REPORTAJ-ANALIZA
Libertatea de expresie s-a lovit întotdeauna de reguli morale și sociale stricte. Scriitorii și editurile au dus mai departe bătăliile, iar adevărul și valoarea și-au câștigat locul în istoria literară. Cine interzice o carte ce interzice, de fapt? Cu cine se bate cenzura?
Anul 2024 a însemnat războaie și frici cunoscute de când lumea: de exemplu, publicația The Guardian scria, la sfârșitul lunii august, că șase mari edituri s-au unit să dea în judecată statul Florida din cauza unei legi „neconstituționale” care a făcut ca sute de titluri să fie scoase din bibliotecile școlare. Acțiunea lor viza legea care prevede îndepărtarea cărților, House Bill 1069, care le cere școlilor să pună în aplicare un mecanism prin care părinții să obiecteze la orice consideră nepotrivit sau pornografic.
Parte importantă a războiului guvernatorului Ron DeSantis cu valul woke din Florida, legea a fost folosită în exces de activiștii de dreapta care și-au dat seama că orice carte pe care o puneau sub semnul întrebării într-o solicitare trebuia imediat îndepărtată și pusă înapoi pe rafturi abia după ce se termina ancheta asupra titlului respectiv, spun editurile.
De când a intrat în vigoare în iulie, nenumărate titluri au fost înlocuite din școlile de la toate nivelurile de învățământ până la liceu, inclusiv clasicele „Minunata Lume Nouă”, de Aldous Huxley, „Pentru cine bat clopotele”, de Ernest Hemingway și „Aventurile lui Tom Sawyer”, de Mark Twain. Autori precum Margaret Atwood, Judy Blume și Stephen King au fost și ei interziși de pe rafturi, precum și „Jurnalul” lui Anne Frank, au mai anunțat editurile, conform The Guardian.
„Prevederile din Florida HB 1069 au creat haos și tulburări în tot statul, ducând la etichetarea ca obscene și înlăturarea de pe rafturi a mii de cărți clasice și moderne, pe care suntem mândri că le-am publicat”, susținea într-o declarație Dan Novack, vicepreședinte și associate general counsel la Penguin Random House (PRH).
„Elevii au nevoie de acces la cărți care reflectă o paletă largă de experiențe umane, ca să poată învăța și evolua. Este imperativ pentru educația tinerilor noștri ca profesorilor și bibliotecarilor să le fie permis să-și folosească expertiza profesională, astfel încât cartea potrivită să ajungă la cititorul potrivit, la momentul potrivit.”
Alături de PRH au venit Hachette Book Group, HarperCollins Publishers, Macmillan Publishers, Simon & Schuster și Sourcebooks. Plângerea de 94 de pagini, susținută de Authors Guild și de mai mulți scriitori, a fost depusă la curtea federală din Orlando la sfârșitul lunii august.
„Interzicerea cărților cenzurează vocea autorilor, neagă și reduce la tăcere poveștile lor și experiențele trăite de ei (…) Toți avem de pierdut când adevărul scriitorilor este cenzurat“, spune Mary Rasenberger, CEO la Authors Guild.
Pe lângă acțiunea editurilor, există și o plângere a unui grup de părinți, depusă în iunie, care susține că legea îi discrimina pe părinții care se opun cenzurii și interzicerii cărților, pentru că le dă voie altora să decidă ce citesc și ce nu citesc copiii lor.
Sydney Booker, purtătoare de cuvânt a Departamentului Educației din Florida, a numit procesul intentat de edituri ca acțiune de PR și a susținut că nu există cărți interzise în Florida și că materialul sexual explicit nu este potrivit pentru școli.
Guvernatorul DeSantis a încercat să califice acțiunea ca fiind o farsă, o glumă, susținând că, pentru că statul le-a dat părinților dreptul să obiecteze, asta nu face statul responsabil de înlăturarea cărților din biblioteci. El a fost de acord că, totuși, grupuri precum Moms for Liberty au depus acțiuni frivole care pun în încurcătură școlile publice și a luat măsuri care să limiteze numărul contestațiilor care pot fi depuse.
Organizația PEN America, înființată acum mai bine de un secol și care apără libertatea de creație și de expresie, reamintește criza pe care o traversează cărțile și cititorii lor în prezent:
„Interzis în SUA: Povestea crizei” - este titlul sub care PEN America documentează și combate cenzura din zilele noastre: „Rezistența tot mai crescută la mișcarea de interzicere a cărților este un semnal că eforturile de cenzură de astăzi pierd în conștiința populară. Dar criza nu s-a terminat. Zilnic sunt bibliotecari care își pierd locurile de muncă și biblioteci publice ajung în haos și dezorganizare, după ce deja erau slab finanțate. Educatorii sunt nesiguri de serviciul lor, de integritatea lor fizică și asta le subminează abilitatea de a-și face treaba.
Libertatea de a citi este fragilă și este pusă în pericol cu fiecare carte înlăturată de pe raft. Pe măsură ce mișcarea de interzicere a cărților se răspândește și legislația care o face mai ușoară devine tot mai puternică, este și mai important să ripostăm pentru apărarea dreptului fundamental de a citi. Mai mulți studenți și activiști sunt preocupați de această problemă: în fața legilor, a retoricii urii și a unui număr mare de cărți interzise, bătălia pentru libertatea de a citi nu a fost niciodată mai puternică. Mesajul este clar: nu cărțile fac rău, cenzura face rău.”
36 de titluri contestate au revenit pe rafturile bibliotecilor din Nassau County, Florida, după ce, în urma unei înțelegeri, grupurile de părinți și autoritățile școlare au căzut de acord asupra condițiilor de împrumut pentru lectură, anunțau Politico și NPR la jumătatea lunii septembrie. Între cărți, „And Tango Makes Three”, „The Bluest Eye”, de Toni Morrison și „The Clan of the Cave Bear” , de Jean Auel.
Credit foto: pixel-shot/ Shutterstock
Nimic nou: nici frica, nici cenzura
Un spectacol după piesa lui William Shakespeare „Richard II” a avut cenzurată o parte din text în 1601, la o reprezentație, la solicitarea Reginei Elizabeth I - teorii și speculații aduc argumente pro și contra acestei relatări istorice a cenzurii. Cert este că variantele ulterioare includeau sau excludeau anumite fragmente și oscilațiile din textul piesei au dus la această consemnare a unei cenzurări probabile de către însăși regină.
Ceva mai târziu, în anii ‘20 din secolul 20, romanul irlandezului James Joyce „Ulise” (Ulysses) a fost interzis în SUA pentru mai mult de un deceniu, pentru fragmente considerate obscene.
O experiență neagră din istoria cărților este arderea de către naziști, în anii ‘30, a sute de milioane de cărți cu titluri și de autori considerați „ne-germani, ostili” regimului aflat atunci la putere.
În 1989, Ayatollahul Khomeini al Iranului a dat fatwā prin care le ordona musulmanilor să îl ucidă pe scriitorului Salman Rushdie după publicarea cărții lui „Versetele Satanice”.
În aprilie 2022, Reuters relata că peste o mie de titluri de cărţi, cele mai multe cu tematici referitoare la rasism sau LGBTQ, au fost interzise în sălile de clasă şi în bibliotecile şcolare, multe la presiunea părinţilor şi oficialilor conservatori, după cum informa PEN America. Printre cărțile interzise - romanul de debut al scriitoarei recompensate cu Nobel Toni Morrison, precum şi un volum de memorii semnat de actorul şi activistul George Takei, în care povesteşte cum a fost trimis într-un centru de detenţie din California pentru că era japonez-american în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Roman controversat publicat în 1955, „Lolita” lui Vladimir Nabokov a fost interzis în Marea Britanie, Franța, Argentina. Un bărbat de peste 40 de ani face o pasiune pentru o fetiță de 12 ani - subiectul cărții frizează patologia prin descrierea unei nebunii interzise social, de unde și controversa artistică și socială până în ziua de azi.
Cartea publicată în 1985 de Margaret Atwood - „Povestea Slujitoarei” - a cunoscut notorietatea mondială după ce, în 2017, a devenit scenariul unui serial omonim. Multe state din SUA și câteva state europene catolice, precum Portugalia, o aveau pe lista neagră a bibliotecilor școlare. În februarie 2023, scriitoarea Margaret Atwood semna în The Atlantic un articol intitulat: „Haideți, interziceți-mi cartea!” cu subtitlul „Către cei care vor să nu-i lase pe tineri să citească „Povestea Slujitoarei”: Succes, doar o să-i faceți să vrea și mai mult s-o citească.”
Cenzura de azi este iluzia blocării lumii de mâine. Ideile, scrisul și creația sunt ca apa: găsesc întotdeauna o cale de a străbate, de a ajunge și de a fi și mâine. Și tot ca apa, de ele depinde Viața.
***
Surse:
Major publishers sue Florida over ‘unconstitutional’ school book ban | US book bans | The Guardian
Book banning and burning throughout history (thisbookisbanned.com)
Manuscripts Don't Burn: A History of Book Bans - PEN America
Top 10 Most Challenged Books of 2023 | Banned Books (ala.org)
12 cărți interzise în lume: povești care au stârnit controverse - Cărturești (carturesti.ro)
Who’s Afraid of The Handmaid’s Tale? - The Atlantic
Florida county restoring dozens of books to school libraries after 'book ban' lawsuit - POLITICO
Banned books are returning to shelves in one Florida school district : NPR
Credit foto principală: hamdi bendali/ Shutterstock
