Fug românii de lectură? Cât de mult valorizăm cărțile? Nu ne facem sau nu avem timp pentru citit? Ne salvează audiobook-urile? Ce preț plătim că nu citim? TVR.ro analizează relația românilor cu cititul, alături de conf. univ. dr. Carmen Croitoru, directoarea generală a Institutului Național pentru Cercetare și Formare Culturală, antropologul Alec Bălășescu și sociologul Bogdan Voicu.
În statistica europeană, românii citesc cel mai puțin. Potrivit Eurostat, dacă, în Luxemburg, Danemarca și Estonia, peste 70% din populație a citit cel puțin o carte în ultimele 12 luni, în România procentul este inversat: 70% nu a deschis o carte în ultimul an.
În România se citește în masă de abia de 80 de ani, iar, după 1990, românii nu au mai valorizat lectura, adică nu au mai văzut legătura între citit și bogăția materială, explică antropologul Alec (Alexandru) Bălășescu.
Sociologul Bogdan Voicu găsește trei factori responsabili pentru numărul mic de cititori din România: lipsa educației, a banilor și a timpului liber, în timp ce experta în politici culturale Carmen Croitoru arată că orice persoană alfabetizată digital ajunge să citească ce o interesează, indiferent de format. Totuși, ea face apel la introducerea educației culturale, care i-ar face pe români să aleagă conștient un produs cultural, care să le sporească și cunoștințele, nu doar să le ofere divertisment facil.
Educația rămâne, de altfel, cheia pentru a-i atrage pe oameni spre cărți: de la schimbarea programei școlare, pentru a le deschide apetitul pentru citit încă de mici, până la programe dedicate adulților, pentru a-i încuraja să se întoarcă spre lectură, arată experții consultați de tvr.ro.
Citiți și: Cărțile interzise - Despre frică și tabu în bibliotecă
Între timp, „Barometrul Cultural de Consum” arată că românii folosesc tot mai des Internetul pentru a citi. În timp ce bărbații citesc mai mult pentru muncă, femeile preferă cărțile pentru relaxare. Anul trecut, bărbații au citit mai mult și mai des decât femeile, arată datele obținute în exclusivitate de tvr.ro din „Barometrul de Consum Cultural 2023”, care va fi publicat în această toamnă.
Audiobook-urile, ascultate de cei mai mulți utilizatori când se află în trafic, pot reprezenta o opțiune pentru petrecerea timpului liber, dar nu compensează cititul de cărți.
„Cititul în sine - nu doar prin conținut, dar și prin modul în care creierul este stimulat, și aici mă refer la cititul pe suport de hârtie - dezvoltă capacități de atenție și concentrare, cât și capacități de analiză și sinteză”, arată Alec Bălășescu.
Ce autori și cărți preferă românii care citesc? Potrivit datelor obținute de tvr.ro, în acest an, între cele mai căutate cărți din librării se numără „Inocenții” și „Aurul pisicii”, ale Ioanei Pârvulescu, „Cât timp înfloresc lămâii”, a Zoulfei Katouh și „Când corpul spune «nu»”, a lui Gabor Maté. Între cele mai populare audiobook-uri, se află cele ale cărților ecranizate – „Dune” (Frank Herbert), „Problema celor trei corpuri” (Liu Cixin) și „Foc și sânge” (George R.R. Martin).
Citiți și celelalte două părți ale dosarului, care vor fi publicate în 1 și 7 octombrie, pe tvr.ro.
Românii și cititul, în cercetările oficiale
În cele mai recente date ale Eurostat, din anul 2022, puțin peste jumătate dintre europenii cu vârsta peste 16 ani au citit o carte în ultimele 12 luni, cu un număr mai mare de femei (peste 60% ). Fruntașe la citit sunt Luxemburg, Danemarca și Estonia, cu peste 70% din populație amatoare de lectură. România este la polul opus: procentul celor care au menționat că au citit cel puțin o carte în ultimul an era de doar 29,5%.
Clasamentul țărilor europene la citit. Sursă: Eurostat
Explicațiile pentru interesul scăzut față de lectură apar într-un raport al Institutului Național de Statistică (INS), din anul 2022, „Condițiile de viață ale populației din România”: lipsa timpului (32,5 la sută) și lipsa de interes pentru cititul cărților (32 la sută).
În datele INS, mai puțin de un sfert din populația rezidentă a României a participat, în ultimele 12 luni, la cel puțin o activitate socio-culturală (mers la cinema, spectacole, vizitarea unor obiective culturale sau sportive) și doar o persoană din trei a citit cel puțin o carte.
___
„Cititul este o activitate care permite dobândirea de cunoștințe și dezvoltarea de abilități lingvistice, stimulează gândirea, creativitatea și totodată este o modalitate excelentă de a petrece timpul liber. Tehnologia a avut un impact semnificativ asupra activității de citit, ducând la dezvoltarea cărților electronice, a celor audio și a platformelor de lectură online. Aplicațiile și platformele de citit permit un acces rapid la o varietate mare de cărți și materiale în format digital. Tehnologia a schimbat modul în care citim, oferind mai multe opțiuni și flexibilitate, dar și menținând valoarea activității de citit în sine.Deși opțiunile de citit s-au diversificat, în ultimele 12 luni, doar una din trei (4.644 mii persoane) persoane de 16 ani și peste au declarat că au citit cărți, iar dintre aceștia, mai mult de două treimi (3.133 mii persoane) au menționat că au lecturat 1-4 cărți.
După mediul de rezidență se observă că numărul persoanelor din mediul urban care au citit cărți, în ultimele 12 luni, este de 2,3 ori mai mare decât al celor din mediul rural (39,5% în urban față de 18,6% în mediul rural). Din analiza pe sexe, se constată că ponderea femeilor care au citit cărți este cu 10,3 puncte procentuale mai mare decât cea a bărbaților (34,4% față de 24,1%). Ponderea cea mai mare a persoanelor de 16 ani și peste care au citit cărți în ultimele 12 luni se întâlnește în regiunea București-Ilfov (47,3%), urmată de regiunea Vest (32,7%), iar cea mai mică pondere s-a regăsit în regiunea Sud-Vest Oltenia (20,1%)”, arată raportul INS.
___
Mai puține cărți tipărite citite, dar interes în creștere pentru folosirea Internetului pentru lectură
Și în cel mai recent „Barometru de Consum Cultural”, publicat anul trecut pentru 2022, consumul de carte tipărită a scăzut de la 61%, în perioada pandemiei, la 56%, însă a crescut consumul de cărți, articole sau alte materiale scrise în format digital (de la 17 la 28%).
Barometrul, publicat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), mai arată și că utilizarea Internetului pentru citirea de cărți, manuale sau articole a crescut de la 24% la 47%.
Totodată, 77% din populația care a spus că citește a raportat că a citit ziare sau reviste în format tipărit sau online, iar în medie, 96% dintre oameni au urmărit programe TV sau au ascultat muzică.
„Barometrul de Consum Cultural 2022” le are ca autoare pe conf. univ. dr. Carmen Croitoru (coord.), dr. Anda Becuț Marinescu (coord.), Ioana Ceobanu, Veronica Hampu și dr. Ștefania Matei și îl puteți citi integral aici.
„Principalele diferențe pe care le-am identificat pentru intervalul 2018-2022 sunt înregistrate pentru: lectura de carte în format tipărit, care a scăzut de la 65% la 56% (9%), respectiv la consumul de carte/ articole sau alte materiale scrise în format digital, care a crescut cu 11%, de la 17% la 28%.
Aceste procente trebuie însă considerate ca parte din procentul celor care au declarat că citesc, nu se aplică la totalul intervievaților. Astfel, la întrebarea «Ați citit cărți în format tipărit?», răspunsurile au fost «DA – 56%; NU – 44%», iar la întrebarea «Ați citit cărți în format electronic?», răspunsurile au fost «DA - 28%; NU - 72%»”, explică Carmen Croitoru, directoarea generală a Institutului Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), în răspunsul pentru tvr.ro.
„Nici un cetățean alfabetizat digital nu se poate sustrage lecturii”
Conf. univ. dr. Carmen Croitoru arată că nu ar trebui să privim procentele privind scăderea citirii cărților tipărite drept un dezinteres față de lectură, pentru că „sursele de informație sunt mult mai multe și cei interesați de anumite subiecte ajung să citească”.
„Piața de carte, ca obiect fizic, era normal să sufere după evoluția spectaculoasă a mediului digital și a capacităților infinit mai mari și mai puțin costisitoare. În fapt, accesul la diverse conținuturi literare sau științifice a crescut exponențial și cartea nu mai este unica sursă pentru aceste informații, care altădată erau limitate”, mai arată conf. univ. dr. Carmen Croitoru, în răspunsul transmis tvr.ro.
Astfel, „mai devreme sau mai târziu - de fapt, din ce în ce mai devreme -, copiii și tinerii ajung să citească despre subiectele care le trezesc interesul. Practic, nici un cetățean alfabetizat și alfabetizat digital nu se mai poate sustrage lecturii.
Firește, nu toate categoriile beneficiază de condiții sau acces. Și probabil că asta este ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze: diferența de acces și diferența de posibilități pentru tineri între mediul urban și rural, coroborată cu nivelul de trai.
Cititul este un indicator pentru nivelul de cultură și civilizație, dar mulți dintre cei care citesc au avut parte și de o educare a curiozității intelectuale, a încurajării aspirațiilor. Aceste calități trebuie sădite la vârste fragede cu o programă școlară decentă și interesantă, explicată corect și contextualizată de profesori profesioniști - vreau să spun profesori cu responsabilitate și vocație”, punctează Carmen Croitoru.
Sursă: „Barometrul de Consum Cultural 2022”
Sintagmele «ce-și dorește publicul» și «ce place publicului» sunt sursele celor mai dăunătoare forme de amatorism
În dialogul cu tvr.ro, Carmen Croitoru face o pledoarie pentru educația culturală, explicând că, în lipsa ei, oamenii rămân fără valori și de multe ori se îndreaptă spre divertismentul facil, care le oferă doar relaxare, nu și creșterea nivelului de cunoștințe.
„Cifrele și procentele de consum sunt destul de reduse față de restul țărilor din Uniunea Europeană, iar această diferență se va păstra în general și chiar se va adânci, dacă statul nu ia măsuri pentru a activa educația culturală – singura intervenție care va putea ridica nivelul de consum.
Vă rog să luați în considerare că, prin «educație culturală», noi nu înțelegem evenimente sau ateliere ridicole care încurajează mimarea unor practici artistice în rândul copiilor, ci un proces complex de explicare a valorilor fundamentale pe care se bazează societatea, facilitarea înțelegerii diversității formelor de expresie artistică și descrierea diverselor limbaje artistice.
Conf. univ. dr. Carmen Croitoru, directoarea generală a INCFC. Sursă imagine: Arhiva personală
Această educație culturală nu este neapărat pentru copii foarte mici. E cam pentru toate vârstele, fiindcă obiceiul de a explica arta s-a cam pierdut și a fost înlocuit de «îmi place», în absența oricăror repere. Sintagmele «ce-și dorește publicul» și «ce place publicului» sunt sursele celor mai dăunătoare forme de amatorism de calitate îndoielnică.
Consumatorul de cultură din România are un profil compozit, de tip «omnivor», locuiește în urban (cei mai mulți în urbanul mare, unde și oferta este mai diversificată), este absolvent de studii postliceale, universitare și/sau postuniversitare, are venituri peste medie. În interiorul acestui procent se află, însă, diferențe care arată preferințele.
Din cauza lipsei de educație în materie de cultură, aceste preferințe au tendința de a aluneca spre consumul de divertisment facil, motivat de lipsa de timp, de o nevoie crescută de compensare a stresului cotidian, dar și de oferta în creștere a acestui tip de produse. Divertismentul nu ridică nivelul de cunoștințe și nici nu formează gustul pentru cultură – el reușește doar să distreze/detensioneze/relaxeze, oferind o compensație de petrecere a timpului liber.
Marketingul excesiv poate genera vârfuri de creștere de consum pe anumite forme de expresie culturală, dar unele dintre obiceiurile influențate astfel nu ajung să se fixeze ca un comportament recurent”, atrage atenția Carmen Croitoru.
Antropologul Alec Bălășescu: Cu adevărat, vorbim doar de 80 de ani de citit în masă
Alec (Alexandru) Bălășescu, doctor în antropologie și profesor asociat la Royal Roads University, din Canada, explică numărul mai mic de români care citesc prin devalorizarea lecturii – oamenii nu mai pun preț pe citit, dar și prin scăderea calității educației. Totodată, antropologul atrage atenția că în România s-a citit în masă pentru prima dată abia în perioada comunistă, deci, „cu adevărat, vorbim doar de 80 de ani de citit în masă”.
„Există cauze multiple, atât istorice, cât și economice, sociale, culturale și tehnologice - ca să spun așa. Teritoriul României este așezat pe un loc caracterizat mai mult de cultura orală.
Până la unirea Principatelor, scrisul și cititul erau apanajul puterii religioase și voievodale (în Moldova și Valahia), iar în Transilvania avem și administrația imperială, care se bazează tot pe scris/ citit. Aceste scriituri se adresau tot elitei. Scriitori de limba română din afara sferei directe a puterii și a elitelor apar timid abia după jumătatea secolului XIX, și, cu ei, scriitura care se adresează publicului.
Alfabetizarea este la fel destul de recentă în România. O dată cu ea, se dezvoltă o nouă elită, care pune cititul și scrisul în centrul formării sale, însă e vorba tot de o elită.
Antropologul Alec Bălășescu. Sursă imagine: Royal Roads University, Canada
Cititul în masă apare, paradoxal pentru unii, odată cu comunismul și alfabetizarea largă a populației, deci cu adevărat vorbim doar de 80 de ani de citit în masă. În timpul comunismului, cititul ia amploare tot ca paradox, de fapt ca evaziune, în lipsa altor tipuri de distracție pentru populație. Să nu uităm că aveam foarte multe biblioteci publice în localități mici, iar educația presupunea lecturi obligatorii constante, însă biblioteca era și un loc unde oamenii mergeau pentru a împrumuta cărți, repet, ca formă de distracție.
Nu sunt deloc de părere că lipsa cititului are vreo legătură cu creșterea prețului vieții. Dimpotrivă: e mult mai ieftin să cumperi sau să citești o carte împrumutată de la bibliotecă decât să petreci patru ore la film și la mall.
Ce cred că s-a schimbat este valorizarea cititului (oamenii nu mai pun preț pe citit) și scăderea calității educației după anii '90, care are cauze multiple. Cei doi factori sunt interdependenți. După '90, în graba de a inventa capitalismul, oamenii nu au văzut legătura între bogăția materială (a face bani) și citit - deși aceasta este demonstrată de multe studii. Astfel, cititul a fost devalorizat. Gradul de alfabetizare a scăzut și el.
Dacă mergem în țări cu o mai veche tradiție a scrisului, vedem că se citește cam peste tot: în metrou, în parcuri, în biblioteci sau acasă. Copiii sunt încurajați să meargă la bibliotecă de mici, este un loc care le deschide orizontul și care îi și face să socializeze între ei în jurul cărților”, explică Alec Bălășescu.
Sociologul Bogdan Voicu, despre cei trei factori pentru care nu citim mai mult: educație, timp, bani
În opinia sociologului Bogdan Voicu, cercetător în cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții și profesor asociat la Catedra de Sociologie a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, românii nu citesc mai mult din cauza lipsei de educație, a nivelului de trai, dar și pentru că timpul liber pe care îl au și-l petrec mai degrabă făcând treburi casnice decât având îndeletniciri intelectuale.
„Fiindcă nu au școală. Răspunsul e foarte simplu și e un lucru pe care îl știm de multă vreme. Educația din România este extrem de scăzută și atunci nu avem de unde să avem mulți buni cititori. Acesta ar fi răspunsul scurt.
Noi discutăm aici despre o populație care, pe de-o parte, a mers destul de puțin la școală, noi suntem obișnuiți cu acest stereotip – sistemul educațional românesc care este minunat, fantastic și care întotdeauna a produs genii. Realitatea este că sistemul educațional românesc nu a produs nici un laureat de premiu Nobel, nu are obiceiul să producă genii, cei din top – așa cum ne arată testele PISA – sunt destul de departe de topul european și, în general, media este foarte departe de restul Europei.
Un astfel de sistem educațional nu produce oameni care citesc, ci produce oameni care nu citesc și comunică puțin cu alții. Cititul e complicat și are nevoie de acest skill (deprindere, n.r.) – de a fi capabil să citești. Asta ar fi partea dură a poveștii, partea cea mai greu de schimbat”, arată Bogdan Voicu.
Sociologul Bogdan Voicu. Sursă imagine: Arhiva personală
„A doua parte este nivelul de trai, numai că acesta s-a schimbat masiv în ultimii ani: România nu mai este cea mai săracă țară din Europa, s-a dus relativ în sus pe medie, iar regiunea București-Ilfov este în top 10 regiuni europene, dar, în general, în momentul în care nu ești foarte bogat, nu ai bani de dat pe cărți, atunci nu citești. Zona București-Ilfov nu mai e acolo, nici măcar toată România nu mai e acolo, dar puterea de cumpărare rămâne un factor important.
Citiți și: Guvernul a aprobat rectificarea bugetară. Deficitul bugetar va crește la aproape 7%
Mai dur este însă timpul disponibil. Românii continuă să muncească una dintre cele mai lungi săptămâni de muncă din Europa, ceea ce îi face să nu aibă atât de mult timp liber pentru altceva, mai ales că știm că petrec foarte mult timp făcând treburi casnice. Dacă adaugi și treburile casnice la munca efectivă, obții o durată de timp care nu îți mai lasă un mare spațiu în care să și citești.
Între acești trei factori - timp, bani și educație – rezultă acest loc pe care îl avem, cel mai mic număr de cititori din Europa”, arată Bogdan Voicu, în dialogul cu jurnalistul tvr.ro.
Circa 75% dintre femei și 41% dintre bărbați gătesc sau fac treburi domestice zilnic, iar 46% îngrijesc copii sau vârstnici, la fel ca și 25% dintre bărbați, potrivit datelor publice agregate de Panorama.
Cercetătorul mai atrage atenția că lipsa unui număr consistent de cititori afectează prețul cărților și al produselor literare, făcându-le mai puțin accesibile maselor.
„Cred că lipsa de cititori în țară creează un cerc vicios, pentru că, dacă nu ai cititori, prețul cumpărării de carte este mare, comunitatea care produce literatură în limba română – cei care produc în engleză au alt public – se adresează unui public foarte îngust și, prin urmare, de regulă nu sunt plătiți.
Era o postare care circula săptămâna trecută (în august, când a fost realizat interviul, n.r.), a unui poet român, care spunea că el nu vrea să mai publice în revistele culturale românești, pentru că nu este plătit. Și știm că revistele de cultură românești nu își plătesc contributorii, pentru că nu au cu ce, pentru că nu au cumpărători pentru că nu e nimeni să îi citească și atunci avem un cerc vicios puternic, cei care vor să citească se izbesc de faptul că ceilalți nu vor să citească, ceea ce le crește costurile accesării cărților și produselor literare”, explică Bogdan Voicu.
Sursă: „Barometrul de Consum Cultural 2022”
Cum am putea crește numărul de cititori?
Cercetătorul Bogdan Voicu propune măsuri care să se adreseze atât copiilor, care pot fi atrași spre lectură prin schimbarea curriculei, cât și adulților, prin introducerea cărților în spațiile în care aceștia socializează.
Sursă foto: Shutterstock/ Alexander Safonov
„În primul rând, regândirea tipului de texte pe care le accesează elevii în școală – deci, schimbarea curriculei, n.r. – da, dar nu mă aștept să apară un mare rezultat imediat, pentru că ceea ce determină comportamentul viitoarei generații este comportamentul generației curente. Atunci, de fapt, va trebui să ne concentrăm pe generația 30-40 ani, poate chiar 20 ani, și să încercăm să găsim metode prin care să încercăm să-i ținem la citit.
O poveste importantă este în facultate, pentru cei care fac facultatea, pentru că noi știm că studenții noștri practic nu citesc nimic sau citesc câteva rezumate pe care le găsesc online. Dacă școala ar fi la noi mai serioasă la nivel universitar, asta ar forța studenții să citească, ceea ce le-ar da o deprindere de a documenta și de a citi, până la urmă, și literatură în viața adultă. Ori noi nu o facem.
Noi trebuie să ne concentrăm să facem accesibilă cartea pentru cei care o folosesc, în speță elevi, studenți, și să avem programe dedicate adulților. Acolo e partea cea mai grea, pentru că designul unui astfel de program nu este foarte ușor și trebuie gândit bine înainte”, punctează sociologul Bogdan Voicu.
Sursă foto main: Shutterstock/ Photo Contributor - tonkid
