De ce galele de decernare a Premiilor César și Oscar din acest an înseamnă mai mult decât sărbătoarea filmului? De ce producția franceză „Emilia Pérez” a provocat controverse și promite să scrie istorie la ambele ceremonii?
La Paris, vineri, 28 februarie, și la Hollywood două zile mai târziu, duminică, 2 martie, sunt programate sărbători ale cinematografiei. Se acordă trofeele pentru cele mai bune filme, așa cum le văd francezii, la a cincizecea ceremonie César, și pentru cele mai bune producții în aprecierea Academiei Americane de Film, la ediția cu numărul 97 a Premiilor Oscar.
Nominalizările vi le puteți reaminti aici (pentru César) și aici (pentru Oscar), după ce, la începutul anului, relatările ne-au informat ce filme din 2024 au beneficiat de privilegiul de a se afla pe lista nominalizărilor, în viziunea juriilor de specialitate.
„Emilia Pérez", mai mult decât un film
Filmul Emilia Pérez a primit la Festivalul de la Cannes premiul juriului și premiul pentru interpretare feminină acordat actrițelor Selena Gomez, Adriana Paz, Zoe Saldaña și Karla Sofía Gascón, premiu comun pentru protagonistele producției care are acum 13 nominalizări la Oscar și 12 la César. Regizor și scenarist la această producție este francezul Jacques Audiard.
Postări mai vechi ale actriței spaniole Karla Sofia Gascon au subminat, în ultima lună, campania dusă de echipa de PR a filmului pentru câștigarea voturilor celor care decid decernarea trofeelor la galele din 28 februarie și 2 martie. Karla Sofia Gascon a făcut ea însăși, la fel ca personajul din Emilia Pérez, tranziția de gen - fiind născută Carlos Gascon. Este prima actriță transgender care a câștigat acest trofeu la Cannes. Ea a câștigat și premiul european pentru cea mai bună actriță și a devenit prima actriță openly transgender care a fost nominalizată la Oscar.
Musicalul a beneficiat de creațiile compozitorilor Camille și Clément Ducol, Clément fiind soțul cântăreței Camille. Cei doi sunt nominalizați la Oscar pentru cea mai bună melodie originală și cea mai bună coloană sonoră, realizate la producția Emilia Pérez.
Un cartel mexican cu liderul lui cu tot și un musical contemporan ar fi fost suficiente ingrediente pentru un scenariu atrăgător. Sarea și piperul sunt însă actoria și subiectul atins, cu autenticitatea actriței din rolul titular. Ca experiență de spectator, pot spune că primul pas mai greu de trecut a fost prima scenă de dans și muzică, apoi, după ce am prins ritmul și contrapunctele muzicale ale intrigii, atmosfera de musical nu m-a mai frapat, ci m-a dus convingător pe spiralele întâmplării.
Parisul sărbătorește a 50-a ceremonie a Césarurilor
Fideli amorului pentru istoria artistică proprie, francezii au pe lista nominalizărilor filme dedicate unor eroi ai scenei și unui erou literar: Sarah Bernhardt, La Divine (2 nominalizări), Monsieur Aznavour (4 nominalizări) și Le Comte de Monte-Cristo (cele mai multe, 14 nominalizări).
Laurent Lafitte a jucat în două dintre filmele de la lista nominalizărilor din acest an la César - în Sarah Bernhardt, La Divine și Le Comte de Monte-Cristo, pentru rolul din acesta din urmă este și nominalizat la César la categoria cel mai bun actor.
Anamaria Vartolomei interpretează rolul Haydée și are dialoguri cu Pierre Niney, într-o limbă română rostită delicios de actorul francez. Anamaria Vartolomei s-a născut în Bacău, a copilărit până la 6 ani în România, apoi a ajuns în Franța, iar la 12 ani era deja remarcată de agențiile de casting. Pierre Niney este nominalizat la categoria cel mai bun actor pentru interpretarea lui din Le Comte de Monte-Cristo.
Pierre Lottin, pentru rolul din En fanfare, este preferatul meu, actorul a făcut o partitură impecabilă, de timid introvertit frate sărac, avându-l partener în rolul principal pe Benjamin Lavernhe de la Comedia Franceză. Lavernhe este nominalizat la categoria cel mai bun actor, iar Pierre Lottin la categoria cea mai bună revelație, un fel de „tânără speranță”, unde îmi doresc din suflet să fie recompensat și aplaudat, la Paris, în sala Olympia. En fanfare are în total șapte nominalizări César.
Distribuit în filmul Un triomphe (difuzat și de TVR), în urmă cu patru ani, de regizorul Emmanuel Courcol într-unul dintre rolurile condamnaților deveniți actori amatori, Pierre Lottin a trebuit să aștepte până la această partitură, cu totul generoasă cu el, pentru a primi prima nominalizare César, deși filmografia actorului de 35 de ani include, din 2011, zeci de producții. A câștigat la Festivalul de la San Sebastian premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar în Quand vient l'automne, regia François Ozon.
Previziunile și preferințele pentru Césaruri ar include:
Cel mai bun film - Le Comte de Monte-Cristo, regia Matthieu Delaporte și Alexandre de La Patellière
Cea mai bună actriță - previziune: Adèle Exarchopoulos (L'Amour ouf, regia Gilles Lellouche), dar preferință: Zoe Saldaña (pentru rolul din Emilia Pérez)
Cel mai bun actor: Pierre Niney (Le Comte de Monte-Cristo)
Speranță masculină: Pierre Lottin (En fanfare)
Cel mai bun scenariu original: Emmanuel Courcol, Irène Muscari (En fanfare)
Cel mai bun scenariu adaptare: previziune: Emilia Pérez, dar preferință Le Comte de Monte-Cristo
Cel mai bun film străin - Semințele smochinului sacru, în regia lui Mohammad Rasoulof
Hollywoodul nu se va dezminți
Pilon al industriei californiene și al tendințelor pop culture de pe mapamond, Hollywoodul va ține, în 2025 și mai departe, la renumele lui și la succesele de box office.
Previziunile și preferințele pentru Oscaruri ar include:
Cel mai bun actor în rol principal: preferați: Adrien Brody (The Brutalist) și Ralph Fiennes (Conclave), cu previziune Adrien Brody. Subiectivismul local ar trebui să mă facă să îl visez pe Sebastian Stan câștigător al acestei categorii. Multă baftă tuturor și fie ca, nu-i așa, cel mai bun să câștige!
Cel mai bun actor în rol secundar: preferință: Guy Pearce (The Brutalist) și previziune: Kieran Culkin (A Real Pain); o precizare aici - Carlos Diehz a convins conclavul cardinalilor, dar nu și Academia Americană de Film. Carlos Diehz și Stanley Tucci sunt marii absenți de pe lista Nominalizărilor la Oscar 2025, ambii în roluri secundare în Conclave.
Cea mai bună actriță în rol principal: previziune: Mikey Madison (Anora), cu preferință Demi Moore (The Substance)
Cea mai bună actriță în rol secundar: Zoe Saldaña (Emilia Pérez)
Cel mai bun regizor: The Brutalist (Brady Corbet) sau Emilia Pérez (Jacques Audiard)
Cel mai bun film străin: Franța (Emilia Pérez) sau Germania (The Seed of the Sacred Fig- Semințele smochinului sacru)
Cel mai bun film: previziuni: Dune: Part Two sau Emilia Pérez; preferință: The Brutalist
Cel mai bun scenariu original: preferințe: The Brutalist (Brady Corbet, Mona Fastvold); A Real Pain (Jesse Eisenberg); previziune: The Substance (Coralie Fargeat)
Il gran finale
Preferatele mele declarate la Oscaruri fiind The Brutalist și Conclave, le doresc să câștige cât mai multe premii. Ca o fluturare regală de eșarfă, un trofeu ar putea ajunge la Emilia Pérez.
Dar Dune: Part Two (despre care am scris aici când vorbeam despre ecranizările notabile din ultimii 100 de ani) sau Wicked ar putea oferi surpriza la Oscaruri. De ce? Americanii știu să-și celebreze industria, box office-ul și propriile mituri.
În contextul începutului de an 2025 care anunță vremuri interesante cinematografic, regatul Hollywood ar putea juca pe cartea safe a unei epopei SF de mari dimensiuni în toate sensurile cuvântului sau pe un spectacol clasic de pe Broadway, jucat cu succes de peste două decenii, devenit film în 2024. The show must go on!
***
Surse și credit: academie-cinema.org; oscars.org; imdb.com.
