Thomas Ostermeier: „Niciodată nu m-am promovat pe mine, am fost suficient de norocos că fac ceea ce trebuie să fac” | VIDEO

PROMO

TVR Cultural a difuzat, în 27 aprilie, un interviu cu Thomas Ostermeier, realizat de jurnalista Ana-Maria Onisei cu puțin timp înainte de premiera spectacolului „Hedda Gabler”, de la Teatrul Naţional din Bucureşti.

Regizorul Thomas Ostermeier se numără printre cei mai respectați creatori de teatru ai generației sale. Spectacolele sale sunt jucate pe marile scene ale lumii, cucerind publicul cu nuanțele surprinzătoare pe care le dă textelor din dramaturgia clasică.

Sâmbătă, 27 aprilie, de la ora 21:30, TVR Cultural va difuza interviul cu Thomas Ostermeier, realizat de jurnalista Ana Maria Onisei. Regizor vizionar, recunoscut pentru îndrăzneală și pentru modul în care aduce în epoca noastră diferite subiecte, în dialogul cu Ana-Maria Onisei îl veți descoperi pe Thomas Ostermeier și dincolo de scenă, cu amintiri şi poveşti de viaţă.

(w882)

Ana-Maria Onisei: Sunteţi timid, sau introvertit – de aceea spuneţi că vă gândeaţi că nu puteţi deveni regizor?

Thomas Ostermeier: Nu ştiu…

Ana-Maria Onisei: Nu v-aţi gândit.

Thomas Ostermeier: Alţii ar trebui să spună dacă sunt timid sau introvertit. Ce pot să vă spun este că nu vin dintr-un mediu cu background intelectual, familia mea nu are studii academice. Sunt primul, alături de fratele meu, care am terminat o universitate. Aşa că nu exista niciun trecut intelectual şi probabil asta m-a făcut să mă gândesc că poate nu sunt persoana potrivită. În lumea teatrului, oamenii tind să aibă aroganţa unui club exclusivist – de parcă doar ei ştiu despre ce este vorba, şi este greu să pătrunzi în acest club, este greu să intri la şcoala de teatru, în teatru sau într-o trupă de teatru. Există această preţiozitate, acest sentiment că noi, în teatru, suntem nişte elitişti. Şi asta este ceea ce, probabil, m-a făcut să îmi fie teamă să fac parte din lumea teatrului.

Figură de prim-plan a teatrului contemporan, Thomas Ostermeier este director artistic al celebrului teatru Schaubühne am Lehniner Platz din Berlin, artist asociat al Festivalului de la Avignon, deţinător al Premiului Europa pentru Noi Realități Teatrale este creator a peste 50 de spectacole în Germania și în lume. Între anii 1992 - 1996 a studiat regia la Facultatea de Actorie „Ernst Busch” din Berlin. Pe lângă numeroase premii pentru producții individuale, ca de exemplu Premiul Friedrich-Luft (Măsură pentru măsură), Grand Prix de la Critique și Premiul Criticilor din Barcelona (Hamlet, 2009), Thomas Ostermeier a primit, în 2011, Leul de Aur al Bienalei de la Veneția pentru întreaga sa operă. A fost distins de Ministerul Francez pentru Cultură și Comunicare cu titlul de „Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres”.

Cunoscut pentru abordarea contemporană a pieselor clasice, Thomas Ostermeier a montat pentru prima dată un spectacol cu actori români la noi în țară, piesa „Hedda Gabler” a lui Henrik Ibsen, pe scena Sălii „Ion Caramitru” a Teatrului Național București. Din distribuție fac parte actorii: Raluca Aprodu, Crina Semciuc, Ana Ciontea, Richard Bovnoczki, Alexandru Potocean, Marius Manole și Lari Giorgescu.

Ana-Maria Onisei: De ce să vină publicul român să vadă un Thomas Ostermeier pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti?

Thomas Ostermeier: Nu există niciun motiv. Nici un motiv să veniţi! Niciodată nu m-am promovat pe mine, am fost suficient de norocos că fac ceea ce trebuie să fac… Aseară, am fost bucuros de cum a ieşit şnurul cu spectacolul. Stăteam, priveam şi am fost mândru! Şi şi mai mândru de ceea ce actorii au făcut, de ce am reuşit împreună. Aşa că, aş spune că, dacă publicul vrea să vină să vadă nişte oameni care au muncit din greu şi au reuşit ceva frumos – nu dur, greu, montarea nu este una apăsătoare – ci distractiv, chiar cu umor pe alocuri, şi dintr-o dată, şocant… Dacă vor să vadă ceva unde echipa de pe scenă este mândră, cred – şi pot fi mândri de ce fac – , sunt bineveniţi. Dar niciodată nu aş spune: este un spectacol pe care e musai să îl vedeţi! Este ceva ce construim, şi încercăm să fim în adevăr faţă de noi înşine, nu facem mai mult decât lucrurile în care credem, acesta este ceea ce putem povesti, arăta. Nu mai mult, nici mai puţin. Este ca o bună brutărie. Doar câteva brutării fac pâine foarte bună.