REPORTAJ-ANALIZA

Continuăm călătoria în lumea condimentelor: căderea Constantinopolului, descoperirea de continente și rivalitatea dintre puterile europene au mai multă legătură decât am crede cu micul nostru raft cu mirodenii.

Am aflat prima parte a poveștii despre mirodenii aici și astăzi istoria merge mai departe.

După ce mirodeniile au devenit accesibile și mai ieftine, prezența lor în mâncărurile europene s-a mai redus și au fost folosite mai ales în prăjituri, în felurile dulci. Dar consumul de condimente a crescut în Occident în secolul XX, mai ales prin apetitul și interesul pentru bucătăriile asiatică și sud-americană.

La Școala de Arte Culinare Auguste Escoffier, lecția despre mirodenii și epoca marilor exploratori se predă unitar. În perioada marilor descoperiri geografice, care a debutat la începutul secolului XV, Spania și Portugalia erau printre țările cele mai puternice și nici Veneția (stat de sine stătător pe atunci, oraș-stat, republică maritimă) nu era departe. Fiecare deținea puterea din motive diferite: Spania deținea puterea militară, Veneția controla rutele comerciale cu Asia. Negustorii obțineau mirodeniile, exotice și savuroase, prin troc, iar de vândut le vindeau cu prețuri enorme. Cu toate acestea, europenii cereau mereu aceste condimente.

Pe vremea aceea, condimentele dominau comerțul internațional cum avea să facă petrolul câteva secole mai târziu. Spania și Portugalia nu mai voiau să depindă de Veneția și de alte state de pe rutele comerciale, așa că au început să finanțeze explorările care căutau noi drumuri spre Asia.

Pentru Portugalia, decizia de a porni explorările a fost ușor de luat. Această țară a fost prima care s-a îmbarcat în aventura de căutare de noi rute comerciale. Prințul Henry Navigatorul, fiul regelui Portugaliei, a subvenționat cercetările și pregătirile pentru descoperiri. Cel mai cunoscut și de succes explorator al Portugaliei a fost Vasco da Gama. Împreună cu echipajul său, Vasco da Gama a navigat în 1497 spre sud, spre Capul Bunei Speranțe, în Africa. Vasele sale au înconjurat Capul și au înaintat spre nord, spre India. În 1498 au ajuns în India de unde s-au  întors încărcate cu mirodenii.

Spania ridică ancora. Motivația Spaniei pentru explorarea necunoscutului nu ținea atât de mult de apetitul pentru condimente, cât de extinderea imperiului. Cristofor Columb, Hernándo Cortés și alți exploratori au descoperit noi teritorii, le-au transformat în colonii spaniole și au adus de acolo bogății. Aurul și argintul aduse din colonii  au îmbogățit Europa, au ridicat nivelul de trai și au creat accesul locuitorilor Europei la mirodenii și alte bunuri de lux.

Credit foto: Olena Rudo/ Shutterstock

Portughezul Fernando Magellan (1480 - 1521) nu a găsit finanțare în patria lui, dar a găsit susținere la autoritățile spaniole. El a pornit în căutarea mirodeniilor din Orient și expediția lui a ajuns în Insulele Maluku sau Moluce (Spice Islands). Nu și el, care a murit cu câteva luni înainte ca echipajul să reușească să pună mâna pe mirodeniile paradisiace cu care a revenit în Spania.

Unii șofran, alții usturoi

În 1180, Regele Henry II a înființat o breaslă, o ghildă a piperului, pentru comercianții angro, un fel de strămoș al lanțurilor de magazine alimentare de mai târziu. Breasla presupunea organizarea comerțului de mirodenii, inclusiv curățarea și pregătirea lor pentru vânzare.

Primii comercianți de astfel de condimente au contribuit la răspândirea farmaciilor și mai târziu au devenit medici. Practicile medicale includeau: aplicarea sub nasul pacientului a unui burete îmbibat cu extracte de scorțișoară și cuișoare, sterilizarea camerelor cu fum de salvie, prescrierea de vin cu șofran, usturoi și ienupăr pentru efectul benefic asupra sănătății.

Marco Polo menționa frecvent mirodeniile în memoriile lui, în jurul anului 1298. El a descris savoarea uleiului de susan din Afganistan și plante precum ghimbirul și scorțișoara chinezească din Beijing unde oamenii beau un vin aromat din orez și mirodenii. El a mai scris despre bogații din Karazhan care mâncau carne murată în sare și aromată cu mirodenii, în timp ce oamenii săraci mâncau resturi fărâmițate și înmuiate în usturoi.

El menționează că zilnic erau aduse 5.000 de kilograme de piper în populatul oraș Hangchow. Descrie plantațiile vaste de piper, nucșoară, cuișoare și alte mirodenii prețioase din Java și din insulele din Marea Chinei, precum și abundența de scorțișoară, piper și ghimbir de pe coasta Malabar a Indiei.

În 1453 a avut loc căderea Constantinopolului; capitala Imperiului Bizantin a fost cucerită de Imperiul Otoman și astfel una dintre principalele rute terestre pentru condimente în Europa a fost pierdută. Acesta a fost încă un motiv pentru negustorii europeni să caute noi căi de acces pentru mirodeniile din Răsărit și chiar să vrea să controleze producția de la sursă. Puterile europene precum Spania și Portugalia erau în competiție cu statele italiene maritime Veneția și Genova. Mai mult, prin ocolirea comercianților islamici care dominau negoțul din porturile Aden și Alexandria, lumea creștină europeană nu voia să mai dea bani principalului său inamic ideologic.

Credit foto: Bazar în Aswan, Egipt - Curioso Photography /Shutterstock

În plus, comorile aduse de pe tărâmurile necunoscute însemnau acasă prestigiu și bogăție, în condițiile în care sistemul feudal începea să cunoască un declin, prin fărâmițarea în parcele tot mai mici și nerentabile de pământ, astfel că familiile numeroase erau nevoite să își trimită fiii mai mici pe mare, în aceste explorări, pentru că acasă nu le mai revenea nicio bucată de pământ.

În acest mod, epoca explorărilor (sau a descoperirilor) a fost alimentată de mai mulți factori. Să faci comerț cu mirodenii și mătase era mai atrăgător și rentabil decât să muncești ca fierar sau agricultor.

Noile tehnologii făceau navigația pe apă mai ușoară ca până atunci, câteva țări aveau mijloacele de a-și extinde imperiile: Spania și Portugalia aveau cu ce să finanțeze din belșug expedițiile care ar fi dus atât la crearea de noi rute comerciale, cât și la extinderea teritoriilor.

Care sunt cele mai scumpe mirodenii, de ce sunt atât de prețioase, la ce sunt folosite și de unde le obținem? Cum acționează condimentele asupra alimentelor și de ce se schimbă gustul cărnii în contact cu mirodeniile? Aflăm dintr-un alt articol, în curând.

***
Surse:

History of Spices - McCormick Science Institute
The Spice Trade & the Age of Exploration - World History Encyclopedia
Spices and the age of exploration - Escoffier
Spice trade: How spices changed the ancient world (bbc.com)
Gold, God, and Glory | Encyclopedia.com
The Spice Islands | Royal Museums Greenwich (rmg.co.uk)
Harold McGee - On Food and Cooking, 1984, ISBN: 1-4165-5637-0; paginile 385 - 450

***

Credit foto principală: Alexander Raths/ Shutterstock