Regizorul Jon Gostin despre “Vinovatul”

TVR.RO | actualizat: Vineri, 05 Decembrie 2014

Casa de Producție TVR: Dacă ar fi să redați pe scurt esența dramei Vinovatul de Ion Băieșu, care ar fi aceasta?

Jon Gostin: Esenţa dramei lui Ion Băieşu se circumscrie temei (morale) a Răului în lumea contemporană: cauze, efecte şi chipuri ale Răului; dar şi omniprezenta problematică (care nu este doar spirituală) a relaţiei noastre cu Răul (înţelegerea/neacceptarea lui, iertarea/pedepsirea lui, etc.).

Pornind de la caracterul excesiv al naturii umane, Ion Băieşu a imaginat această tulburătoare ecuaţie a Răului în care victima şi călăul (două enigmatice şi paradoxale personalităţi autodistructive) se condiţionează reciproc pe toate palierele unei construcţii dramatice (obiectual, narativ, semantic, şi stilistic). Aş spune că reuşita excepţională a lui Ion Băieşu constă mai ales în acest joc cu angoasa, în balansul concomitent al fricii şi al efortului de a găsi eliberarea. Rezumându-mă la mesajul filmului “Vinovatul” (film care s-ar fi putut intitula “Vinovăţie”), concluzionez că “Răul, odată înfăptuit, nu dispare nici dacă este pedepsit”.

C.P.: Care sunt provocările specifice ecranizării pentru televiziune a piesei “Vinovatul” de Ion Băieșu?

J.G.: Ca să mă refer strict la ecranizarea/adaptarea pentru televiziune, aş spune că textul piesei “Vinovatul” de Ion Băieşu mi-a rezervat destule dificultăţi, toate generate de marile calităţi ale scriiturii acestui autor. De exemplu, personajele lui Ion Băieşu evoluează stând pe loc. Prin urmare, acţiunea fiind pe chipul personajelor, am avut de rezolvat problema regizorală cea mai importantă —intensificarea stării – şi cred că acest lucru l-am reuşit prin două procedee aplicate simultan:

reducerea vitezei dramatice (într-o mizanscenă statică şi simplificată formal, dar şi cu ajutorul unor “elemente moi” introduse ca să stagneze naraţiunea); riscul fiind să pierd verosimilitatea, m-am străduit să merg (cum zice Adrian Mihalache) “pe bisectoarea dintre senzaţia artei şi senzaţia vieţii”.
creşterea acceleraţiei dramatice (prin aglomerarea expresiei/interpretării actoriceşti); vorbind despre Răul de dincolo de faptele transformatoare, Ion Băieşu a reconstituit sentimente şi emoţii, aşa că m-am străduit să ambiguizez (freudian) substanţa dramatică, ca să nu devin retoric şi previzibil.

În fine, o altă mare calitate a dramaturgului Ion Băieşu (substanţa dramatică fixată în dialog) m-a obligat să conserv marea densitate de idei a textului; şi cred că am răspuns şi acestei provocări orientând interpretarea actorilor spre a face din abstracţiunea ideilor un teren existenţial cât mai concret.

C.P.: Pe lângă scenariu și regie, al căror autor sunteți, ce rol au avut imaginea, scenografia și montajul în redarea tensiunii psihologice a textului piesei?

J.G.: Nu pot să nu evidenţiez valoarea adusă filmului de unii dintre colaboratorii mei artistici; la urma urmei, “Vinovatul” este filmul unei echipe. Silviu Andrei (director de imagine) cu binecunoscuta lui capacitate de a se pune întrutotul în slujba actorilor, pentru a le conserva unitatea de stare, în datele unei mizanscene foarte analitice şi în condiţiile claustrofobice ale locaţiei. Cosmin Găleată (editor de imagine) care, dincolo de repararea tuturor greşelilor şi imperfecţiunilor rămase din filmare, a demonstrat o creativitate originală şi elevată. Mihai Răzuş - un producător profesionist, care a surmontat cu eficienţă şi entuziasm toate lipsurile inerente unui buget minimal (a găsit sponsorul care ne-a oferit gratis o locaţie conform cerinţelor regizorale; a asigurat gratis cateringul oferit echipei la locul filmării; a interpretat, tot gratis, un dificil rol secundar).

C.P.: Cum apreciaţi interpretarea partiturilor actoriceşti în acest teleplay?

J.G.: Preţuiesc la superlativ prestaţia celor doi interpreţi principali, care au asumat un text infernal (care i-a obligat să expresivizeze personalizat o mare varietate de trăiri existenţiale) şi au menţinut, zile la rând, o tensiune foarte înaltă a interpretării. Aşa cum am afirmat, acţiunea trebuind să fie pe feţele lor, Ozana Oancea şi Ionel Mihăilescuşi-au formatat feţele astfel încât spectatorul să poată descifra în reprezentările lor exact ceea ce se impunea a fi descifrat. Rămân recunoscător acestor actori exemplari pentru talentul, devotamentul şi generozitatea lor.

ULTIMELE COMUNICATE