observaționale pe oameni, în care s-a constatat că persoanele diagnosticate cu FASD sunt internate mai des în spital decât cele fără FASD.

Echipa lui Golding a constatat, de asemenea, că forma feței unui șoarece se modifică în funcție de cantitatea de alcool consumată de genitorul acestuia. „Mesajul final este că alcoolul la bărbați nu va avea un impact de tipul da/nu asupra copiilor, ci va avea efecte gradate. Cu cât un bărbat bea mai mult, cu atât rezultatele sunt mai rele”, spune el.

***

Sursă foto: PeopleImages.com - Yuri A/ Shutterstock.com