Ediția de luni 7 aprilie a emisiunii "Educația la putere" explorează o problematică centrală a societății contemporane: criza autorității cognitive și morale, amplificată de abundența informațională și democratizarea excesivă a comunicării.
Profesorul Dumitru Borțun identifică o tendință alarmantă spre "epoca post-adevărului," caracterizată prin preferința pentru credințe personale, conform dorințelor, în detrimentul faptelor obiective.
.
.
Relativizarea adevărului, alimentată de rețelele sociale și de diseminarea necontrolată a informațiilor, erodează încrederea în experți și autorități legitime, creând o "cacofonie generală" în care nimeni nu mai ascultă și nimeni nu mai aude.
Fenomenul este analizat ca un efect conjugat al accesului neîngrădit la comunicare și al democratizării excesive a exprimării.
În timp ce libertatea de exprimare este un pilon al democrației, paradoxal, ea a permis "prostului satului," cum plastic spunea Umberto Eco, să își facă auzită vocea, contribuind la proliferarea opiniilor nefondate și a pseudoștiinței.
Prin urmare, fragmentarea autorității și pierderea criteriilor obiective de validare a cunoștințelor reprezintă o provocare majoră pentru educație și pentru capacitatea societății de a lua decizii informate și responsabile.
Rămâne crucială dezvoltarea gândirii critice și a abilităților de discernământ pentru a naviga în acest peisaj informațional complex și pentru a restabili valoarea adevărului și a expertizei.
Dumitru Borțun explică metafora "prostul satului" ca fiind un personaj marginalizat ale cărui opinii sunt constant ignorate. Într-o lume idilică, acest personaj ar rămâne limitat la spațiul circumscris al satului. Însă, era digitală a creat o realitate nouă, în care "prostul satului" are acces la o platformă globală.
Accesibilitatea, deși cu potențial democratic, are și un revers: facilitează formarea unor comunități online unite nu de înțelepciune, ci de neinformare sau de interpretări eronate ale realității. Astfel, părerile nefondate, amplificate de algoritmi și de lipsa spiritului critic, pot câștiga influență, afectând chiar deciziile și percepțiile societății.
Soluția, contrar aparențelor, nu constă în cenzurarea acestor voci, ci în cultivarea unui nivel superior de educație și spirit critic. Este crucial să încurajăm ascultarea activă, respectul pentru opiniile divergente (chiar și cele incomode) și, mai ales, înțelegerea complexității comunicării interumane.
Educația la putere nu este un simplu deziderat, ci o necesitate imperativă pentru a naviga cu discernământ în oceanul informațional al erei digitale și pentru a preveni ca "proștii satului global" să dicteze tonul discursului public.
Dincolo de analizele psihologice și sociologice oferite de mediul universitar, fenomenul perceput drept "prostul satului" poate fi interpretat ca un instrument fabricat și folosit în dinamica politică și geopolitică, care contribuie la menținerea unor structuri de putere existente. Perspectiva, deși mai puțin discutată, sugerează o funcționalitate strategică, pentru perpetuarea unor ierarhii și inegalități.
La nivel politic intern, imaginea "prostului satului" poate servi ca element de contrast, accentuând, prin antiteză, competența și legitimitatea elitei conducătoare. Prezența percepută a incompetenței la nivel popular permite o mai facilă justificare a deciziilor de sus, prezentate ca fiind necesare pentru a ghida o populație considerată incapabilă de raționamente complexe. În plus, concentrarea atenției asupra "prostului satului" distrage de la problemele structurale reale, oferind o țintă ușoară pentru batjocură și dispreț, în loc de a analiza cauzele profunde ale marginalizării.
La scară geopolitică, această dinamica se poate manifesta prin stereotipuri și generalizări despre națiuni sau grupuri etnice considerate "mai puțin dezvoltate" sau "incapabile de autoguvernare". Percepția, cultivată prin propaganda și dezinformare, poate legitima intervenții externe, controlul resurselor și impunerea unor modele politice considerate "superioare". "Prostul satului" devine, astfel, un pretext pentru menținerea unor relații de dependență și inegalitate între state.
Deși abordările universitare sunt esențiale pentru înțelegerea psihologică și sociologică a fenomenului, analiza sa din perspectiva politică și geopolitică dezvăluie o dimensiune mai profundă și adesea neglijată. Imaginea "prostului satului" poate fi instrumentalizată pentru a menține structuri de putere, atât la nivel intern, cât și internațional, perpetuând inegalități și subordonări. O conștientizare critică a acestor mecanisme este esențială pentru a depăși stereotipurile și a construi o societate mai echitabilă și justă.
.
Educația la putere: Metafora "prostul satului" în era digitală, luni, 7 aprilie, ora 22.05, TVR 2 și TVR+
Moderator Monica Ghiurco
.
