În Duminica Floriilor, se sfințesc ramurile de salcie, iar credincioşii le păstrează la icoane, la porţi sau la grinda casei. Se spune că ele vindecă animalele bolnave, aduc o recoltă bogată, sunt leac împotriva relelor şi curaţă mormintele.
Salcia se numără printre primii copaci de la noi care înfrunzesc primăvara. Zeci de legende, mituri și simboluri îi sunt atribuite pe întreg mapamondul, din cele mai vechi timpuri.
În vremuri străvechi, plantațiile de salcie erau considerate magice. Preoții meditau acolo pentru a primi energia pozitivă a acestor plante, pentru a se relaxa și a-și reface organismul. În preajma salciei, furia și oboseala dispar. Astăzi, specialiștii îi spun silvoterapie, adică terapia cu copaci.
Salcia este esența unuia dintre cele longevive medicamente. În anul 400 î.H, medicul grec Hipocrate scria despre o pudră amară extrasă din scoarță acestui copac. Coaja ramurilor tinere conține, pe lângă proteine, lipide, tanin, amidon sau vitamine, și salicozida, care se descompune în organism, rezultând acidul salicilic, adică aspirina naturală.
Și vechii greci i-au atribuit salciei calități magice. O foloseau cu ocazia sărbătorii Thesmophoria, ca simbol atât al mamei cât și al fecioarei, atât al rodniciei pântecelui cât și al castității. Dualitatea simbolică se trage din faptul că salcia își leapădă florile înante să rodească fructele. De aici și vorba românească: “când o face plopul pere și răchita micșunele”. Puterea ei de renaștere și de adaptare la orice condiții climatice, energia pozitivă și calitățile tămăduitoare au transformat-o într-un simbol al nemuririi.
Salcia visătoare și tremurătoare, cu ramurile ei curgătoare, bogate și unduitoare, a fost adesea o muză romantică pentru pictori, poeți, compozitori sau specialiști în heraldică. De la Homer până la H.C.Andersen, de la baladele populare până la poeți consacrați, de la legendele din China și Japonia până la poveștile din Rusia, salcia și-a luat porția ei de celebritate.
Piesa de debut a compozitorului Horia Moculescu, pe versurile lui Puiu Maximilian, “De-ai fi tu salcie la mal…”, a devenit la scurt timp de la lansare, unul dintre cele mai iubite șlagăre ale cântăreței Mihaela Mihai.
