REPORTAJ-ANALIZA

Tanaka Tomoyuki privea în jos spre ocean, iar oceanul îi răspundea. Producător vedetă la Toho, un studio de film japonez, Tanaka zbura spre casă deasupra Pacificului, gândindu-se la programul de lansări pentru 1954. Și-a imaginat o creatură ieșind din adâncuri în urma unei explozii nucleare subacvatice și făcând ravagii pe uscat. „Omenirea crease bomba, iar acum natura avea de gând să se răzbune pe omenire”, avea să-și amintească el mai târziu.

Pe platoul de filmare, monstrul a prins viață sub forma unei bestii imense cu piele solzoasă, țepi pe spinare și respirație radioactivă. Creatura reptiliană, ceva între șopârlă și dinozaur, a primit apoi un mers greoi, o coadă lungă și picioare puternice, perfecte pentru a zdrobi clădiri. Actorul din costum s-a pregătit pentru rol observând mișcările animalelor mari de la grădina zoologică din Tokyo. Răgetul său, creat prin frecarea unei mănuși de piele pe un contrabas și trecerea sunetului printr-o cameră acustică, evoca angoasa existențială. Tanaka s-a referit la creatura sa ca la „bestia sacră a apocalipsei”. Toho și-a poreclit noul star „Gojira”, un nume inspirat de gorira (gorilă) și kujira (balenă). Iar în engleză a rezultat „Godzilla”.

Filmul a doborât recordurile de box-office. Aproape 10 milioane de oameni au vizionat „Gojira” în cinematografe, o zecime din populația Japoniei la acea vreme. Publicul a tresărit când Godzilla a călcat în picioare elegantul cartier Ginza din Tokyo și a aplaudat frenetic când monstrul a strivit Dieta, parlamentul japonez. Echipa de efecte speciale a recreat orașul în miniaturi imaculate la o scară de 1:25, cu interioare detaliate, astfel încât până și dărâmăturile clădirilor păreau convingătoare. Pentru o țară care încă ieșea din ruinele celui de-al Doilea Război Mondial, scenele au fost crude, scrie The Economist.

Intriga din filmului este simplă, dar puternică: Japonia trebuie să învingă monstrul înainte ca monstrul să distrugă Japonia. Sarcina revine mai multor indivizi: Dr. Yamane Kyohei, un paleontolog care dorește să captureze și să studieze ciudatul specimen; Dr. Serizawa Daisuke, un om de știință mai tânăr care a creat un dispozitiv nou și puternic, distrugătorul de oxigen, care ar putea să-l ucidă pe Godzilla, dar care ar putea fi folosit și ca o armă înfricoșătoare mai târziu; Ogata Hideto, un marinar care își mobilizează camarazii în apărarea omenirii; și Emiko, fiica Dr. Yamane, care este prinsă într-un triunghi amoros între Ogata și Dr. Serizawa. Într-un punct culminant, Dr. Serizawa duce distrugătorul de oxigen sub apă și îl detonează lângă Godzilla, ucigând monstrul, dar și pe el însuși și îngropând secretele tehnologiei sale. Godzilla a fost învins, lumea a fost salvată.

Cu toate acestea, mai puțin de un an mai târziu, monstrul a revenit. La fel cum avertiza Dr. Yamane în filmul inițial, dacă testele nucleare vor continua, „într-o zi, undeva în lume, se va naște un alt Godzilla”. Anul acesta, Godzilla a sărbătorit 70 de ani de când face ravagii pe micile și marele ecrane, devenind una dintre cele mai longevive francize cinematografice din lume. „Godzilla Minus One”, cel de-al 37-lea film, a devenit anul trecut primul film care a câștigat vreodată un Oscar (pentru efecte speciale). „Godzilla nu a fost niciodată mai popular, mai vibrant din punct de vedere creativ și mai cunoscut... Și asta reflectă, din păcate, o lume care este la capătul puterilor, roasă anxietate și de griji față de viitor”, spune William Tsutsui, autorul cărții „Godzilla on My Mind”.

Fiecare cultură și epocă are monștrii săi. Grecii antici aveau Scylla și Hidra. Dragonii pândeau Europa în Evul Mediu, în timp ce Jiangshi, un vampir țopăitor, bântuia China. Astfel de creaturi stârnesc atât empatie, cât și repulsie. „Monstruosul se ascunde undeva în acel spațiu ambiguu, primordial, dintre frică și atracție”, scrie Jeffrey Cohen, editorul volumului „Monster Theory”, o colecție de eseuri. Monstrul este „ceea ce dezvăluie” sau „ceea ce avertizează”; monstrul este un prevestitor, o oglindă a anxietăților colective, subliniază The Economist.

Godzilla a făcut radiațiile vizibile

Povestea lui Godzilla începe cu un vas. La începutul anului 1954, Daigo Fukuryumaru („Lucky Dragon No 5”), un vapor masiv, a pornit din Japonia spre apele bogate ale Pacificului de Sud. Pe 1 martie, echipajul navei a văzut o lumină albă strălucitoare în depărtare; opt minute mai târziu - o bubuitură guturală. Curând a început să plouă cu praf alb. Marinarii asistaseră întâmplător la un test american al bombei cu hidrogen în atolul Bikini, în Insulele Marshall. Toți cei 23 au fost radiați. În întreaga Japonie, incidentul a inflamat amintirile bombardamentelor atomice de la Hiroshima și Nagasaki.

Ambarcațiunea se află acum în hangarul unui muzeu din parcul Yumenoshima din Tokyo. Vopseaua albă de pe carena sa de lemn s-a decolorat și s-a scorojit, iar șuruburile au ruginit. Dar nava a rămas intactă - un monument blestemat. Guvernele american și japonez au minimalizat incidentul, nedorind să tulbure alianța lor în plină dezvoltare sau să încetinească utilizarea energiei nucleare pentru a alimenta relansarea economică a Japoniei. „Au vrut să ascundă sub preș problema”, spune Tanaka Yoshiko, al cărei tată, Oishi Matashichi, a făcut parte din echipajului navei. Marinarii au primit despăgubiri, dar au fost ostracizați acasă. Un potențial pretendent al Tanakăi a refuzat o cerere în căsătorie, speriat de „forța invizibilă” care străbătea familia.

Honda Ishiro, regizorul primului film „Godzilla” a văzut monstrul ca pe-o modalitate de a „face radiațiile vizibile”. El văzuse ruinele apocaliptice ale Hiroshimei în drumul său spre casă după război. „Godzilla reprezintă furia victimelor radiațiilor”, spune Ichida Mari, curator la muzeul Lucky Dragon. Filmul începe cu Godzilla atacând o barcă de pescuit departe în sudul Japoniei. „Este îngrozitor: ton radioactiv, ploaie neagră și acum Godzilla!”, se plânge o femeie dintr-un tren după ce monstrul ajunge la mal. „Abia am scăpat de bomba atomică din Nagasaki și acum dăm peste asta!”

Americanii, însă, au văzut o imagine diferită. Adaptarea hollywoodiană, lansată în 1956 sub titlul „Godzilla: King of the Monsters”, a eliminat toate referințele la istoria nucleară recentă și a reformulat povestea prin ochii unui corespondent american la Tokyo. Lipsit de patos, filmul a fost demolat de critici. The New York Times l-a numit „un film incredibil de îngrozitor”.

Miezul nuclear a continuat să-l alimenteze pe Godzilla, dar a evoluat și el odată cu vremurile, notează The Economist. Filmele lansate în anii 1960, cum ar fi „Gojira vs Mothra”, introduc noi răufăcători. Capitaliștii amenință să distrugă omenirea cu lăcomia lor. Rasele extraterestre aselenizează, ridicând întrebări privind relația dintre oameni și tehnologie. Apar noi monștri, de la dragonul cu trei capete, regele Ghidorah, la înaripatul Rodan. Godzilla inversează rolurile, venind în apărarea omenirii.

În anii 1970, Godzilla se ocupă de consecințele asupra mediului ale industrializării rapide. În „Gojira vs Hedorah”, un succes amețitor cu accente psihedelice, un monstru gigantic de smog se hrănește cu poluare și devastează Pământul. În încercarea de-a atrage publicul tânăr, Godzilla are acum și-un fiu, Minilla, în „Son of Godzilla”. Seria a luat o pauză în 1974, dar a revenit în 1984 pe fondul unor noi temeri nucleare – accidentul de la centrala din Three Mile Island în 1982, tensiunile sovieto-americane în creștere. Întoarcerea Gojirei amintea de intriga filmului original.

Schimbarea de rol a monstrului - uneori erou, alteori răufăcător - este un element-cheie al atracției sale. „Este misterios, oamenii nu știu exact ce este”, spune Ota Keiji, „chief Godzilla officer” al Toho, care supraveghează toate lucrările studioului legate de Godzilla.

Forma are rădăcini străvechi. Fujita Naoya, un critic, remarcă faptul că kami, sau spiritele șintoiste, au în mod tradițional două fețe: una protectoare, blândă, care poate aduce recolte bogate și noroc, și una sălbatică, distructivă, dezlănțuie nenorociri.

Ce a făcut Godzilla?

Godzilla, ca multe alte bestii și spirite japoneze, are o relație complexă cu limbajul uman. Monstrul răcnește, țipă și calcă în picioare. Dă din degete și-și mișcă brațele ca un italian a cărui echipă de fotbal tocmai a pierdut la penalty-uri. Dar nu rostește niciun cuvânt cu voce tare. (Există o scurtă excepție de la această regulă: „Godzilla vs Gigan”, un film din 1972 în care Godzilla se luptă cu un monstru trimis de o rasă de extratereștri-gândaci pentru a cuceri Pământul, prezintă o scenă în care cuvintele sale sunt redate în bule de dialog în stil manga).

Această tăcere a făcut din Godzilla un simbol global, scrie The Economist. „Godzilla este un simbol asupra căruia putem proiecta o mulțime de fantezii, și asta pentru că nu poate vorbi”, spune Gregory Pflugfelder de la Universitatea Columbia. Filmele au ajuns de ambele părți ale Cortinei de Fier în Războiul Rece. Godzilla este o „emblemă a globalizării”, este de părere Pflugfelder. Franciza a făcut ca „fantezia și frica” să fie exportabile, scrie el, „la fel ca și soia și siliciul în comerțul global”.

Puține personaje au inspirat o gamă atât de variată de fani, critici și epigoni. Dave Chappelle, un comediant american, a parodiat odată monstrul cu un scheci despre „Blackzilla”. Joe și Mario Duplantier, muzicieni francezi de heavy metal, au format o trupă numită Gojira, care a cântat vara trecută la Jocurile Olimpice de la Paris. MF Doom, un rapper american, a lansat muzică sub pseudonimul King Geedorah, o aluzie la inamicul cu trei capete al lui Godzilla. Cinefilul-dictator nord-coreean Kim Jong Il a răpit un celebru regizor sud-coreean și l-a forțat să realizeze un remake comunist al filmului Godzilla numit „Pulgasari”. Susan Glasser de la New Yorker l-a comparat recent pe Donald Trump cu Godzilla: „monstrul câștigă foarte des”.

Susan Sontag, o reputată eseistă americană, spunea că filmele japoneze de science-fiction precum Godzilla erau emblematice pentru o epocă a extremelor. „Trăim sub amenințarea continuă a două destine la fel de înfricoșătoare, dar aparent opuse: banalitatea neîncetată și teroarea de neconceput”, scria ea în „Imaginarea dezastrului”, un eseu din 1965. „Fantezia”, adaugă ea, „este cea care le permite celor mai mulți oameni să facă față situației”.

În Japonia, mulți îl văd pe Godzilla ca pe-o metaforă a morților de război din istoria țării. Godzilla se întoarce să atace Japonia de fiecare dată pentru că este „un răzbunător, spiritul japonezilor care au murit în acel război pe care am prefera să-l uităm”, susține Kato Norihiro, un critic japonez.

Fanii au construit comunități. Într-o zi blândă de la sfârșitul lunii octombrie, un grup de pasionați de Godzilla din întreaga Americă de Nord a pornit într-o excursie cu tematică în jurul Japoniei.

Jucăriile și obiectele de colecție au contribuit la menținerea în viață a spiritului Godzilla între lansările de filme.

Renașterea monstrului a venit odată cu creșterea tensiunilor geopolitice

Abaterile de la forma ideală a monstrului nu sunt acceptate. Echipa lui Ota oferă orientări detaliate privind felul în care ar trebui să arate și să se comporte monstrul. Acesta ar trebui să aibă țepi pe spate și patru degete la mâini. Ar trebui să „tulbure sufletul cu forța sa copleșitoare”.

Odată cu încheierea Războiului Rece, anxietatea nucleară s-a diminuat, iar fanteziile înfricoșătoare au fost înlocuite de unele drăguțe, de la Pokemon la Hello Kitty. Recenta renaștere a Godzillei a coincis cu revenirea tensiunilor geopolitice și cu o mai mare conștientizare a riscurilor existențiale, de la accidentele nucleare la schimbările climatice.

În 2011, un cutremur și un tsunami au declanșat un dezastrul la centrala nucleară din Fukushima. „Acestea nu sunt probleme dintr-un trecut îndepărtat: Fukushima și vasul Daigo Fukuryumaru sunt legate între ele”, spune Tanaka. „Shin Gojira”, lansat în 2014, s-a luat la trântă cu acest subiect, ironizându-i pe birocrații Japoniei pentru ezitările lor din timpul crizei. Spectatorii au rezonat cu filmul, acestora li s-a reamintit recent că „există încă această forță masivă, distructivă, care poate nimici omenirea”, spune Fujita. „Înainte de asta, oamenii aveau această convingere postmodernă că n-ar trebui să fie speriați”.

O lume sfâșiată de noi conflicte i-a dat, de asemenea, Godzillei o nouă relevanță. „Godzilla Minus One”, lansat în 2023, aduce un omagiu originalului „Gojira”, făcând aluzie la scena din tren. În timp ce Godzilla face ravagii, un general american îi spune Japoniei să se descurce singură. După cum remarcă Roland Kelts de la Universitatea Waseda din Tokyo, „descrierea Americii care abandonează o Japonie în criză vorbește direct despre anxietățile japonezilor de astăzi”. „Godzilla Minus One” a bătut recorduri de box-office atât în Japonia, cât și în America. După cum spune Tsutsui, „oamenii tind să rezoneze cel mai mult cu Godzilla atunci când frica este mai aproape de suprafață.”

Sursă foto: Hiroshi-Mori-Stock / Shutterstock.com