Rugby-ul are o lungă istorie de succes şi în ţara noastră! În urmă cu 100 de ani, România lua chiar o medalie olimpică, iar de la debutul Cupei Mondiale, „Stejarii” au participat la 9 din cele 10 ediţii! Inventat în Anglia pe la 1800 şi purtând numele oraşului englez unde a apărut, rugby-ul a fost introdus în ţara noastră de cei care se întorceau de la studii din Franța sau Anglia.
Pe 23 noiembrie, ora 18.00, TVR Sport a transmis meciul România-Uruguay, ultima confruntare test a „Stejarilor” din 2024, organizată pe Stadionul Național de Rugby Arcul de Triumf din București. Această partidă a făcut parte din pregătirea pentru Campionatul European 2025, competiție care contează și pentru calificarea la Cupa Mondială din 2027.
Strămoșul rugbyului este „la soule”, un sport violent practicat pe scară largă în Evul Mediu în Franța, însă varianta sa „modernă” îşi are începuturile în 1822. Atunci, pe terenul colegiului din orăşelul Rugby, în timpul unui meci de fotbal, elevul William Webb Ellis, exasperat că nu putea să marcheze, a luat balonul în mână şi a fugit până în poarta adversă. Dar de la această scânteie până la ceea ce vedem azi pe teren a fost cale lungă, mai ales că fiecare colegiu avea propriile reguli, iar jocul în sine semăna mai mult cu fotbalul.
După stabilirea regulilor, pentru a se distinge în mod definitiv de fotbal și de "Football Association", în anul 1871 apare Rugby Football Union (RFU), în același an, având loc şi prima întâlnire internațională: Scoția - Anglia, meci încheiat cu victoria gazdelor, cu 4-1.
Începuturile rugby-ului în România se situează în jurul anului 1909, printre promotorii acestui sport numărându-se fraţii Iconomu şi Husar, alături de Dumitru Tanasescu. Rugby-ul este oficial în anul 1913, pentru ca în 1914 să se constituie Comisia de fotbal – rugb, devenită, în1931, Federaţia Româna de Rugby.
La 8 septembrie 1913, are loc primul joc de rugby din România între Tennis Club Român (TCR) - fondat de Mircea Iconomu şi Sporting Club – condus de fraţii Husar.
Sursă foto: pexels.com
Deoarece meciurile se desfăşurau pe un teren viran, în 1913, Grigore Cantacuzino, primarul Capitalei, hotăra ca Primăria, contra unei chirii simbolice de 1 leu pe an, să cedeze 25 de hectare Federației Societăților Sportive din România (FSSR) terenul de La Şosea. De altfel, şi astăzi stadionul rugby, cel de atletism şi Complexul Tineretului se află pe terenul cedat de Primărie. Cele 25 hectare erau încă de atunci împărțite, ca şi azi, de aleea care duce la Institutul de Agronomie – Aleea Ștrandului, care acum poartă numele lui Primo Nebiolo (fost președinte al Federației Internaționale de Atletism). Pentru a gestiona acest teren, în cadrul FSSR a luat ființă Comisia de Instalare, care a delimitat și atribuit fiecărei discipline locul de desfășurare a competițiilor.
Pe plan internațional, rugby-ul românesc a debutat în 1919, cu prilejul Jocurilor Interaliate de pe câmpul militar de la Pershing, la Paris. În 1924, tot în capitala Franţei, echipa națională participa la Jocurile Olimpice, alături de Statele Unite și Franța, singurele care au luat startul în competiția de rugby a celei ediţii a JO. Aşa se face că, deşi a pierdut ambele partide, Naționala României a revenit în ţară cu medalia de bronz.
De-a lungul anilor, România a avut mai multe momente de glorie în rugby-ul internațional. „Stejarii” au fost considerați una dintre cele mai puternice echipe din Europa de Est în a doua jumătate a secolului 20, învingând adversari de renume precum Franța și Țara Galilor. De exemplu, după victoria istorică în fața Franței la București, în 1960, echipa națională a avut 25 de meciuri fără înfrângere. Au urmat victorii istorice precum cele din 1983 sau 1988, când România a câştigat în faţa Țării Galilor, cu: 24-6, la Bucureşti, şi cu 15-9, în deplasare.
Rezultatele remarcabile au continuat şi în anii ‘90, în ciuda finanţări tot mai scăzute, pe fondul situaţiei economice şi politice din România acelor vremuri, precum şi a pierderii unor importanţi sportivi, care au murit în timpul Revoluţiei din decembrie 1989: Florică Murariu - căpitanul „stejarilor", dar și ofițer al Armatei, Răducu Durbac - tot de la CSA Steaua, dar şi Petre Astafei, Florin Butiri și Bogdan Stan, de la Rapid, respectiv Cristian Toporan, de la Energia.
Cu toate acestea, în 1990, Naţionala învingea Franța, cu 12-6, şi Scoția, cu 18-12, iar în 1991, Fiji, chiar la Cupa Mondială. Urmează şi alte victorii importante, precum cea din 2004 în fața Italiei – una dintre participantele de la Turneul celor Şase Națiuni, apoi, norii negri se adună deasupra rugby-ului românesc!
Sursă foto: pexels.com
De remarcat este şi faptul că România a reuşit să bifeze participarea la nouă dintre cele zece turnee finale desfășurate până în prezent. Puteau fi chiar 10 calificări, dar în 2019, „stejarii" au fost descalificați pentru folosirea unui jucător neeligibil, din Tonga.
Pe lângă performanțele din competiţii, rugby-ul românesc este profund legat şi de istoria televiziunii din România! Pe 5 mai 1957, TVR realiza prima transmisie sportivă din istorie: meciul de rugby dintre selecționata Bucureștiului și echipa de tineret a Angliei.
Finalul anului 2024 îi prinde pe „stejari” în meciuri test de pregătire pentru Campionatul European 2025, competiție care contează și pentru Nations Championship 2026, și, mai ales, pentru Cupa Mondială de Rugby din 2027. După partidele cu Tonga ş Canada, „Stejarii” încheie seria cu ultimul meci test, cel împotriva Uruguay, transmis în direct pe TVR SPORT, sâmbătă, 23 noiembrie, de la ora 18.00.
Credit foto: pexels.com
