RECOMANDARI

Un nou sezon a emisiunii "Biografii necesare - Secţiune prin atelier" începe de sâmbătă, 19 octombrie, de la ora 10:00, numai la TVR Cultural.

Odată cu instalarea întârziată a toamnei ne reîntoarcem şi noi în atelierele artiştilor. Este un moment prielnic pentru că taberele verii s-au încheiat, călătoriile de studii şi documentare s-au soldat cu o recoltă bogată de schiţe şi eboşe, sculptorii şi-au strâns uneltele cu care au lucrat în aer liber pe la simpozioanele de aici şi de aiurea, expoziţiile, saloanele de artă şi casele de licitaţii îşi încep în forţă activitatea, iar noi ne pregătim să-i cunoaştem pe cei unsprezece invitaţi ai celui de-al patrulea sezon al acestui format atât de familiar şi deconectant.

Viaţa şi arta laolată, dincolo de neliniştile creatoare, se destăinuie la o ceaşcă de ceai ’’înşiră-te mărgărite’’, cum spun poveştile copilăriei. Aduceri-aminte, profesori, colegi, toate legate cu fire nevăzute de exuberanţa şi idealurile tinereţii, de examenul dur al notorietăţii prezentului şi al rezultatelor valoroase asupra cărora doar viitorul se poate pronunţa.

Al patrulea sezon ne conduce în unsprezece ateliere, dar şi prin galerii de artă, pentru că travaliul unui artist nu se întrerupe niciodată. Am pătruns, ca de obicei, uneori foarte simplu, alteori după insistenţe perseverente în universul personal al fiecăruia. Nu este simplu să laşi un ochi curios să scotocească prin intimitatea creaţiei, care de obicei nu se vede. Ieşirea în public pe simezele unei galerii din liniştea laboratorului de creaţie presupune o experienţă pentru care artistul se pregăteşte îndelung. Dar invazia în spaţiul personal este cu totul altceva. Presupune o temere întemeiată ce nu poate fi spulberată decât de o mare încredere şi prietenie. Aşa cum este cazul cu moderatorul emisiunii, Ileana Ploscaru Panait, în egală măsură artist vizual şi realizator de televiziune.

Cu aceeaşi vivacitate şi spirit colocvial vom desena şi colora în compoziţii filmice ingenioase, unsprezece portrete de artişti şi atelierele lor pline de mistere gata de a fi înfăţişate publicului în fiecare sâmbătă dimineaţa, de la ora 10:00 şi lunea de la ora 14:00, numai la TVR Cultural.

***

’’Scopul meu este să observ, nu să fiu observat. Vreau să fiu aproape invizibil’’ – Ion Anghel

Amfitrion: Ileana Ploscaru Panait – artist vizual şi realizator TV

Invitat: Ion Anghel – pictor, lector universitar la Universitatea de Arte Bucureşti – catedra de Pictură, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România

Nu întâmplător ne-am revăzut după ceva vreme în atelierul unuia dintre artiştii generaţiei ce au marcat graniţa trecerii în mileniul III. Făcând parte dintr-o familie cu o îndelungată tradiţie în artele vizuale, Ion Anghel este astăzi o personalitate ce confirmă nu doar o istorie personală, ci şi valoarea unei excelenţe artistice autentice.

’’Nu mă recunosc în lucrările mele. Am în minte doar ce va urma’’, mărturisea cu sinceritate Ion Anghel la una dintre expoziţiile sale personale. Nu l-am crezut atunci dar, poposind zilele trecute în atelierul său din strada Pangrati am remarcat că nu exagerase cu nimic.

Într-o constantă investigare asupra motivelor şi a modurilor de abordare - de fiecare dată în concordanţă cu noile idei -, lucrările pe care le-am văzut fie în atelier, fie în numeroasele albume şi cataloage de la expoziţiile personale dovedesc că nu este deloc o exagerare orgolioasă, ci o preocupare temeinică şi un concept bazat pe mulţi ani de studiu şi exerciţiu.

Format într-un mediu artistic propice, alături de tatăl său, pictorul şi profesorul Gheorghe I. Anghel, care i-a ghidat nu doar cultura vizuală, ci şi obişnuinţa dialogului şi a susţinerii motivate a conceptelor plastice, Ion Anghel, prin diversitatea direcţiilor de cercetare dovedeşte că are o deschidere şi o disciplină ce constituie fără îndoială atuuri de necontestat.

Ileana Ploscaru Panait: Eşti un artist tânăr. Ai absolvit secţia de pictură în 1998. Ai avut profesori excepţionali: Florin Ciubotaru, Alexandru Chira şi nu numai.

Ion Anghel: Da. Dar eu am crescut cu ei, cu tata. Pentru mine nu erau profesori, sau ’repere’ cum îi catalogau alţii. Erau prieteni. Dar, ca să mă întorc la observaţia ta, pentru mine Florin Ciubotaru a fost un spectacol. Era un profesor atipic. Era atât de multă poveste în ce ne spunea el încât cu toţii ne simţeam déjà artişti. Ne îndemna să facem mereu experimente. Învăţam altfel decât la şcoală.

Ileana Ploscaru Panait: Nu este dificil să te formezi în preajma unui artist consacrat aşa cum era tatăl tău, regretatul pictor şi profesor Gheorghe I. Anghel? Nu te frustra celebritatea lui?

Ion Anghel: Nu ştiu ce să răspund. Pe unii se poate să-i fi încurcat descendeţa ilustră. Pe mine, nu. Eu m-am născut în atelier, ca să zic aşa. Nici nu ştiam altceva. Mi se părea firesc să trăiesc printre prietenii lui artişti, alături de copiii lor, să mergem în tabere, să lucrăm alături de ei, să ascultăm toate poveştile despre artă, despre viaţă, călătorii, expoziţii, muzee. Mai importantă mi se pare desprinderea.

Ileana Ploscaru Panait: Mi se pare că era un mare avantaj această convieţuire.

Ion Anghel: Sigur că da. Greu a fost când am conştientizat drumul pe care trebuie să merg eu, independent de el. Trebuia să sar din barcă şi am făcut-o cu multă hotărâre. Să ştii că eu chiar aveam dispute cu tata. Despre meserie, bineînţeles.

Ileana Ploscaru Panait: Le-aş pune în categoria lămuriri.

Ion Anghel: De la el am învăţat că a avea o părere este întotdeauna benefic pentru că îţi arată unde te afli, în meserie, în viaţă. Dar că nu întotdeauna trebuie s-o şi rosteşti sau măcar să fii atent cum o faci.

Ileana Ploscaru Panait: Îţi construiai certitudini.

Ion Anghel: Obligatoriu.

Ion Anghel impresionează nu doar prin disciplina de atelier – un factor de luat în calcul deşi pare atât de demonstrativ –, cât şi prin meditaţia fecundă asupra unor teme ce se revendică deseori din contexte ce se dezvăluie dintr-o lantentă introspecţie. Gânduri şi idei ce capătă formă într-un ritm susţinut, dar cu o economie de mijloace care deseori naşte semne de întrebare. Nu însă şi pentru artist. Pentru că Ion Aghel este pe deplin conştient de calea pe care vrea s-o urmeze. Cu multe întrebări, şi câteva certitudini, el a înţeles cum să armonizeze sensibilitatea alertată cu mijloacele de a o face vizibilă.

Ileana Ploscaru Panait: Prima personală ai organizat-o în 1998 şi de atunci ai la activ douăzeci de expoziţii personale. Nu mai spun de numărul impresionant de expoziţii de grup, simpozioane, tabere de creaţie, călătorii de studii şi documentare, activitatea ta în Uniune, la şcoală, proiecte cu studenţii, examenele. Eşti foarte activ. Te invidiez. Dar, te-aş întreba dacă este chiar atât de important pentru un artist să fie în lumina reflectoarelor tot timpul.

Ion Anghel: Eu cred că da. Prin ceea ce face. Prin rezultatul muncii lui. Nu neapărat el, ca persoană căci în societate rişti să pierzi timpul. Eşti mereu expus reacţiilor celorlalţi. Eu nu vreau asta. Eu vreau să fiu cât se poate de invizibil.

Ileana Ploscaru Panait: Dar nu eşti dator să dai nişte răspunsuri? Să intri într-un dialog?

Ion Anghel: Nu. Chiar mă tem. Eu mă exprim prin lucrările mele. Mă întrebau studenţii de pildă, ’când este gata o lucrare’. Răspunsul meu este aşa: ’Când părăseşte atelierul’. Eu nu mai intervin asupra ei sub nicio formă. Pentru că nici eu, mai târziu, nu mai sunt cel care a acţionat într-un anumit moment. Şi... (râde) nu vreau s-o stric.

Ileana Ploscaru Panait: Te duci pe alt drum.

Ion Anghel: Exact. Nu mai poţi să simţi la fel. De aceea eu nu am un stil, o manieră. Mă feresc. Aşa m-am format eu şi ţin tare mult la această imprecizie.

Asociaţii, simboluri, semnificaţii, spaţii dense şi pasaje populate cu goluri, construcţii de o simplitate îndelung exersată ce poate induce în eroare un privitor neavizat demonstrează nu doar erudiţia unui artist matur, dar şi spiritul ludic şi pur, generator de exerciţii şi soluţii plastice neaşteptate.

Ileana Ploscaru Panait: Într-o lume vocală şi, de multe ori, disfuncţională şi plină de contradicţii de toate felurile, este de remarcat în limbajul tău plastic, lipsa agresivităţii. Cultivi firescul, inventivitatea. Nu eşti cumva în contradictie cu tipul de societate în care trăim? Nu te influenţează tot ce te înconjoară? Cum te delimitezi, pentru că ai dovedit că eşti departe de a trăi într-un turn de fildeş?

Ion Anghel: N-ai cum să nu fii infestat. Dar eu am o soluţie. Transfer această nelinişte, acest război, la nivel creativ. Şi, din această nelinişte infinită rezultă ceea ce îmi doresc. Dacă nu aş simţi acestă tensiune aş fi foarte îngrijorat. M-aş simţi tras pe linie moartă. De aceea lucrez cu îndărătnicie. Ştii ce-mi spunea tata? Că arta e o meserie foarte geloasă. Dacă nu eşti cu ea tot timpul te înşală sau, şi mai rău, te părăseşte.

Prin tot ceea ce face, prin implicarea sa totală, Ion Anghel dovedeşte că are reflex cultural, capacitate de reacţie şi calitatea de a doza inteligent, deseori cu un umor sarcastic, nu doar discursul public, ci şi propria creaţie. O însuşire rară de a gândi în perspectivă, bazându-se pe paşi mărunţi ce urmăresc o traiectorie bine definită fără a fi lipsită de surprize şi ocolişuri, dar care toate duc în acelasi punct: pasiunea şi asumarea unui destin şi a unei creaţii ce şi-au dovedit locul şi valoarea. Premiile şi distincţiile primite încă de la debut confirmă acest lucru şi nu putem face decât să enumerăm doar câteva dintre ele: Premiul Artexpo (1992); Premiul pentru Tineret al U.A.P. (2004); Premiul ’’Mihail Grecu’’, acordat de Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Moldova, la cea de-a XXVII - a ediție ’’Saloanelor Moldovei’’ (2017) şi, cel mai recent, Premiul pentru Pictură al U.A.P. (2019).

Ileana Ploscaru Panait: Te consideri un artist de succes?

Ion Anghel: Ce e succesul? Cât vinzi? La ce preţ vinzi? Nu e treaba mea. Alţii trebuie să se ocupe de asta. Să te promoveze. Să te critice. E altă meserie. Eu am altceva de făcut. Eu trebuie să decriptez toate informaţiile pe care le am în minte şi să le arăt publicului. Dorinţa de afirmare cu orice preţ mie mi se pare un lucru indecent. Da! Sunt atipic.

*** Ediţia poate fi urmărită la TVR Cultural, sâmbătă, 19 octombrie 2024, de la ora 10:00 (reluare, luni, 21 octombrie 2024, ora 14:00) şi la TVR+.

Un articol de Ileana Ploscaru Panait

Realizator şi producator

Foto: Ileana Ploscaru Panait