„Am remarcat și mi-a plăcut ce-ai făcut, să nu crezi că nu am observat efortul tău și implicarea ta.” Când nu mai auzi fraza asta și când nici banii nu prea umplu contul, înseamnă că, pentru supraviețuirea ta, te cam gândești la „demisia tăcută”.
Dar cunoașteți noțiunea de „demisie tăcută” („quiet quitting”)? Este un fenomen care a luat amploare în ultimii ani, mai ales după pandemie. Este situația în care angajații decid să își limiteze eforturile la strictul necesar, renunțând la entuziasmul și implicarea suplimentară în activitățile profesionale.
Demisia tăcută este ceea ce se regăsește în comportamentul angajaților care pun limite sănătoase la serviciu, când decid să-și reducă efortul emoțional la locul de muncă. După ani în care au dat mult, au dat peste așteptări, aproape peste propriile așteptări la serviciu, angajații se hotărăsc să își protejeze energia și sănătatea mintală. Încă le mai pasă de locul de muncă, dar vor să se asigure că eforturile de acolo nu le suprimă bunăstarea personală și dezvoltarea pe plan profesional.
Așadar, demisia tăcută nu înseamnă demisia propriu-zisă, ci mai degrabă o deconectare emoțională de locul de muncă. Angajații care practică demisia tăcută continuă să își îndeplinească sarcinile, dar nu mai depun eforturi suplimentare, nu mai participă activ la proiecte și nu mai sunt motivați să se dezvolte profesional.
Cauzele sunt: burnout-ul, acea epuizare cauzată de stresul cronic, lipsa de recunoaștere și apreciere, lipsa de echilibru între viața profesională și cea personală, dificultatea de a separa viața profesională de cea personală, relațiile toxice la locul de muncă, adică atunci când disputele frecvente pot afecta moralul și motivația, iar lipsa oportunităților de dezvoltare este și ea o cauză a demisiei tăcute.
Consecințele acestui tip de neimplicare sunt scăderea productivității și a performanței la locul de muncă, creșterea absenteismului și a fluctuației de personal, deteriorarea climatului din echipe și instituții sau companii, chiar impactul negativ asupra sănătății mintale a angajaților.
Soluțiile ar fi promovarea unui mediu de lucru echilibrat, oferirea de oportunități de dezvoltare profesională și personală, încurajarea comunicării deschise și transparente, recunoașterea și aprecierea eforturilor angajaților.
Demisia tăcută poate fi un semnal de alarmă pentru angajatori și ar fi important ca aceștia să identifice cauzele demotivării angajaților.
Lipsa de Recunoaștere: Motorul Invizibil al Demisiei Tăcute
În peisajul profesional actual, marcat de incertitudine economică și schimbări rapide, un fenomen care se răspândește cu o viteză alarmantă este, într-adevăr, demisia tăcută. Această formă de dezangajare, în care angajații își reduc eforturile la strictul necesar, fără a demisiona formal, are multiple cauze, dar una dintre cele mai semnificative este lipsa de recunoaștere și apreciere la locul de muncă.
Recunoașterea este o nevoie umană fundamentală. Atunci când angajații simt că munca lor este ignorată sau subevaluată, se instalează un sentiment de inutilitate și frustrare.
Un studiu Gallup din 2024 a constatat că angajații care primesc recunoaștere în mod frecvent sunt semnificativ mai implicați și mai productivi. De asemenea, conform unui studiu realizat de Bonusly, 46% dintre angajații chestionați au afirmat că și-au părăsit locurile de muncă din cauza lipsei de apreciere.
În Europa, un sondaj efectuat de Eurofound a evidențiat o legătură directă între satisfacția la locul de muncă și recunoașterea primită de la superiori. Angajații din țările nordice, unde cultura organizațională pune accent pe apreciere și comunicare deschisă, au raportat niveluri mai ridicate de satisfacție.
Recunoașterea nu trebuie să fie întotdeauna costisitoare sau extravagantă. Gesturile simple și autentice pot avea un impact profund. Feedback-ul pozitiv frecvent - managerii ar trebui să ofere feedback și să sublinieze realizările și eforturile angajaților; aprecierea publică; oferirea de cursuri de formare, participarea la conferințe; acordarea de flexibilitate și autonomie.
Lipsa de recunoaștere și apreciere este, așadar, un factor major care contribuie la demisia tăcută și la dezangajarea angajaților. Companiile care investesc în crearea unei culturi organizaționale bazate pe respect și apreciere vor beneficia de angajați mai motivați, loiali și productivi.
Recunoașterea nu este doar un gest de curtoazie, ci o strategie esențială pentru succesul pe termen lung al oricărei organizații.
Un angajat care recurge la demisia tăcută, această turare a motoarelor la minimum, se întreabă, de asemenea, de ce ar trebui să muncească mai mult, să se implice mai mult, dacă efortul nu este urmat și de o recompensă de vreun fel? Când li se cere mai puținor oameni să facă mai mult, apare frustrarea, pentru că distribuirea volumului de muncă este esențială pentru a investi prin implicare.
Această demisie ori renuntare liniștită, tăcută ar putea însemna și o schimbare în modul în care angajații și organizațiile văd efortul și limitele, iar frustrarea apare când eforturile nu sunt evaluate just și prioritățile din viața personală a angajatului sunt ignorate de companie.
Pentru organizații, percepția este că în demisia tăcută angajații fac doar ceea ce este necesar și asta este mai puțin costisitor decât creșterea compensației (pentru muncă suplimentară). Dar multiplicat cu sute de angajați într-o companie atinsă de starea de demisie tăcută, acest lucru poate duce la scăderi în ce privește inovația, colaborarea între echipe și performanța generală.
Frustrarea financiară e și mai delicată: inechitățile percepute la acest capitol erodează încrederea și implicarea angajatului. În timp ce constrângerile financiare pot împiedica rezolvarea imediată, transparența cu privire la procesele de luare a deciziilor și comunicarea clară cu privire la finanțele companiei pot ajuta la refacerea încrederii.
Practica de a le cere angajaților să își asume sarcini suplimentare fără compensație corespunzătoare duce direct la resentimentele. Organizațiile trebuie să evalueze dacă această abordare economisește bani sau, în cele din urmă, costă mai mult în cifra de afaceri și amploarea demisiilor tăcute ori chiar a demisiilor propriu-zise.
Recunoașterea și recompensarea efortului suplimentar – chiar și treptat – pot stimula loialitatea și pot consolida o cultură a corectitudinii.
Și atenție! Nu toate nemulțumirile se rezolvă prin compensații bănești. Angajatorii ignoră adesea ce consideră angajații a fi recompensă.
De ce nu sunt întrebați oamenii, pur și simplu, ce îi motivează și ce îi atrage la locul de muncă? De exemplu, unii șefi ar afla astfel că flexibilitatea pentru situațiile de urgență familială sau oferirea unei zile libere după o perioadă încărcată la serviciu pot face minuni și pot vindeca nemulțumiri cronice, în relația angajator-angajat și chiar în echipe mai mici.
Un alt obstacol în calea implicării apare atunci când angajații simt că nu pot propune schimbări sau nu își pot exprima frământările. Acest lucru provine adesea din situații în care conducerea este deconectată de realitățile cu care se confruntă angajații. În astfel de ocazii, salariații pot auzi expresii precum „Nu avem bani pentru așa ceva” sau pot simți că efortul lor nu contează. În timp ce angajații solicită o compensație echitabilă și flexibilitate, mulți lideri operează cu bugete restrânse, resurse limitate. În acest caz, oferta angajatorului ar fi bine să fie una creativă: programe de dezvoltare a carierei, programe flexibile sau concediu suplimentar plătit, încurajarea ideilor noi și a dialogului deschis pentru a face efortul mai plăcut, posibilitatea de a face telemuncă pentru posturile unde acest fel de implicare este chiar mai productivă decât invitarea zilnică într-un birou într-o clădire.
Noutăți de-ale Resurselor Umane
Anti-beneficiile
„Anti-perks” sunt beneficii care sună bine, dar au, de fapt, un impact negativ asupra satisfacției la locul de muncă. Sunt avantaje care par atractive la suprafață, dar descurajează sau dezavantajează angajații; de exemplu, politica „lucrați de oriunde” care înseamnă, de fapt, să fiți disponibil 24/7 și prezența obligatorie la evenimente de teambuilding.
Nu orice loc de muncă în care este o masă de ping-pong într-o sală de recreere este un loc de vis. Angajații încep să evite aceste zone-capcană, pe care le percep a fi toxice.
Mentoratul invers
O tendință despre care experții spun că va crește în popularitate este mentoratul invers, adică atunci când personalul mai tânăr le oferă sfaturi și îndrumări colegilor mai în vârstă. Această schimbare a relației tradiționale de mentorat poate stimula colaborarea și inovația, dar făcută cu tact, politețe, prin exemplu personal și prin sublinierea rezultatelor pozitive. Cei cu experiență obțin perspective noi asupra tendințelor, tehnologiei și valorilor, în timp ce angajații mai tineri capătă încredere în ei, se integrează în echipe multigeneraționale și își construiesc organic o carieră.
Când ajungi să te gândești că o demisie tăcută este cea mai bună soluție pentru tine la serviciu, înseamnă că vrei de fapt un echilibru și vrei să fii semnificativ la locul de muncă. Și, în fond, scopul nu este de a le cere angajaților să facă mereu mai mult și mai mult, ci de a face să funcționeze companii și instituții cu locuri de muncă unde să ne întâlnim mai eficient și mai inteligent.
***
Credit foto: Oksana Klymenko, shutterstock.com