RECOMANDARI

Cătălina Bălan s-a născut în Republica Moldova și locuiește la București de peste douăzeci de ani. A urmat cursurile Facultății de Științe Politice din București, unde este și doctorandă, și a absolvit un master în relații economice internaționale la Academia de Studii Economice București. Despre dragostea ei pentru România și construirea unei cariere în țară, aflăm în interviul ce urmează.

Când și cum ai ajuns în România?

Familia mea s-a mutat în România în 2003. De douăzeci și unu de ani, sunt bucureșteancă. Acest oraș m-a adoptat rapid, iar eu n-am avut nicio problemă de integrare. După ce am absolvit cu mândrie clasa I la prestigiosul Liceu Român-Francez Gheorghe Asachi de la Chișinău, m-am pomenit elevă la București. Am prins vechea monedă! Acum mi se pare amuzant că puteam să cumpăr un iaurt cu zece mii de lei!

Care este povestea originilor tale românești? De ce ai ales această țară pentru studii și pentru a trăi aici? Ce simți pentru România?

Venind în România, nu mi-am pus problema că aș schimba țara. Provin dintr-o familie de români din Republica Moldova, străbunicii mei s-au născut pe teritoriul României Mari, întotdeauna am vorbit limba română acasă și am fost conectați la spațiul cultural românesc. De altfel, țin minte că o întrebam pe mama, în copilărie, de ce, dacă vorbim limba română, locuim în Republica Moldova și nu în România. Am fost preocupată de geopolitică încă de mică. Să trăiesc la București reprezintă pentru mine o normalitate, aici am crescut și m-am format. Sunt în același timp cetățean al Republicii Moldova și al României, e și asta o formă de unire a celor două maluri de Prut.

Deși nu am ales eu să ne mutăm la București, ci părinții, după Bacalaureat am rămas la studii la București, iar alegerea Facultății de Științe Politice de la Universitatea din București mi s-a părut firească. Cu siguranță că originile mele basarabene și permanenta preocupare pentru identitate și poli de putere au fost decisive în alegerea domeniului de studii. Țin la indentitatea mea românească și cred că, de multe ori, românii se subestimează și se condamnă singuri la marginalitate. Cred că ne-ar fi mai ușor să schimbăm percepția negativă despre țara noastră dacă am avea noi înșine mai multă încredere în noi și dacă am fi mai solidari.

Cătălina Bălan la Liceul Româno-Francez „Gheorghe Asachi”

Cum a fost integrarea ta ca cetățean moldovean în România și cum ai ajuns să fii cetățean român? Cum este viața ta în România?

Aveam opt ani atunci când ne-am stabilit aici, iar părinții m-au înscris la o școală din apropierea casei, unde am avut norocul să fiu repartizată în clasa doamnei învățătoare Daniela Popescu, un om extraordinar, care a contat mult în istoria mea personală. Doamna Popescu a știut să mă facă să mă simt binevenită la București și îmi amintesc deseori generozitatea, dar și de capacitatea ei extraordinară de a gestiona o situație ca a mea. Mulți ani după stabilirea noastră la București, a trebuit să trecem prin tot felul de hățișuri birocratice pentru a ne reînnoi, eu și mama, permisele de ședere. Am primit cetățenia română în 2011, odată cu mama. După ce a depus o cerere de redobândire, care nu s-a soluționat, mama a primit cetățenia după opt ani de căsătorie cu un cetățean român. N-a fost decât o formalitate. Nu s-a schimbat nimic în viața noastră de zi cu zi, doar ne-am eliberat de corvoada birocratică. Atât. Întotdeauna ne-am considerat românce, iar redobândirea cetățeniei n-a fost decât o compensație istorică.

Mă consider bucureșteancă, cel mai des vorbesc cu accent bucureștean, care, atunci când am în față interlocutori de peste Prut, se transformă în accent basarabean. Nu e o schimbare făcută dinadins, se întâmplă automat. În România, mă bucur de vâltoarea și de oportunitățile traiului într-o țară europeană, iar în Republica Moldova, mă bucur de dezvoltarea economică și socială incredibilă din ultimul deceniu, de susținerea și încrederea pe care Moldova a căpătat-o în rândul țărilor vestice, de orientarea din ce în ce mai fermă către piețele occidentale și către valorile democratice. E spectaculos ca, în decursul unui deceniu, Moldova și-a schimbat la 180 de grade politica economică, nemaifiind dependentă de exporturile către Rusia și nici de gazul rusesc. Iar toate astea într-un climat internațional tensionat, cu presiuni enorme, cu un amplu război hibrid, chiar cu un război deschis la granițe.

Ce ai lăsat în urmă, în Republica Moldova?

N-am lăsat nimic în urmă, revin în Republica Moldova de câteva ori pe an, ca să-mi revăd familia și prietenii. Prietenii și familia vin și ei, la rândul lor, cât de des pot la București. Ținem legătura zilnic, pe social media sau pe Skype. De altfel, până la facultate, toate vacanțele de vară le-am petrecut la bunicii mei din Basarabia. În ce mă privește, nu a existat o ruptură față de Republica Moldova. Pe rețelele sociale urmăresc trusturi de știri de pe ambele maluri ale Prutului, sunt la curent cu actualitatea de la Chișinău, nu simt niciun decalaj în ceea ce privește relația mea cu cei apropiați de acolo. E ca și cum aș avea familie și prieteni la Timișoara. Nemaivorbind că spațiul cultural din România și din Republica Moldova este demult perfect sincronizat. Editurile publică în egală măsură scriitori de pe ambele maluri de Prut, iar comunitatea culturală se reunește de multe ori pe an, la marile târguri de carte și festivaluri literare, din ce în ce mai numeroase și mai importante, atât în România, cât și în Republica Moldova. Primele două exemple care îmi vin în minte sunt Salonul Internațional de carte Bookfest, care are loc și la Chișinău, dar și FILIT, prestigiosul Festival Internațional de Literatură și Traducere Iași, care a organizat în toamna lui 2024 cea de-a doua ediție la Chișinău. Când am ieșit, pe 3 noiembrie, să votez la prezidențiale, am văzut sute de oameni la cozi la secțiile de la București – iată că nici ei nu lasă Republica Moldova în urmă, așa cum nu o fac nici sute de mii de diasporeni, al căror vot decisiv din 20 octombrie a confirmat direcția europeană de dezvoltare pentru Moldova și a căror mobilizare a contat în realegerea președintei Maiei Sandu. Mă număr printre cei peste 320.000 de mii de moldoveni care au votat în diaspora! Nu toți au putut să se deplaseze la cea mai apropiată secție de vot. Dar, la o populație de circa două milioane și jumătate, e grăitor să vezi că circa o cincime din populația țării, cea care locuiește în afara granițelor, nu doar că nu lasă Republica Moldova în urmă, dar se mobilizează activ pentru a o aduce mai aproape de Europa. Moldova nu mai este în urmă, ea reprezintă prioritate în agenda politică transatlantică, dar și în agenda socială și culturală română. Iar asta se simte nu doar la nivel declarativ, ci și prin numeroasele ajutoare financiare, dar și gesturi diplomatice, cum ar fi organizarea summit-ului Comunității Politice Europene la Mileștii Mici, în vara acestui an.

Alături de bunicii mei, Elena și Filip Iepure, în grădina casei lor de la Cosăuți, raionul Soroca

Ai studiat Științe Politice. Care este scopul aplecării tale spre acest domeniu, cu atât mai mult cu cât urmezi și un doctorat?

Acasă la bunicii mei materni, la care mi-am petrecut toate vacanțele, s-a discutat mereu despre politică, despre relația dintre cetățean și putere, despre „blestemul” Republicii Moldova de a fi permanent o zonă tampon între doi poli de putere. Adulții m-au inclus în discuțiile lor, iar mama, care are o formare de istoric, a avut ambiția să mă învețe cum să înțeleg singură fenomenle sociale și politice, cauzalitatea lor. În plus, bunicul meu, Filip Iepure, a fost primar al satului Cosăuți, eram foarte mândră de el și mă fascina această funcție a lui în comunitate, cu tot ce presupunea ea. Am văzut acasă cât de important e să înțelegi ce se petrece în lume, să gândești cu propriul cap și să nu te lași manipulat, mai ales în Republica Moldova, care continua să fie ținta propagandei și a dezinformării rusești. Am învățat acasă cât de important este să te și implici în viața comunității tale, începând de la minimul interes pentru sfera politicii și continuând cu asumarea unor roluri în comunitate. Așa că alegerea științelor politice pentru parcursul meu academic n-a fost deloc grea, dimpotrivă. Mi-a fost clar încă de pe băncile liceului că voi studia științe politice. De altfel, tema licenței mele sună așa „Spécificités du régime politique de la République de Moldavie entre 1988 et 2001: du totalitarisme à la démocratie et à l'économie de marché ”. Adică „Specificități ale regimului politic din Republica Moldova între 1988 și 20021: de la totalitarism la democrație și economie de piață”. La facultate am urmat secția franceză.  Simt o datorie față de țările al căror cetățean sunt: în primul rând, să mă infomrez corect și să merg la vot.

În studioul Moldova 1, de la Chișinău, unde promovam alături de Diana Iepure noutățile de la Editura Paralela 45 la Bookfest Chișinău. În fotografie mai apare jurnalista Doina Stimpovschii (stânga) și scriitoarea Anda Vahnovan

Cum ai descrie realitatea politică și cursul Moldovei ca specialist în științe politice? Spre ce se îndreaptă Republica Moldova?

În trei decenii și jumătate de la căderea cortinei de fier, ambele maluri de Prut au făcut progrese enorme pentru a depăși decalajele față de lumea civilizată la care au fost condamnate de regimurile comuniste. Sunt mândră că moldovenii au ieșit la vot pe 20 octombrie și au ales consacrarea căii europene de dezvoltare în constituție și că, pe 3 noiembrie, prin realegerea Maiei Sandu, au confirmat rezultatele de la referendum. Totuși, încă un vot important în Republica Moldova va fi anul viitor, la alegerile parlamentare. Să nu uităm că Moldova este o republică parlamentară, în care șeful statului are puteri limitate. De rezultatele la parlamentare va depinde viteza integrării europene a Republicii Moldova. În acest context, cred că cea mai mare provocare pentru clasa politică de la Chișinău este să combată dezinformarea și acțiunile de destabilizare a țării. O parte dintre ele au fost demascate în timpul alegerilor prezidențiale. Mă refer în primul rând la rețeaua organizată de cumpărare de voturi, coordonată, cu bani rusești,  de milionarul fugar pro rus Ilan Șordar, dar și la acțiunile ilegale de transport organizat al alegătorilor de pe teritoriul Rusiei în Moldova, pentru votare. Nu e ușor, într-o epocă a postadevărului, să combați dezinformarea și coruperea alegătorilor, care, pe bună dreptate, nu mai au încredere în clasa politică, după numeroasele dezamăgiri pe care le-au trăit în trei decenii de democratizare. Nu e, însă, imposibil! Moldova n-a fost niciodată mai aproape de valorile democratice și de Europa decât acum.

2017. Prezentarea Cătălinei Bălan la un seminar dedicat Republicii Moldova, organizat de Conf. Univ. Dr. Miruna Troncotă la SNSPA / Credit foto: Miruna Troncotă

Cred că e de datoria generației mele să demonstreze că e de domeniul trecutului veșnica blamare a geopoliticii pentru toate relele care s-au întâmplat între Prut și Nistru în ultimul secol. Suntem numeroși și ținem la identitatea noastră românească, s-a văzut la alegerile prezidențiale și la referendum. Unii dintre noi și-au făcut studiile în străinătate și reprezintă cu mândrie Moldova și România în țările în care s-au stabilit. Alții, ca mine, au rămas aici, și se bucură să arate, prin vot dar și prin alegerile academice și profesionale, că românii știu cine sunt și unde vor să ajungă.

Camelia Burcioiu, Cătălina Bălan, Diana Iepure, Ștefania Mihalache și Laurențiu Midvichi la standul Editurii Paralela 45

de la Bookfest 2024

***

Cătălina Bălan este doctorand al Facultății de Științe Politice a Universității București și directoare de marketing și PR a Editurii Paralela 45. A fost responsabil de comunicare al Camerei de Comerț și Industrie a Franței în România și PR junior la Casa de Pariuri Literare.

Este preocupată de publicistică și poezie. Volumul de debut al Cătălinei, Cutii, a apărut în colecția Avanpost a Editurii Paralela 45, în 2019. Scrie recenzii de carte, de film, eseuri pe teme politice și de actualitate socio-culturală.

***

Alese mulțumiri Cătălinei Bălan pentru interviul acordat pentru rubrica Reportaj și analiză a site-ului TVR! Mult succes în promovarea culturii atât în România cât și peste granițele țării!

***

Credit foto: Cătălina Bălan și Vlad Rotaru

***

Interviu realizat de Maria Grăjdan