În primăvara anului trecut, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) stabilea că România nu mai poate reabilita memoria criminalilor de război, în urma unui proces deschis de doi supraviețuitori români ai Holocaustului. În anii '90, doi dintre artizanii Pogromului de la Iași și ai deportărilor din Basarabia și Bucovina, în urma cărora și-au pierdut viața sute de mii de evrei în chinuri inimaginabile, au fost reabilitați de Curtea Supremă. Deși e definitivă din vara lui 2024, decizia CEDO nu poate fi pusă în aplicare în România, pentru că traducerea ei nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial.
„Curând, dacă Domnul mă va îngădui, voi face de două ori vârsta la care tatălui meu i-a fost curmat, în modul cel mai mișelesc și ticălos, firul vieții. Mă apropii și eu de borna finală a unei lungi și sinuoase călătorii pe drumurile acestui Pământ. (...)
În clipele de răgaz, dar mai cu seamă în blestematele nopți de veghe, rămân cu ochii deschiși privind fără nici o țintă, până simt cum mă ard ace de foc. Atunci, îmi scrutez trecutul și retrăiesc la modul cel mai intens și palpabil întâmplări din anii îndepărtați ai copilăriei și adolescenței mele, care mi s-au fixat în memorie ca pe o peliculă de celuloid. (...)
Nu pot să nu văd aievea cum tatăl meu, doborât de grindina de gloanțe, însângerat și scrâșnind de durere, m-a îmbrâncit și mi-a răcnit: «Fugi! Nu uita!».
Iar eu, fără să apuc să-i mai spun vreun cuvânt de rămas-bun sau adio, am luat-o la goană cu sute și mii de nefericiți, înfruntând plumbii care ne schilodeau ori ne secerau. În alte secvențe, care se succedă cu încetinitorul, revăd chipuri fantomatice ale multora dintre aceia care au căzut în curtea chesturii, care au sângerat și au murit în sala cinematografului Sidoli ori au sfârșit în chinurile iadului din trenurile morții.
Multă vreme m-am străduit să nu mă apropii nici cu gândul de imaginile acestea de coșmar, care mi-au marcat viața. (...)
Dintre cei care au fost sortiți trenurilor morții, astăzi mai trăim în România doar șapte. (...) Șapte suflete de evrei, mai puțin decât un minian, atât cât este necesar, după canoanele iudaice, pentru oficierea unei slujbe. Vocile lor sunt tot mai puține și mai slabe, stingându-se una câte una în tăcerea veșniciei. (...)
Cineva a spus, cu câtă dreptate, că uitarea celor asasinați în Shoah înseamnă a doua lor moarte. Iar martirii nu trebuie să moară. Prietenul meu are dreptate când spune că despre Pogrom, despre trenurile morții, despre Shoah îndeobște s-a scris mult, s-a scris enorm. Dar niciodată, oricât se va scrie, nu va fi destul. În nici o limbă de pe Terra nu există cuvinte care să poată exprima fidel și exact dimensiunile reale ale Shoahului în care au fost nimicite atâtea milioane de oameni”, scria, în 2022, Leonard Zăicescu, în cartea sa de memorii, „Cu trenul expres spre moarte”.
În Pogromul de la Iași, din vara lui 1941, Leonard Zăicescu și-a pierdut aproape întrega familie. El însuși a fost la un pas de moarte, în trenul Iași-Podu Iloaiei. Avea doar 14 ani.
Anul trecut, când a împlinit 97 de ani, Leonard Zăicescu (foto principală) a trăit un moment pe care îl aștepta de opt ani: Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) le-a dat dreptate lui și Anei Fălticineanu - o altă supraviețuitoare a Holocaustului, care s-a stins din viață în urmă cu trei ani, așteptând sentința - că România nu ar fi trebuit să reabiliteze memoria criminalilor de război și că, prin aceste reabilitări, a umilit supraviețuitorii.
_____
Citiți pe aceeași temă:
_____
Între 13.266 și 14.850 de evrei au fost uciși în Pogromul de la Iași, iar circa 6.000 de oameni au murit în trenurile morții (Iași-Călărași și Iași-Podu Iloaiei), potrivit datelor consemnate în „Raportul Final”, publicat de Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România. Imagine de pe site-ul www.iași1941.ro, un proiect interactiv care își propune recuperarea memoriei Holocaustului. Proiectul este realizat de Institutul „Elie Wiesel”, în colaborare cu Primăria Iași.
Cum a reabilitat România doi criminali de război, artizani ai Pogromului de la Iași și ai deportărilor din Basarabia și Bucovina
Cazul judecat la Curtea Europeană a Dreptulor Omului (CEDO) a pornit de la achitarea, la finele anilor 1990, a doi criminali de război, lt. col. Radu Dinulescu, șeful Secției a II-a a Marelui Stat-Major Român, și col. Gheorghe Petrescu, aflat sub comanda lui Radu Dinulescu. Cei doi au fost condamnați în anii '50, pentru organizarea și executarea Pogromului de la Iași și a deportărilor din Basarabia și Bucovina.
_____
„Domnule primar, cine va scrie istoria? Ji***anii?”
Col. Radu Dinulescu a fost, între anii 1941-1942, șeful Secției a II-a Contraspionaj a Marelui Stat Major, iar lt. col. Gheorghe Petrescu, subordonatul său. Cei doi au coordonat Pogromul de la Iași și deportarea evreilor din Bucovina și Basarabia în Transnistria.
„Eugen Cristescu (șeful SSI- Serviciul Special de Informații), când s-a întors la București, mi-a spus: «Faptele mari pe care le-am făcut în Moldova le-am făcut în colaborare cu Marele Cartier General, Secția a II-a, și anume cu colonelul Dinulescu Radu și locotenent-colonelul Petrescu Gheorghe», arăta lt. col. Traian Borcescu, fostul șef al secretariatului Serviciului Special de Informații, la procesul criminalilor de război din 1945, despre organizarea și punerea în aplicare a Pogromului de la Iași, citat în lucrarea „Holocaustul din România”, a istoricului Radu Ioanid.
În același volum, Radu Ioanid consemnează mărturia lui Traian Popovici, primarul orașului Cernăuți, referitoare la modul în care guvernatorul Bucovinei luase hotărârea de a-i deporta pe evreii din oraș.
Popovici se opusese acestei decizii: „În acel moment, mi se adresează lt. col. Petrescu: «Domnule primar, cine va scrie istoria? Ji***nii? Eu vin să-ți plivesc grădina de neghină și dumneata te opui? (…)».
Cei doi ofițeri au fost condamnați, în 1953, la zece ani de închisoare pentru crime de război contra umanității și confiscarea averii. Ulterior, în 1957, cei doi au fost rejudecați, Dinulescu fiind condamnat la cinci ani de închisoare, pentru crime împotriva clasei muncitoare, fiind ulterior grațiat. Petrescu a murit, iar Dinulescu a devenit informator al Securității, a arătat Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”.
_____
În decizia pronunțată în primăvara lui 2024, Curtea a reținut că autoritățile române nu au avut dovezi pertinente pentru reabilitarea celor doi ofițeri implicați în Holocaust, că aceste achitări au fost „excesive” și că nu erau necesare într-o societate democratică.
Mai mult, CEDO a mai arătat și că, prin deciziile de achitare, statul român a încercat să plaseze vina doar asupra naziștilor, încercând să se prevaleze de propria vină pentru crimele săvârșite de autoritățile române împotriva propriilor cetățeni evrei. Puteți citi aici decizia CEDO integrală în cauza Zăicescu și Fălticineanu v. România.
„Examinând deciziile de achitare din 1998 și 1999 în contextul definiției acceptate internațional privind negarea și distorsionarea Holocaustului, CEDO observă că ipotezele susținute de Curtea Supremă de Justiție a României (că doar trupele germane de pe teritoriul României au acționat împotriva evreilor și că R.D. doar a urmat ordinele date de un superior) sunt scuze sau eforturi de negare a responsabilității sau de aruncare a vinei pe o altă națiune pentru Holocaust, contrar tuturor dovezilor istorice”, notează CEDO, în hotărârea citată.
Curtea a mai notat în decizie și cum cele două achitări, realizate prin recursuri în anulare, au fost efectuate în secret, fără a informa supraviețuitorii Holocaustului și fără ca aceștia să fie audiați în procese. Despre achitări s-a aflat public abia în anul 2016, când cercetătorii de la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel” au descoperit în arhive date despre cei doi militari.
Curtea a mai consemnat și greutatea cu care supraviețuitorii Holocaustului au reușit să aibă acces la dosare - condamnările din 1953 și 1957 au fost păstrate de serviciile secrete și după 1989 - și, deși au ajuns la CNSAS, au fost „instituite condiții restrictive pentru consultarea acestora”.
În cele din urmă, supraviețuitorii au fost ajutați de Centrul de Resurse Juridice (CRJ) și de Institutul „Elie Wiesel” să facă dreptate memoriei sutelor de mii de evrei care au murit în Holocaustul din România.
„Decizia este o palmă pe care CEDO o dă sistemului juridic al României și întregii Europe de Est, privind reabilitarea criminalilor de război. (...) Sunt pasaje extrem de importante în hotărârea CEDO care pot fi folosite (într-un proces în care se cere reabilitarea memoriei unui criminal de război, n.r.). Nu poți să faci apologia lui Mircea Vulcănescu, pentru că rescrii istoria”, a explicat Georgiana Iorgulescu, din partea CRJ, organizația care a fost mandatar al celor doi supraviețuitori la CEDO, într-o conferință de presă organizată anul trecut.
Și directorul Institutului „Elie Wiesel”, istoricul Alexandru Florian, a arătat, atunci, că hotărârea CEDO este o „decizie istorică pentru România și pentru celelalte țări europene, în ceea ce privește respectarea memoriei victimelor Holocaustului. Nu numai că asemenea reabilitări nu ar trebui să se mai întâmple, iar, dacă ne referim la OUG 31/2002, la cultul persoanelor condamnate pentru crime de război, eu cred că este binevenită și ar trebui ca instanţele din România, instituţiile abilitate, respectiv Ministerul Public şi Ministerul de Interne, să o aprofundeze şi să o înveţe pe dinafară”.
Conferința de presă organizată în 2024 la sediul Institului „Elie Wiesel”, după anunțarea deciziei CEDO. În fotografie: Leonard Zăicescu, Georgiana Iorgulescu (CRJ), Alexandru Florian (directorul Institutului „Elie Wiesel”) și Cezara David (CRJ). Foto: INSHREW
„Reabilitarea celor doi criminali de război o consider o blasfemie odioasă, perversă și cinică la adresa tuturor celor care au pierit în Pogromul de la Iași și celor care au supraviețuit. Puteți socoti și dumneavoastră - sunt opt ani de când a fost inițiat acest demers - CEDO era singura speranță ca să se rezolve ceva.
În ceea ce privește decizia, aș vrea să mă refer la titlul care a apărut într-o publicație ieșeană și care suna cam așa: „Un supraviețuitor a învins România”. Mie mi se pare absolut contraproductiv un asemenea titlu, pentru că noi nu am acționat împotriva României, asta a fost calea, nu am avut altă posibilitate, noi am luptat împotriva reabilitării criminalilor de război.
Consider că este un succes istoric, o decizie istorică pentru că, după câte știu eu, prin această decizie, este pentru prima dată când problema Pogromului de la Iași este introdusă în fluxul media internațional și este pentru prima dată când apare o asemenea confirmare la asemenea nivel - la nivelul CEDO - care confirmă tragedia de la Iași. După părerea mea, antisemitismul a existat tot timpul, doar cu un scurt repaos, e o adevărată povară pentru mine să povestesc pentru că, repovestind, retrăiesc aceleași nenorociri”, a mărturisit Leonard Zăicescu, în timpul conferinței de presă din 2024, cu vocea înecată de emoție.
_____
_____
Saga publicării deciziei CEDO. MAE a cerut traducerea în limba română după aproape șase luni
La aproape un an distanță de la pronunțarea deciziei și la mai bine de șase luni de când a devenit definitivă, hotărârea CEDO nu poate fi aplicată, însă, în România.
Motivul? Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a trimis decizia CEDO spre traducere către Institutul European din România (IER) abia în decembrie 2024. În prezent, decizia CEDO în cauza Fălticineanu și Zăicescu v. România este în curs de revizie juridică la IER, potrivit datelor obținute de tvr.ro. Pentru a putea fi pusă în aplicare, trebuia ca decizia CEDO tradusă în limba română să fie publicată în Monitorul Oficial.
După ce va fi publicată în Monitorul Oficial, decizia va deveni obligatorie.
Parchetul General, singura instituție care poate ataca în instanță decizia prin care au fost reabilitați cei doi criminali de război, a transmis, la solicitarea tvr.ro, că „analizează posibilitatea redeschiderii procedurii, în raport de încălcările constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de dispozițiile procesual penale în vigoare”.
În prezent, cei doi ofițeri implicați în organizarea și executarea Holocaustului din România sunt, în continuare, absolviți de orice vină, fiind în vigoare deciziile de achitare de la sfârșitul anilor '90.
Răspunsul primit de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ), la solicitarea tvr.ro.
„Decizia CEDO devine aplicabilă în România în momentul în care se traduce și se publică în Monitorul Oficial. Din luna august și până acum, în ianuarie, această decizie în cazul Zăicescu și Fălticineanu v. statul român nu a fost publicată în Monitorul Oficial. Pot să confirm că agentul guvernamental din direcția care se ocupă de relația statului român cu CEDO a confirmat oficial Institutului „Elie Wiesel”, în luna decembrie, că au fost inițiate demersuri pentru traducerea în limba română, pas necesar pentru publicarea în Monitorul Oficial. Acesta este stadiul”, explica, în luna ianuarie, pentru tvr.ro, directorul Institutului „Elie Wiesel”, Alexandru Florian.
Într-un prim răspuns la solicitarea tvr.ro, Ministerul Afacerilor Externe a transmis că agentul guvernamental pentru CEDO (AGCEDO) a cerut Institutului European din România (IER) traducerea în limba română a hotărârii CEDO prin care România nu mai poate reabilita criminali de război, menționând atunci că nu poate estima data la care IER va finaliza traducerea. În același răspuns, MAE ne-a transmis că, după ce va fi finalizată traducerea, AGCEDO va demara procedurile pentru a publica decizia CEDO în Monitorul Oficial al României.
Am cerut informații și la Institutul European din România, care ne-a explicat că „Hotărârea Zăicescu și Fălticineanu împotriva României este în curs de traducere, iar în luna februarie va fi repartizată la revizie juridică și tot luna viitoare (februarie, n.r.) va fi finalizată și disponibilă pe site-ul Institutului European din România.
Hotărârile sau deciziile nu sunt traduse începând cu data la care sunt definitive, ci atunci când ni le solicită MAE/CSM. Documentele sunt apoi repartizate în funcție de priorități și personalul disponibil.
La data prezentei, Compartimentul Coordonare Traduceri are 4 traducători, 3 revizori juriști și 2 terminologi (din care unul cu atribuții de coordonare). În afară de jurisprudența CEDO, traducem și documente adoptate de mecanismele de monitorizare a respectării drepturilor omului la nivelul ONU, precum și documente din domeniul combaterii antisemitismului, memoriei și educației privind Holocaustul. În plus, avem în desfășurare un proiect pentru a implementa etapa inițială de dezvoltare a platformei ECHR Knowledge Sharing (ECHR-KS) în limba română și localizarea materialelor conexe (detalii). Concret, informația acum pe https://ks.echr.coe.int/web/echr-ks/home va fi și în limba română, la fel cum s-a întâmplat cu HUDOC, baza de date care conține jurisprudența CEDO (alt proiect, încheiat anul trecut).
Hotărârea Zăicescu și Fălticineanu împotriva României ne-a fost solicitată de MAE în data de 12.12.2024 și are 89,02 pagini standard (o pagină standard reprezintă 1.500 de caractere fără blanc-uri în limba sursă).
În domeniul jurisprudenței CEDO, din anul 2009 până în prezent am livrat peste 40.000 de pagini standard și, în prezent, dintre toate statele care fac parte din Consiliul Europei, România este singurul stat cu limbă neoficială care a tradus toate ghidurile și toate fișele tematice CEDO. În completare, menționăm că această hotărâre a fost semnalată de IER în Buletinul CEDO”, a explicat IER, la solicitarea tvr.ro.
Am revenit la MAE cu o nouă întrebare, după răspunsul Institutului European Român. Ministerul de Externe ne-a transmis doar că cererea s-a făcut în termenul legal de șase luni și că, în ianuarie 2025, România a trimis la CEDO un bilanț de acțiune privind hotărârea.
Răspunsul MAE la a doua solicitare a tvr.ro.
_____
Fotografia principală: Leonard Zăicescu, supraviețuitor al Pogromului de la Iași. Foto: Arhiva personală Flavia Drăgan
