Licențiată în relații internaționale și studii europene, Oana Fara a studiat în România, Olanda și Spania. A fost facilitator de dezvoltare comunitară la organizația „Salvați Copiii”, în România. Despre cum își construiește o tânără ambițioasă și muncitoare cariera, aflăm în interviul ce urmează.

Ce te-a determinat să urmezi Facultatea de Științe Politice a Universității din București și care a fost aria ta de interes?

Mereu mi-a plăcut să călătoresc, să explorez și să învăț cât mai mult despre oameni și lumea în care ne învârtim. Scopul meu a fost să studiez într-un cadru cât mai diversificat din perspectivă culturală. Pogramul urmat la Universitatea București a avut caracter internațional, având studenți din diferite parți ale lumii și numeroase colaborări cu universități din alte țări.

Cum ai putea caracteriza modul de formare a ta în cursul facultății? Ce aplicabilitate au cunoștințele acumulate în facultate din punct de vedere profesional?

Datorită facultății pe care am urmat-o și implicit a deciziilor luate de-a lungul anilor de studiu am dobândit experiența și cunoștințele necesare pentru integrarea în orice context cultural. Am studiat amănunțit despre cum funcționează lumea prin prisma sistemelor politice, a relațiilor internaționale, astfel am pășit rece și rapid în viața de adult.

Mulți dintre noi, deși avem privilegiul de a avea acces la educație și informație încă de când suntem mici, nu știm cum să învățăm și nici de unde să ne luăm informațiile. Acesta a fost primul lucru practic și util pe care l-am învățat în facultate. Spun practic, pentru că, teoretic, primul lucru pe care s-a insistat a fost “Charter of the United Nations”, care era repetat în loc de imnul României, la începutul fiecărui curs al profesoarei coordonatoare a grupei de studiu din care am făcut parte.

Subliniez faptul că, deși în România educația este luată în derâdere, există oameni dedicați, profesori care formează caractere și deschid uși pentru cei ce vor să exploreze mai departe de ceea ce este în fața ochilor lor. Nu spun că găsești asta usor, dar nici nu e imposibil dacă există interes și, desigur, un strop de noroc. Însă, adesea norocul trebuie construit cu mâna proprie.

Universitatea de Științe Aplicate - Zuyd

Ai urmat două programe de studiu în Olanda și în Spania. Ce au implicat fiercare din ele?

În Olanda, abordarea studiilor a fost foarte practică, iar accentul se punea pe munca în echipă. Foarte puține sunt proiectele la care am lucrat individual în acea perioadă. Grupurile de studiu erau de 15-20 de persoane, iar profesorii ne încurajau mereu să ne înscriem și la cursuri care nu au neapărat strânsă legătură cu aria noastră de studii, ca să putem să ne lărgim spectrul de cunoștințe.

În Spania, în schimb, eram deja la masterat, toată lumea era concentrată pe proiectele personale de final de studii. Din start, abordarea era cu caracter individual, însă nu într-un mod negativ. Toată lumea își studia subiectul ales prin metoda: despicam firul în 4. Fiecare student avea posibilitatea de a alege un set de cursuri care să ajute la procesul de pregatire a proiectelor finale. Acest lucru este natural și foarte util din punct de vedere profesional.

De exemplu, pe mine m-au interesat politici internaționale în domeniul integrării refugiaților și al migranților, așa că am ales cursuri precum: securitate umană; politici de migrație, integrarea și managementul diversității religioase; lumea arabă etc.

Facultatea de Științe Politice și Sociologie (Universitatea Autonomă din Barcelona), 2022

Prin ce se diferențiază mediul academic din Olanda și din Spania față de cel din România? Ce ți-a plăcut și ce nu ți-a plăcut la fiecare din ele?

Nu ar fi corect să compar studiile “de afară” cu cele din țară deoarece în România am avut parte de profesori care au umblat prin lume și s-au întors acasă pentru a oferi studenților educația dobândită.

Dar, din perspectivă culturală, în România, în general, se încearcă a se face totul ca la carte, pentru că “așa crede lumea că este bine”.

În Olanda nu există bine sau rău… Există corect sau greșit.

În Spania, am stat în Barcelona, Catalunya: acolo nu ești interesat de un subiect, ci ești pasionat.

Contextul cultural și politic este resimțit oriunde în viața omului: de la educația pe care o primește, până la cumpărăturile de la magazin.

Studiile mele în diferite colțuri ale lumii m-au îmbogățit intelectual, cultural și social, fiecare experiență mi-a adus un plus de satisfacție personală și profesională.

Oana Fara la Guvernul din Limburg

Ce ar putea prelua sistemul de învățământ din România de la cel olandez și spaniol?

Un lucru este sigur: ne lipsește dezvoltarea personală, formarea de caracter individual.

Poți avea noroc de profesori care să lucreze și pe această parte, însă în sistemul nostru de învățământ, nu numai ca nu se pune accent pe acest aspect, dar nici măcar nu intră în discuție.

Ar trebui să fim mai asumați noi, românii, și să conturăm lucruri pornind de la realitatea care ne înconjoară. Nu ne face bine să credem total că dacă aplicăm ceva care funcționează într-o altă țară, va fi bine și la noi, dar ne putem inspira din ce fac alții cu simț de răspundere.

Orice lucru învățat trebuie adaptat, fie că e vorba de educație, de relații internaționale, naționale sau personale. Suntem oameni diferiti, din locuri diferite, cu nevoi diferite.

Desigur, unele sisteme de învățământ sunt mai bune decât altele, dar ascensiunea în ierarhia europeană și chiar mondială a școlilor presupune preocupare pentru lucrul bine făcut, adoptarea unor politici de dezvoltare care trebuie adaptate secolului vitezei, șlefuite și actualizate constant.

Care sunt achizițiile tale după urmarea acestor programe de studiu? Cu ce te-ai ales, pragmatic vorbind?

Aceste programe de studii “m-au călit”, m-au învățat să mă adaptez la diferite medii sociale, culturale și profesionale.

Oricât de minunat arată totul pe hârtie, este foarte greu să te rupi și să pleci în lumea largă. Eu mi-am dorit și mi-a plăcut să fac asta. Totuși am avut parte de momente în care mi se năruia lumea.

Este dificil să te muți dintr-un oraș în altul, să pleci “cu casa în spate” dintr-o țară în alta. Dar, dacă nu aș fi ieșit din zona de confort, nu aș fi ajuns persoana care sunt acum.

Susțin și încurajez schimbările, oricât de mici sau mari sunt ele. Fără acestea nu există dezvoltare personală sau profesională. Perseverența și ambiția îmbinate cu știința fac diferența.

Oana Fara alături de colegi de la Universitatea de Științe Aplicate din Zuyd

De ce ai hotărât să revii în România la terminarea studiilor peste granițe?

Nu eram decisă dacă să rămân peste graniță sau nu, dar, înainte de finalizarea studiilor, am primit oportunitatea de a participa la un proiect care era de mult pe lista mea de interes: InterACT + active participation and integrated services for migrants from Romania, FAMI 20.03.01.02, National Program – Fund for Asylum, Migration and Integration.

Așadar, nu am stat foarte mult pe gânduri, am acceptat oferta, continuând cu un alt proiect la care am lucrat: ”Ukraine response” - Protection of asylum-seeking and refugee children. Am fost implicată în acest proiect de când a început războiul din Ucraina până de curând.

Dacă ar fi tineri care ar vrea să studieze în afara României, ce sfaturi le-ai da? Care sunt pașii de urmat?

Sfatul meu este să pornească la drum cu mintea și sufletul deschise și să nu uite de ei pe drum.

Este important să știe că:

!!! “Cainii nu umblă cu covrigi în coadă” nicăieri.

!!! Este normal să fie încântați sau speriați de nou.

!!! Este nevoie de timp de adaptare: unii au nevoie de câteva zile, alții de câteva ore, alții de câteva luni, iar alții au nevoie să accepte că nu este locul potrivit și e bine să plece.

!!! Nu trebuie să rămâi într-un loc doar pentru că ți-ai pus în minte să studiezi în altă țară. Există alte țări, alte locuri, alte comunități mai potrivite pentru integrare. Timpul este prea scurt ca să îl irosești cu oameni nepotriviți în locuri nepotrivite. Poți spune stop și să o iei de la 0. Sigur, asta presupune de două ori mai mult curaj, dar nu merită să prelungești inevitabilul. Orice întâmplare este o experiență.

!!! Birocrația a făcut mulți colegi să abandoneze această călătorie. Cine dorește să studieze mai departe de România este bine să știe că poate cere ajutor. Nimeni nu s-a născut învățat, iar decât să rateze cineva oportunități care pot schimba viața, mai bine să fie puse 3 întrebări în plus și setate 4 alarme pentru termene limită. Profesorii și studenții care au experimentat studiul peste hotare pot fi buni îndrumători pentru cei aflați la început de drum.

Oana Fara

La numai 26 ani, ai lucrat pentru „Salvați Copiii”, România. Cum ai ajuns sa ocupi o poziție cu responsabilitate față de semeni precum cea de facilitator de dezvoltare comunitară?

Am lucrat în domeniul ajutorului umanitar înca din anul 2017, când am fost selectată ca voluntar la OIM (Organizația Internațională pentru Migrație). Prima mea amintire legată de servicii sociale este de când eram elevă în școala primară. Învățătoarea mea mi-a dat oportunitatea de a fi mic voluntar pentru organizația Salvați Copiii, iar după ani, am continuat acea experiență la alt nivel.

Ce ai făcut concret la această organizație?

Proiectul în care am fost implicată până nu demult, are legătură cu cel pentru care m-am întors în țară și este axat pe integrarea refugiațior și a migranților în societatea noastră.

În general lucrez cu copii, însă, atunci când ești angajat într-un ONG trebuie să știi să faci de toate.

De multe ori mă întreabă lumea care este exact funcția mea, iar răspunsul este “nu știu”.

Ceea ce scrie în fișa postului este o formalitate. Poate pentru oamenii care nu lucrează în acest domeniu sună ciudat, însă pur și simplu munca umanitară implică mult mai mult decât ceea ce știi să faci. Este un proces constant de adaptare.

Fenomenul migrației nu este ceva nou, însă motivele pentru care există valuri de migrație și refugiați sunt de ordin politic, economic, social, demografic și climatic.

Oana Fara

Prin ce alte etape profesionale ai trecut până să lucrezi la „Salvați Copiii”, România

Drumul meu profesional a început de la anii de voluntariat la Organizația Internațională pentru Migrație, unde mi-am clădit bazele și am văzut tot ceea ce înseamnă nevoia de relocare, condițiile pentru azil în diferite țări, considerații privind relocarea și barierele impuse de economie și cultură.

Apoi, în cadrul OIM am urmat două stagiaturi și am ajuns să colaborez cu ei la întoarcerea în țară la finalizarea studiilor. Până în acel moment, experiența mea a fost în cea mai mare parte cu refugiați din Asia și Africa.

Când m-am întors, însă, contextul a fost altul: peste granița României începuse războiul, iar în domeniul organizațiilor umanitare s-au schimbat foarte multe lucruri într-o perioadă scurtă de timp. Toată lumea era bulversată și copleșită de muncă.

Au durat ani până cand am reusit să îmi controlez cât de cât emoțiile și să nu duc o încărcătură emoțională prea mare în spate. În acea perioadă am trecut de la prea multă empatie la a nu mai fi capabilă să simt nimic. Țin minte că au fost câteva luni în care mi-am pus foarte multe semne de întrebare: Să mai continuu? Mai sunt omul potrivit să fac asta?

A fost o perioadă dificilă din drumul meu profesional, însă am avut oameni minunați alături de mine, care mi-au amintit că fac bine semenilor și că orice etapă din viața personală și profesională este trecătoare. Am ajuns la un echilibru sănătos, știu că am capacitatea de a lua deciziile potrivite și de a ieși din orice impas.

Oana Fara, Maastricht - 2019

Care este cea mai importantă experiență profesională trăită de tine și cum ai putea-o prezenta în câteva cuvinte?

Facultatea mi-a deschis drumuri și experiențe memorabile. Educația a fost și este cheia succeselor mele. Cea mai importantă experiență profesională este mereu cea actuală. Orice aș face în acest moment beneficiază de cea mai mare importanță din partea mea. Ceea ce se întâmplă în prezent este rezultatul tuturor micilor mele reușite și chiar eșecuri.

Unde și cum te vezi în viitor?

Abordez viitorul cu mintea deschisă, dornică să explorez în continuare cât mai multe ramuri din aria mea de interes. Îmi  place foarte mult munca “de teren”, dar și cea organizatorică. Sper să le pot îmbina la un moment dat. Sunt flexibilă și interesată de povești interesante pe care le voi adăuga la experiența mea! Las timpul să mi le dezvăluie.

Cum crezi că ar putea colabora mediul academic cu cel guvernamental pentru integrarea absolvenților în câmpul muncii din România mai eficient?

Atunci când îți dorești ceva (ca absolvenții să rămână în țară) trebuie să îți dai interesul. Sectorul guvernamental ar trebui să colaboreze cu mediul academic pentru a afla care sunt cerințele și dorințele absolvenților. Ce învățăm studenții să facă și pentru ce îi pregătim? Avem acel ceva pentru care îi pregătim sau este pierdere de timp și de fonduri pentru ambele părți? Ca stat preocupat de viitorul tinerilor trebuie să îți pui întrebări, să identifici probleme, să cauți soluții fezabile, să menții un dialog constructiv cu mediul academic.

Oana Fara_Maastricht 2019

La final, te rog să adresezi gândurile tale pentru tinerii din România, dându-le câteva sfaturi pentru a - și putea construi un viitor profesional stabil, fără compromisuri!

E important să fie deschiși la experiențe noi. Atunci când ieși din zona de confort, crești, te dezvolți.

Învățați care sunt sursele sigure din care să vă luați informații și stabiliți relații cu oameni care au viziune spre viitor!

Luați pauze atunci când obosiți și nu pierdeți timpul în locuri și cu oameni care nu vi se potrivesc! Nu vă blocați în situații care au început și sfârșit; căutați să aveți mereu un scop, un lucru spre care să aspirați, iar atunci veți ști că tot ceea ce faceți nu este în zadar!

Iar cel mai important aspect este că educația nu se termină odată cu facultatea, doar examenele (uneori nici alea). Cu cât înveți mai mult, cu atât realizezi câte lacune mai ai de acoperit.

Fără educație nu avem cum să ieșim din tiparele create de societatea în care trăim!

Oana Fara_experiențe universitare

***

Oana Fara, absolventă a Facultății de Științe Politice  a Universității București, este licențiată în relații internaționale și studii europene. A urmat un program de studiu în cadrul Facultății de Afaceri Internaționale și Comunicare, ZUYD - Universitatea de Științe Aplicate, Maastricht, Olanda, în 2019. În 2022 și-a continuat studiile la Facultatea de Științe Politice și Sociologie, la Universitatea Autonomă din Barcelona. A fost facilitator de dezvoltare comunitară la organizația „Salvați Copiii”, în România.

***

Mulțumesc Oanei Fara pentru interviul acordat pentru TVR și îi doresc mult succes în proiectele sale de viitor!

***

Interviu realizat de Maria Grăjdan