Audiobook-urile, ascultate de cei mai mulți utilizatori când se află în trafic, pot reprezenta o opțiune pentru petrecerea timpului liber, dar nu compensează cititul de cărți, arată cercetătorii consultați de tvr.ro.

În anul 2023, consumul de carte audio în limba română crescuse de trei ori, iar 84 la sută dintre români (a fost măsurată populația urbană digitalizată, cu vârste între 18 și 55 de ani) considerau atractive audiobook-urile, potrivit unei cercetări AHA Moments, preluată de AudioTribe, o platformă care oferă audiobook-uri contra cost.

Devine desuet cuvântul tipărit? Nu, în opinia cercetătorilor consultați de tvr.ro. Audiobook-urile nu pot înlocui cărțile tipărite, ci mai degrabă vin în sprijinul oamenilor atunci când aceștia fac deja o altă activitate. De altfel, potrivit comunicatului AudioTribe, cei mai mulți utilizatori consumă cărți audio în trafic.

___

Citiți și celelalte părți ale dosarului: Românii și cărțile. O analiză despre ce și cât (nu) citim

Românii și cărțile. Bărbații citesc mai degrabă în scop profesional; femeile, mai mult de plăcere

___

Ce ascultă oamenii? Cărțile de dezvoltare personală sunt preferate de o treime dintre utilizatori. 10% dintre consumatori sunt copii.

Cei mai mulți ascultători sunt în mediul urban (București, Cluj, Timișoara, Iași, Brașov, Ploiești, Constanța, Sibiu și Arad, iar în străinătate - Londra, Frankfurt, Chișinău și Valencia), iar proporția de consum este echilibrată între femei și bărbați (53%, respectiv 47%), arată datele cercetării AHA Moments.

„Audiobook-urile au succes pentru că pot fi ascultate multifuncțional – în mașină, în metrou, când faci sport”, arată și conf. univ. dr.  Carmen Croitoru.

Antropologul Alec Bălășescu vede în folosirea noilor tehnologii revenirea la oralitate, care se calchiază foarte bine pe tipul de cultură din România - cultura orală. Totuși, caracterul noilor tehnologii este „mai degrabă efemer” și, pentru că ni se spun povești noi în permanență, „totul se pierde într-o cacofonie din care nu mai înțelegem mare lucru”.

Adevărata capcană în alegerea exclusivă a noilor tehnologii pentru consumul de informații este că oamenii rămân captivi în bule în care aud un singur adevăr, pierzându-și, în final, capacitatea de dialog. „Rezultatul este o societate profund divizată și cu deficit de atenție”, mai arată antropologul.

Pentru sociologul Bogdan Voicu, cititul în format tipărit și audiobook-urile se potențează reciproc, însă doar până la un punct. Să asculți în căști poate deveni obositor, fiind mai simplu să citești.

În „Barometrul de Consum Cultural - 2022” nu a fost analizat consumul de carte audio, însă cercetătoarea Raluca Rădoi, directoarea Direcției Formare-Dezvoltare din cadrul Institutului Național de Cercetare și Formare Culturală (INCFC), arată, într-un răspuns pentru tvr.ro, că interesul în creștere pentru audiobook-uri se poate explica prin schimbarea stilului de viață și impactul social media în crearea unor noi modele de consum.

Sursă foto: Shutterstock / Pixel Shot

Cititorii fideli ascultă audiobook-uri mai rar decât persoanele care citesc puțin într-un an

Chiar dacă tinerii optează pentru conținut audio în locul cuvântului tipărit, este necesar să treacă o perioadă mai îndelungată pentru a vorbi despre un model de consum, explică conf. univ. dr. Carmen Croitoru.

„Chiar dacă în rândul tinerilor se pot detecta influențe ale rețelelor de socializare în impunerea unor modele de consum, acestea nu vor deveni semnificative decât în timp. O preferință clară între audiobook și cartea tipărită nu poate fi detectată, cu atât mai mult cu cât ea ar depinde de motivațiile de consum. Nu avem date care să susțină consumul de audio-video în detrimentul cărților tipărite și aici chiar putem spune că se infirmă această ipoteză în studiul „Tendințele de consum din pandemie”, când a crescut procentul de lectură pentru cărți în general.

Ipoteza mea este că explicația ține de concurența ofertei pe timpul liber al populației și atunci audiobook-urile au succes pentru că pot fi ascultate multifunctional - în mașină, în metrou, când faci sport.

Un aspect interesant este faptul că cititorii fideli ascultă audiobook-uri mai rar decât persoanele care citesc mai puține cărți într-un an. O posibilă explicație este legată de faptul că anumiți cititori sunt familiarizați cu lectura cărților în format tipărit și, mai mult, aceștia (în special pentru că citesc cel mai des din plăcere) sunt mai legați de ritualul lecturii și de carte – ca obiect fizic”, explică, pentru tvr.ro, directoarea generală a INCFC, Carmen Croitoru.

Carmen Croitoru, directoarea generală a INCFC. Sursă imagine: Arhiva personală

Întoarcerea la oralitate și capcanele noilor tehnologii

„Cum spuneam mai sus: dacă mergeți în țări cu tradiție mai lungă a cititului, veți vedea că nu e desuet deloc cititul. Ce este interesant cu noile tehnologii este o revenire la oralitate, care se calchiază foarte bine pe tipul de cultură din România, cultura orală. Nu mă înțelegeți greșit, cultura orală este extraordinară atunci când este distilată istoric, produsele culturii orale, poveștile, baladele, sunt moduri de transmitere atât al cunoașterii cât și al unor valori morale.

Citiți și: Începutul unui război legislativ. Poate fi oprită „dependența” de social media?

Noile tehnologii se mulează pe tipul de transmisie de tip oral, însă caracterul lor este mai degrabă efemer și economia pe care se bazează este una de captare a atenției prin oferta mereu schimbătoare. Adică nu ni se spune aceeași poveste până aprofundăm morala, ci mereu povești noi până totul se pierde într-o cacofonie din care nu mai înțelegem mare lucru.

Algoritmii, însă, creează tipuri de comunități închise, prin alimentarea cu povești similare pe baza preferințelor („like") și, atunci, avem de-a face cu o ghetoizare totală și proliferarea unor „adevăruri" valabile în comunitățile închise, așa-zisele „bule”, care nu se mai confruntă cu alte „adevăruri”, ci le ignoră total. Adevărul, însă, este un rezultat al dialogului continuu, al confruntării deschise de opinie, a reglării continue a parametrilor de adevăr, prin verificare și sinteză din dialog.

Antropologul Alec (Alexandru) Bălășescu. Sursă imagine: Royal Roads University, Canada

Capacitatea de dialog dispare dacă ne afundăm în bulele proprii, generate de noile tehnologii sociale. Mai mult, pentru că ele au o economie bazată pe captarea atenției și pentru că, cel mai mult, creierul nostru este captat de ideea de pericol și frică (chestiune de adaptare a speciei la mediu ostil și mecanism sigur de supraviețuire), mesajele din social media cu cel mai mare succes și care captează atenția sunt, ați ghicit, cele care vorbesc de pericol iminent, atribuit diverșilor factori (vă las să alegeți).

Rezultatul este o societate profund divizată și cu deficit de atenție. Cititul în sine, nu doar prin conținut, dar și prin modul în care creierul este stimulat, și aici mă refer la cititul pe suport de hârtie, dezvoltă capacități de atenție și concentrare, cât și capacități de analiză și sinteză.

De exemplu, când citim cărți pe computer, cu scrolling, creierului i se pare că a parcurs deja cartea și nu ne mai întoarcem la pagini anterioare, cum o facem când citim o carte. Cu atât mai puțin la audiobooks, care devin un fel de zgomot de fond, pentru că nu reținem în același fel în care am reține citind, însă ne dă impresia că am făcut ceva în timp ce facem altceva (conducem, trebăluim prin casă sau mai știu eu ce). E o iluzie”, explică antropologul Alec Bălășescu, pentru tvr.ro.

Sociolog: Cărțile și audiobook-urile nu se interzic unele pe altele

Sociologul Bogdan Voicu atrage atenția că audiobook-urile nu reprezintă neapărat un consum de tip nou, făcând referire la poveștile înregistrate pe discuri, în perioada comunistă. Cărțile și audiobook-urile nu se interzic reciproc, iar consumul de cărți audio nu este motivul pentru care scade consumul de carte tipărită.

„În bună măsură, e clar că generațiile curente preferă mai degrabă un consum mai facil, mai simplu și mai puțin solicitant din punct de vedere intelectual, iar consumul de video e clar că e mai lejer, însă consumul de carte ca audio, care la noi a crescut recent, este un tip de consum care este învechit; inclusiv noi, pe vremea comunismului, aveam povești puse pe discuri și casete.

Îmi aduc aminte că, acum vreo 15 ani, făceam naveta undeva în Europa de Vest și ascultam romane în mașină – același lucru făceam mulți – faptul că acum a apărut în România nu înseamnă că acesta este factorul pentru scăderea cititului.

Și nu cred că cele două lucruri (citit clasic și audiobook-uri) se interzic unul pe altul, ci dimpotrivă, cred că se potențează, pentru că de ascultat e ușor să asculți când ești într-un spațiu închis sau în căști, dar de la un punct încolo devine destul de nepăcut și e mult mai simplu să citești”, conchide Bogdan Voicu.

Sociologul Bogdan Voicu. Sursă imagine: Arhiva personală

Ce cărți și autori sunt populari în România

În librării, cei mai căutați autori sunt Ioana Pârvulescu – cu „Inocenții” și „Aurul pisicii”, Zoulfa Katouh, cu „Cât timp înfloresc lămâii” și Gabor Maté, cu „Când corpul spune «nu»”, iar cele mai populare audiobook-uri sunt cele ale cărților ecranizate – „Dune” (Frank Herbert), „Problema celor trei corpuri” (Liu Cixin) și „Foc și sânge” (George R.R. Martin).

Am cerut date despre cărțile și autorii cei mai populari în librării și platforme online de la Cărturești, Diverta, Libris, Compania de Librării București, AudioTribe și Voxa. Am primit date de la Diverta, Cărturești și AudioTribe.

La Diverta, cei mai căutați autori au fost, în primele șase luni ale anului, Eric-Emmanuel Schmitt, Ioana Pârvulescu, Gabriel Garcia Marquez, Gabor Maté și Rui Zink.

În ceea ce privește cele mai populare titluri, acestea au fost: „Cât timp înfloresc lămâii” (Zoulfa Katouh), „Gânduri către sine însuși” (Marc Aureliu), „Când corpul spune «nu»”, (Gabor Mate), „Cititorul din peșteră” (Rui Zink), „Inocenții” (Ioana Pârvulescu), „Fii ca râul care curge” (Paulo Coelho), „Ne vedem în august” (Gabriel Garcia Marquez), „Cele cinci limbaje ale iubirii” (Gary Chapman/ psihologie), „Soare întunecat. Străbătând secolele” (Eric-Emmanuel Schmitt) și „Băiatul cu pijamale în dungi” (John Boyne).

La Cărturești, cei mai citiți autori români sunt Mircea Cărtărescu („Nostalgia”), Ioana Pârvulescu („Aurul pisicii” și „Inocenții”), Cristian Tudor Popescu („Râsul dracului. Interceptări, informații desecretizare, autodenunțuri”) și Radu Paraschivescu („Libertatea de depresie”).

În ceea ce îi privește pe autorii străini, cei mai căutați la Cărturești au fost: Thomas Schlesser – „Ochii Monei”, Zoulfa Katouh – „Cât timp înfloresc lămâii”, Fiodor Dostoievski – „White Nights”, Gabriel Garcia Marquez – „Ne vedem în august”, Elif Shafak – „Insula copacilor dispăruți” și Narine Abgarian – „Din cei au căzut trei mere”.

La AudioTribe, cele mai ascultate cărți în primul trimestru din 2024 au fost: seria „Dune” (Frank Herbert, în lectura lui Andi Vasluianu), cărțile „Când corpul spune «nu»”, și „Ține-ți copiii aproape” (Gabor Maté), „Bătăliile care contează” (Magor Csibi și Radu Predescu), seria populară „Totul se termină cu noi”/ „Totul începe cu noi” (Colleen Hoover, în lectura Anei Maria Oglindă și a lui Doru Trăscău, solistul The MonoJacks), „Tatuatorul de la Auschwitz” (Heather Morris, în lectura lui Mihai Baranga) și „Problema celor trei corpuri” (Liu Cixin), care a luat avânt după lansarea serialului omonim pe Netflix, „Îți place mai întunecat” (Stephen King, în lectura actorului Ștefan Forir), seriile lui George R.R. Martin – „Foc și sânge” și „Cântec de gheață și foc”, după lansarea „Casei Dragonului”, serie care continua „Urzeala tronurilor”, la HBO, dar și „Bastarda Istanbulului” (Elif Shafak, în lectura Anei Maria Oglindă) și „Să ucizi o pasăre cântătoare” (Harper Lee, în lectura Adei Condeescu), „Toată lumina pe care nu o putem vedea” (în lectura Ioanei Mărcoiu), care a luat avânt după o miniserie Netflix, „Arta negocierii” (în lectura actorului Alexandru Unguru) și „Mă bucur că mama a murit” (Laila Abdel Hafiz), după lansarea serialului HBO.

Sursă foto main: Shutterstock / maicasaa