RECOMANDARI
În cei 44 de ani de carieră, grație perseverenței, talentului și pasiunii pentru tradiții și folclor autentic, dar și a vivacității cu care își interpretează cântecele, Maria Dragomiroiu a reușit să cucerească inimile românilor. Ea recunoaște că fiecare cântec este o parte din sufletul său și poate de aceea transmite emoția cu atât de multă ușurință publicului.
A plecat foarte tânără de acasă, din comuna natală, Marcea, Vâlcea, pentru a veni la școală în București. A urmat cursurile Liceului „I. L. Caragiale”', iar în perioada în care era elevă a câștigat concursul „Floarea din grădină”. Primul său album a fost „Floricică de pe coastă”. Acesta a marcat debutul unei cariere încununate de succes, care astăzi însumează peste 20 de albume și numeroase premii și distincții.
A fost angajată și ca solistă a Orchestrei Alunelul Teleorman (1983-1985), solistă a Orchestrei Vâlceanca din Râmnicu Vâlcea (1985-1989) și Ansamblul Calusul din Scornicești (1989), solistă a Orchestrei Doina Argeșului din Pitești (1990-1993).
Iar la numai 16 ani era deja pe scena Cenaclului Flacăra, interpretând faimoasa melodie „Mărie, Mărie”. Prezența la evenimentele organizate de Cenaclul Flacăra erau atunci o importantă deschidere către marele public. Într-un interviu acordat Irinei Păcurariu, la Rețeaua de idoli, Maria Dragomiroiu își amintea cât de important a fost pentru ea Cenaclul:
„Adrian Păunescu mi-a oferit la Sala Palatului premiul Cenaclului și al Revistei Flacăra pentru Păstrarea purității folclorului. Diplomă pe care o țin la loc de cinste în casa mea. El a fost omul care mi-a întins o mână și care mi-a spus, când toată lumea mă compara cu Maria Tănase, că sunt o Mărie cu altă pălărie. Că aduc altceva, este alt suflu. Am timbrul Mariei Tănase, dar sunt altceva. M-a ajutat să muncesc, să lupt și să nu mă las. Pentru că am avut destule piedici în viață, ca fiecare”.
„ Pentru mine Televiziunea Română a fost rampa de lansare. Ea m-a făcut ceea ce sunt acum, bineînțeles prin oamenii care au avut încredere în mine. Și îi mulțumesc de câte ori am ocazia”.
