„Paralizia infantilă”. Așa era cunoscută poliomielita până în anii '90, când România s-a confruntat ultima oară cu o epidemie de polio. În 2002, Organizația Mondială a Sănătății declara Europa liberă de poliomielită. Totuși, ratele tot mai reduse de vaccinare împotriva poliovirusurilor - în România, rata vaccinării este mai mică de 77 la sută (pentru o acoperire optimă este necesară o rată a vaccinării de 95 la sută) - și faptul că, în ultimul an, au fost descoperite poliovirusuri în apele uzate din mai multe state europene au determinat specialiștii să emită alerte privind recrudescența poliomielitei.
„Multe boale amenință frageda și luminoasa vârstă a copilăriei: scarlatina, boala perfidă, difteria, cu tragicile accese de sufocație, vărsatul, cruda meningită. Dar, dintre toate, paralizia infantilă este cea mai groaznică. Părinții care își iubesc copiii „ca ochii din cap” mai curând se învoesc cu gândul dispariției copilului decât cu acela de a-l vedea din mica lui copilărie paralitic pe viață”, era începutul unui text publicat în 1936, în „Trup și suflet”, intitulat sugestiv „Poliomielita. O boală grea: o primejdie continuă pentru copii și părinți”, digitizat de Arcanum.
În aceeași pagină de revistă, găsim și o imagine cu un copil conectat la niște fire și o soră medicală în fața unui aparat masiv, cu explicația „Tratamentul electric al paraliziei infantile”.
Presa vremii relata pe larg despre aceste cazuri cumplite ale copiilor afectați de paralizie. România a fost lovită de valuri succesive de poliomielită în 1927, 1955, 1980-1982, 11 noiembrie 1990-25 aprilie 1992, potrivit datelor publicate într-un articol despre această boală, din „Viața medicală”.
În ciuda epidemiilor care au omorât copii și care au lăsat mii de oameni cu sechele pe viață, în prezent, românii refuză să le administreze copiilor vaccinul împotriva poliomielitei: rata acoperirii vaccinale cu VPI (vaccinul polio inactivat) este de 76,7%, potrivit datelor transmise de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), la solicitarea tvr.ro.
Județele cu cele mai mici rate ale vaccinării împotriva „paraliziei infantile”, cum era supranumită poliomielita în trecut, sunt: Arad - 36,2 la sută, Suceava - 38,7 la sută, Satu Mare - 42,6 la sută, Neamț - 44,2 la sută și Brăila - 49,7 la sută, arată un document al Ministerului Sănătății pe tema vaccinării.
Pentru ca micuții să fie protejați de poliovirusuri, în cazul izbucnirii unui nou episod de poliomielită, rata vaccinării ar trebui să fie de 95 la sută.
„Trup și Suflet”, 1936 (Anul 1, nr. 1-36)1936-08-21 / nr. 18, pag. 3. Sursă: Arcanum.com
Cazuri de poliomielită în Afganistan și Pakistan. De ce reprezintă o amenințare la adresa României
„Între septembrie și decembrie 2024, Spania, Germania, Polonia, Finlanda și Regatul Unit au raportat identificarea tulpinii tip 2 a virusului polio vaccinal în cadrul supravegherii de mediu a enterovirusurilor (ape uzate).
Circulația continuă a poliovirusului sălbatic de tip 1 în Pakistan și Afganistan menține riscul de import al bolii în UE/SEE (Spațiul Economic European), unde șase țări prezintă risc intermediar de apariție a unor focare de poliomielită pe fondul acoperirilor vaccinale suboptimale pentru acest tip de antigen.
Două țări învecinate UE/SEE (Bosnia-Herțegovina și Ucraina) sunt în continuare expuse unui risc ridicat de apariție a unei epidemii de poliomielită în urma importului de poliovirus sălbatic sau a apariției poliovirusului derivat din vaccin în circulație din cauza imunității deficitare antipolio în populație. În România, acoperirile vaccinale la DTPa-HiB-VPI (diftero-tetanos-pertussis acelular - vaccinul împotriva Haemophilus influenzae de tip B - vaccinul polio inactiv, n.r.) sunt suboptimale și în continuă scădere”, este adresa pe care INSP a trimis-o către centrele regionale de sănătate publică, în decembrie 2024, cerând „coordonarea susținută a activității de vaccinare conform calendarului național și monitorizarea acoperirilor vaccinale la nivelul direcțiilor de sănătate publică județene”.
De altfel, în cel mai recent raport al Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (European Centre for Disease Prevention and Control - ECDC), din februarie 2025, privind bolile transmisibile, sunt consemnate cazuri de poliovirus de tip 1 - trei în Pakistan și unul în Afganistan (99 în total de la începutul lui 2024 până în 25 februarie 2025), precum și 11 cazuri în Congo și unul în Mozambic (2024-februarie 2025).
„Până nu se elimină poliovirusul din toate țările lumii, este important să menținem acoperiri vaccinale crescute. Astfel, este importantă recuperarea vaccinării antipolio pentru copiii care nu au schema completă conform vârstei. Vaccinarea se face la medicii de familie”, a atras atenția Institutul Național de Sănătate Publică, într-un răspuns la solicitarea tvr.ro.
Sursa: Raportul ECDC privind bolile infecțioase pentru 22-28 februarie 2025
Copiii sub cinci ani, cei mai afectați de poliomielită
Poliomielita reprezintă forma paralitică a infecției cu poliovirus. Unicul rezervor pentru poliovirus este considerat omul. Copiii sunt cei afectați de paralizie, în special grupa de vârstă sub cinci ani. Forma paralitică, cât și infecția pot fi prevenite prin vaccinare cu produs vaccinal accesibil financiar sistemului medical, potrivit unui răspuns al Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), la solicitarea tvr.ro.
În anul 1988, s-a format Inițiativa Globală de Eradicare a Poliomielitei (GPEI, în engleză). Ca urmare a acestei inițiative, numărul de copii cu poliomielită paralizantă a fost redus cu 99,9%; există două țări endemice de poliovirus sălbatic (Afganistan şi Pakistan), de unde virusul se poate importa în special în țările cu acoperire vaccinală de rutină mică.
Regiunea europeană a fost declarată liberă de poliomielită în 2002. În 5 mai 2014, a fost declarată Urgența de Sănătate Publică de Importanță Internațională (USPII) privind pericolul de reintroducere în țările libere de poliomielită a poliovirusului sălbatic, prin circulația de persoane dinspre țările exportatoare de poliovirus. Începând cu anul 2014, INSP informează regulat DSP-urile privind situația poliovirusurilor și emite recomandări pentru menținerea unor rate de vaccinale și a unei supravegheri optime în vederea identificării poliovirusurilor, a mai explicat Institutul de Sănătate Publică, pentru tvr.ro.
În prezent, acoperirea vaccinală pentru antigenul polio din Calendarul național de vaccinare este de 76,7%.
Calendarul vaccinării. Sursă grafic: Ministerul Sănătății
Cum se transmite poliomielita
Singura măsură de prevenire a poliomielitei este vaccinarea. Transmiterea se realizează de la om la om, pe cale fecal-orală, prin ingerarea alimentelor sau a apei contaminate cu materii fecale (în care virusul e prezent timp îndelungat), aeriană, prin picături (virusul fiind prezent în secrețiile nazo-faringiene), potrivit datelor INSP.
Manifestările clinice ale bolii:
- - Perioada de incubație (timpul de la momentul infectării la apariția primelor semne de boală) este în mod frecvent de 6-20 de zile (cu limite de 3-35 de zile), în medie de 7-14 zile.
- - Forma cea mai comună este cea fără simptome sau semne de boală - în proporție de 95%, dar poate evolua în proporție de 1-5% sub formă de poliomielită paralitică sau iritație meningeală.
- - Paralizia este flască (moale), asimetrică (la unul din membre), cuprinde mușchii de la rădăcina membrelor; în cazurile grave, afectarea este simetrică și poate cuprinde și mușchii respiratori, ducând la deces.
- - Paralizia este invalidantă și permanentă.
Știre despre reapariția poliomielitei în România, în „România liberă”, august 1991 (Anul 49, nr. 14488-14510) 1991-08-01 / nr. 14488, p.2. Sursă: Arcanum.com
De ce nu-și vaccinează românii copiii. Frica de reacții adverse, mai importantă decât frica de boală
De ce nu-și vaccinează românii copiii, având în vedere riscurile bolilor infecțioase, precum este și poliomielita? Un studiu „Salvați Copiii”, lansat în luna martie, conține răspunsurile: reticența la vaccinare a oamenilor, după pandemia de coronavirus, refuzul categoric al unor comunități, frica de reacții adverse și lipsa percepției privind gravitatea bolilor, precum și refuzul administrării mai multor vaccinuri simultan (cum este și cazul vaccinării polio).
„Virusul polio sălbatic are trei feluri de tulpini, două dintre ele au fost eliminate din circulaţie prin vaccinare, mai există încă una în circulaţie. În acelaşi timp, mai există în circulaţie şi un virus polio derivat din vaccin - virus polio vaccinal. În momentul în care auzi „derivat din vaccin”, ai tendinţa să te agiţi că face vaccinul. Nu! Există două tipuri de vaccin, există vaccin cu virus viu atenuat, care se administrează oral - cele două picături puse pe o bucăţică de zahăr, vaccinul polio administrat oral, viu atenuat. Acesta este foarte util în comunităţi unde este greu să vaccinezi cu celălalt tip de vaccin, vaccinul inactivat polio, care se administrează injectabil.
(...) Vaccinul cu virus inactivat, care se administrează injectabil şi este şi în schemele noastre de vaccinare din ţară de ceva timp, este cel care este injectabil şi de la care nu se poate întâmpla nimic, imunizează copilul respectiv.
Vaccinarea cu virus viu atenuat este foarte utilă în comunităţile cu un nivel sanitar scăzut, la care accesibilitatea la vaccin este mică, până la acoperirea vaccinală. În momentul în care acoperirea vaccinală este bună, nu are cum să mai circule nici cel atenuat. Chiar dacă circulă, nu are pe cine să infecteze, dacă acoperirea vaccinală este bună, iar, în acest moment, tendinţa pe plan internațional este să se renunţe la cel atenuat, în zonele unde există acoperire bună, să treacă toată lumea la cel inactivat, injectabil. Sunt utile ambele tipuri de vaccinuri.
Problema este că, dacă acoperirea vaccinală nu este bună şi, din păcate, asta este o situaţie pe care inclusiv INSP o semnalează în România, că ar fi un 70 şi ceva la sută acoperirea vaccinală, atunci există riscul să apară cazuri, ca la orice boală la care acoperirea vaccinală nu este suficientă”, a explicat managera Spitalului de Boli Infecțioase „Victor Babeș” din București, dr. Simin Aysel-Florescu, pentru news.ro.
Memorie. Valurile de poliomielită în România
Presa românească păstrează, de la numeroasele valuri de polio, numeroase relatări, reportaje și mărturii dureroase despre oamenii care au fost nevoiți să își continue viața cu această boală pentru care singurul leac este vaccinarea.
„Universul”, august 1930 (Anul 48, nr. 178-208)1930-08-21 / nr. 198. Sursă: Arcanum.com
„Sufăr din pricina urmărilor unei poliomielite. Am crezut într-o tinerețe mai frumoasă și mai puțin zbuciumată decit copilăria. Îmi spuneam că, atunci cînd voi fi mare, totul se va schimba, oricum nu mă voi mai ciocni de jigniri, copiii sînt naivi, te jignesc fără să-și dea seama, dar adulții, cu maturitatea lor... Au trecut 20 de ani de atunci. M-am înșelat. Continui să fiu jignită pentru o „vină“ care nu-mi aparține in nici un fel. De ce, de ce, de ce ?“ (I. N.Buc.)
O altă corespondentă, Mariana Vișan, str. Petru Groza nr. 26, Petroșani, despre care — de asemenea — am scris cîndva în această rubrică, revine cu o scrisoare. Citez : „Sunt tînăra despre care ați relatat într-un „Postscriptum“ (de la 5 ani am rămas cu sechele de poliomielită — paralizia membrelor inferioare). Izolarea și imobilitatea mi-au provocat gînduri negre, dar S.O.S.-ul trimis de mine a fost recepționat, atît în țară, cît și peste hotare, iar numărul scrisorilor a atins o cifră impresionantă. Mi-e absolut imposibil să răspund tuturor în parte. De aceea, îmi permit să apelez din nou la dumneavoastră, cu rugămintea de a mulțumi public celor care s-au grăbit să-mi scrie, dînd și cîteva amănunte cerute de corespondenții mei: am împlinit 19 ani (la 4 aprilie), sunt brunetă, ochi căprui, statură mijlocie. Mii de mulțumiri. Mariana Vișan”. Acestea sunt două mărturii publicate în „Magazin”, în 1971, în cadrul rubricii „Curier săptămânal” (Magazin, 1970 (Anul 14, nr. 640-690) 1970-11-21 / nr. 685, Arcanum.com).
„Munca”, septembrie 1956 (Anul 12, nr. 2755-2780)1956-09-14 / nr. 2766. Sursă: Arcanum.com
O altă relatare, din 1989, intitulată „Jurnal din Târgu Jiu” și publicată în „România Pitorească”, îi aparține lui Mihai Creangă: „Marţi, 6 iunie '89. Azi, am văzut două tipuri ale frumuseţii înduioşătoare care mi l-au chemat în minte pe cel dintîi, pe care îl văzusem în dimineaţa de 1 iunie, în faţa mea, din blocul de garsoniere, ieşise o fetiţa subţirică, îmbrăcată foarte curat, în uniforma de ciclul I, cu cravata de pionier, cu bentiţa albă şi ciorapi albi imaculaţi. Ţinea în mîna stîngă un buchet de flori. Păşea cu oarecare dificultate şi, la început, am crezut că îi era greu, ca şi mie, să traverseze noroaiele pe şirul de pietre şi cărămizi lunecătoare. Din păcate, după ce a trecut prin ruptura gardului de sîrmă, mi-am dat seama că mersul ei chinuit, atît de contrastant cu graţia, curăţenia, drăgălăşenia ei şi a florilor pe care le purta, acest mers avea să-l aibe toată viaţa: erau sechelele unei poliomielite, probabil”. („România Pitorească”, 1990 (nr. 1-12)1990-03-01 / nr. 3, p. 50, Arcanum.com)
„Timpul”, august 1991 (Anul 2, nr. 148-170)1991-08-06 / nr. 151. Sursă: Arcanum.com
„Curierul Naţional”, iunie 1992 (Anul 3, nr. 375-395) 1992-06-24 / nr. 391. Sursă: Arcanum.com
Imagini principale:
Copil afectat de poliomielită. Sursă imagine: Shutterstock/ Dan76
Imagine de arhivă din 1940 - pacient cu poliomielită, tratat într-un „plămân de oțel”. Sursă imagine: Shutterstock/ Everett Collection
În perioada următoare, pe tvr.ro veți putea citi mai multe informații despre vaccinare și de ce este bine să protejăm copiii prin vaccinare. Aprilie este luna pe care autoritățile sanitare o dedică informării despre vaccinare.
