REPORTAJ-ANALIZA

În 1853, la ordinele președintelui Millard Fillmore, Matthew Perry, comodorul marinei americane, a condus patru nave de război într-o misiune menită să convingă Japonia să pună capăt politicii sale izolaționiste vechi de 200 de ani. Când a ajuns în ceea ce este acum Golful Tokyo, Perry i-a dat un ultimatum shogunatului Tokugawa: să deschidă porțile pentru comerțul cu Statele Unite sau să suporte consecințele.

Sosirea acestor „nave negre” (numite astfel din cauza fumului negru scos de motoarele lor cu aburi alimentate cu cărbune) a reprezentat un moment crucial. Confruntat cu această impresionantă demonstrație de pricepere tehnologică - care exemplifica puterea industrială care permisese deja Imperiului Britanic să domine o mare parte a lumii - shogunatul a acceptat cu reticență cererile lui Perry, ceea ce a dus la semnarea Tratatului de la Kanagawa în 1854.

Un an mai târziu, shogunatul a primit de la olandezi prima navă de război propulsată de un motor cu aburi, ca semn de apreciere.

Tehnologia poate reprezenta o amenințare, dar aceasta alimentează, de asemenea, infrastructura critică, precum școlile și spitalele. În ultimul secol, în special, individul a devenit inextricabil legat de o gamă largă de tehnologii, inclusiv de sisteme interconectate precum rețelele energetice, internetul, telefoanele mobile și, în prezent, chatboții cu inteligență artificială.

După cum ne-a demonstrat expediția lui Perry, tehnologia este, de asemenea, coloana vertebrală a suveranității militare a statului. Datorită dominației lor tehnologice, SUA au devenit prima putere militară a lumii, cu peste 750 de baze în 80 de țări - de trei ori mai multe decât toate celelalte țări la un loc.

Problema suveranității economice

Dar această imagine a suveranității statelor se schimbă rapid, atrag atenția, într-o analiză marca Project Syndicate, inventatorul Herman Hauser și Hazem Danny Nakib, membru al British Standards Institution's Digital Strategic Advisory Group și cercetător onorific la University College London.

„În timp ce suveranitatea financiară a Americii, susținută de statutul dolarului de monedă de rezervă mondială, rămâne intactă, suveranitatea sa economică este din ce în ce mai mult contestată de o Chină în creștere. În termeni de paritate a puterii de cumpărare, China a depășit SUA pentru a deveni cea mai mare economie a lumii în 2014. Cu o producție industrială aproximativ egală cu cea a SUA și a Uniunii Europene la un loc, China este principalul partener comercial a peste 120 de țări”, notează Hauser și Nakib.

Ambele superputeri concurează în prezent pentru a controla proiectarea, dezvoltarea și producția de tehnologii esențiale precum semiconductorii, inteligența artificială, biologia sintetică, calculul cuantic și blockchain.

Un studiu din 2023 comandat de Departamentul de Stat al SUA, care a urmărit contribuțiile la cercetare în 64 de tehnologii emergente, a arătat că China devansează SUA în mai mult de 80% din aceste domenii, America fiind pe locul al doilea.

„Pe măsură ce rivalitatea dintre SUA și China se intensifică în arena tehnologică, țările din întreaga lume vor fi forțate să aleagă o tabără și să adopte tehnologiile, standardele, valorile și lanțurile de aprovizionare distincte ale aliatului ales. Acest lucru ar putea deschide o nouă eră a colonialismului tehnologic, subminând stabilitatea globală”, subliniază autorii analizei.

Blocaj strategic

Cu toate acestea, în mod curios, nici SUA, nici China nu au reușit să domine industria semiconductorilor, deoarece Taiwan Semiconductor Manufacturing Company (TSMC) și Samsung din Coreea de Sud sunt singurii producători capabili să producă semiconductori mai mici de cinci nanometri.

Pentru a schimba această situație, ambele superputeri construiesc ceea ce experții numesc „cercuri de suveranitate tehnologică”, mai precis, sfere de influență în care alte țări trebuie să intre pentru a avea acces la aceste tehnologii critice.

Care ar fi definiția tehno-colonialismului? Spre deosebire de colonialismul de odinioară, „tehno-colonialismul nu se referă la cucerirea teritoriului, ci la controlul tehnologiilor care stau la baza economiei mondiale și a vieții noastre de zi cu zi”.

În arena globală, ambele puteri aplică o strategie similară, explică Hauser și Nakib: „SUA și China externalizează din ce în ce mai mult segmentele cele mai inovatoare și complexe ale lanțurilor globale de aprovizionare, creând astfel puncte de blocaj strategic.”

China, de exemplu, a preluat controlul asupra lanțurilor de aprovizionare cu materii prime esențiale, „ceea ce i-a permis să devină principalul producător mondial de vehicule electrice”. În același timp, America este lider în domeniul software-ului de proiectare a cipurilor, datorită unor companii precum Cadence Design Systems și Synopsys.

Europa, de asemenea, este dornică să se impună ca actor-cheie în acest sector care evoluează rapid. „Pe lângă faptul că găzduiește compania olandeză ASML, care produce sisteme de litografie cu ultraviolete extreme, esențiale pentru fabricarea cipurilor avansate, Uniunea Europeană este un importator net de talente în domeniul cercetării inteligenței artificiale. De asemenea, Uniunea Europeană găzduiește mai mulți studenți STEM și informaticieni și creează mai multe start-up-uri decât SUA”, notează autorii analizei.

Servitute tehnico-economică

Atunci când externalizarea se dovedește imposibilă, „cercurile de suveranitate tehnologică acționează ca o altă formă, mai subtilă, de coerciție”. În ce mod? „Prin cultivarea unor dependențe asimetrice adânc înrădăcinate, acestea împing efectiv țările în servitute tehnico-economică”, atrag atenția Hauser și Nakib.

Regatul Unit este un prim exemplu. În 2020, SUA au forțat Regatul Unit să excludă firma chineză de tehnologie Huawei din rețeaua sa 5G, amenințând că îi va tăia accesul la serviciile americane de informații și la software-ul de proiectare a cipurilor. „Similar, la începutul lunii ianuarie, Țările de Jos au fost presate să nu mai furnizeze Chinei utilaje ASML. Ca răspuns, China și-a întărit controlul asupra materialelor critice prin restricționarea exporturilor de galiu și germaniu, elemente-cheie pentru microcipuri și panouri solare”.

„Fiecare țară s-ar putea confrunta în curând cu propriul său moment de navă neagră”, avertizează autorii analizei.

Cele care nu beneficiază de protecția oferită de proprietatea asupra tehnologiilor critice „riscă să devină colonii tehnologice”, servind „nevoile suveranilor lor tehnologici prin fabricarea de electronice simple, rafinarea metalelor rare, etichetarea seturilor de date sau găzduirea serviciilor cloud - de la mine fizice la mine de date”.

Țările care nu reușesc să se alinieze fie Statelor Unite, fie Chinei, „se vor vedea reduse la statutul de regiuni tehnologice sărace”.

Pe fondul tensiunilor geopolitice crescute, tehnologiile emergente precum calculul cuantic, inteligența artificială, blockchain și biologia sintetică promit să depășească limitele descoperirii umane. „După cum explicăm în viitoarea noastră carte, The Team of 8 Billion (Echipa celor 8 miliarde), întrebarea cheie este dacă aceste inovații tehnologice vor fi controlate de un număr restrâns de persoane, ca instrumente de subjugare, sau vor fi democratizate pentru a promova prosperitatea comună. În loc să inaugureze o eră a tehno-colonialismului distructiv, aceste noi tehnologii ar putea contribui la revitalizarea ordinii noastre internaționale bazate pe reguli și la îmbunătățirea guvernanței colective”, scriu Hauser și Nakib.

Dar pentru a realiza acest lucru, „trebuie să înlocuim navele negre de astăzi cu ceva ce omenirea încă nu a inventat: un cadru de cooperare planetară bazat pe un substrat unificat al intereselor umane”.

Iar un astfel de cadru trebuie să cuprindă interconectarea și dependența noastră tehnologică în creștere, precum și provocările globale cu care ne confruntăm, de la război și proliferare nucleară la pandemii și schimbări climatice.

„Tehno-colonialismul reprezintă cea mai recentă iterație a străvechii lupte pentru dominație globală. Vom deveni noi arhitecții propriului nostru destin sau campionii unui viitor mai luminos? Fie în bine, fie în rău, răspunsul se află în mâinile noastre”, conchid Hauser și Nakib.