Ioan Grigorescu poposește pe coasta amalfitană, în căutarea celor trei orașe pe care explozia Vezuviului din Anul Domnului 79 le-a transformat în stane de piatră. Sâmbătă, 2 mai, la TVR 3, de la ora 7.00.

Soare. Belșug. Se construiesc palate. Spectacolele se succed. Patricienii deprind rafinamentul și luxul. Civilizația strălucește, în toată splendoarea imperiului. Și totul ia sfârșit în câteva ore.

„Cetatea moartă ce ni se prezenta ca pe-o tavă incandescentă, de ardezie, avea chiar de la început darul să anuleze în noi conștiința timpului istoric trecut de la catastrofă până în clipa de față. Pe toate suprafețele se topea văzduhul. În marea liniște, ce pândea dintre ziduri, bănuiam umbrele romane...” (Lucian Blaga, ’’Hronicul și cântecul vârstelor’’)

Nu știu de ce mi-a venit în minte evocarea lui Blaga. Poate că nimeni nu știe reda mai frumos în cuvinte imaginea unuia dintre cele mai celebre situri arheologice ale lumii, văzut cu ochi de copil, amintit cu înțelepciunea vârstei...

Ioan Grigorescu poposește pe coasta amalfitană, în căutarea celor trei orașe pe care explozia Vezuviului din Anul Domnului 79 le-a transformat, ca în basme, în stane de piatră.

Nimeni nu știe de ce Stabia s-a refăcut, reconstruit, și-a reluat viața prin veacuri și a devenit un oraș prosper al prezentului, și de ce Pompei și Herculaneum au rămas îngropate sub lavă, sub timp și sub aripa uitării...

Cert e că în anul 1749 are loc, din întâmplare, una din cele mai importante descperiri arheologice ale tuturor timpurilor: ruinele orașului Pompei. Un oraș luxuos și rafinat, ale cărui vestigii bine conservate ne permit să aflăm cum trăia aristocrația romană în epocă.

Mai mult. Cataclismul a fost o surpriză, valul de lavă a prins ca-ntr-un glob de cristal, ca-ntr-o incredibilă capsulă a timpului, oamenii și chiar făpturile fără grai în locul și vremea cotidianului lor în care le-a aflat moartea, pietrificând sub o crustă de lut trupuri ce rămân ipostaze ale groazei.

Ioan Grigorescu recurge la texte ale lui Pliniu cel Tânăr și la pagini de istorie antică pentru a da viață ruinelor, și a ne reaminti că nici o nenoricire nu vine fără semne premergătoare. Cu aproape două decenii înainte de anul 79, două cutremure s-au succedat la distanță de un an. Și chiar dacă Împăratul Nero a finanțat refacerea orașului și a onorat scena teatrului cu lectura propriilor sale poeme, voința și vanitatea imperială nu erau de natură să oprească forțele pământului...

A urmat erupția Vezuviului, care nu avea cum să fie prevăzută. A adus cu sine moartea unei lumi. Și un nor de fum care a ajuns la Roma abia după trei zile, odată cu vestea că trei orașe la poalele vulcanului au încetat să existe.

Suntem atât de mici...

De două veacuri și jumătate, arheologii caută în ruinele orașului Pompei, și munca le e răsplătită cu adevărate comori. Specialiștii sunt de părere că mai au de lucru pentru încă multă vreme...

Cea mai recentă descoperire – o frescă de mari dimensiuni, reprezentând doi gladiatori, ce împodobea un local de distracție, datează din toamna anului trecut.

Cristina Oancea