Considerat unul dintre cei mai mari şi prolifici dirijori, Sir Neville Marriner a murit pe 2 octombrie, la vârsta de 92 de ani. Ne aducem aminte de vasta sa moştenire într-un portret realizat de Sanda Vişan, marţi, de la 17:00, la TVR 2, TVR HD şi TVR+.
Interviul este disponibil online pe TVR+.
Sir Neville Marriner s-a născut în 1924, în Lincoln şi şi-a făcut studiile la Royal College of Music şi Conservatorul din Paris. Cariera sa a început ca violonist, ajungând să cânte alături de London Symphony Orchestra, însă succesul său internaţional a venit odată cu fondarea, în 1959, a ansamblului Academy of St Martin in the Fields, specializat pe muzica de cameră.
The Academy a început cu 11 muzicieni – toţi bărbaţi – iar primul concert l-a susţinut pe 13 noiembrie 1958 în Biserica St Martin in the Fields, din Trafalgar Square, Londra. În prezent, ansamblul susţine în jur de 100 de concerte pe an, cu circa 15 turnee în fiecare sezon. În 1993, The Academy a fost prima şi singura orchestră care a primit the Queen’s Award for Export şi, cu peste 500 de înregistrări, este orchestra camerală cu cele mai multe înregistrări din lume.
De-a lungul celor 67 de ani dedicaţii muzicii, Sir Neville Marriner a fost decorat de trei ori de Regatul Britanic, cea mai recentă venind în iunie 2015, când a fost numit Companion of Honour.
Dirijorul a fost invitat la Festivalul Internaţional George Enescu de câteva ori, împreună cu minunata sa orchestră, prilej cu care realizatoarea Sanda Vişan i-a alcătuit un portret, din mărturisirile făcute în faţa microfonului TVR. „Prima impresie de la întâlnirea cu Sir Neville Marriner a rămas marca acestui mirabil dialog purtat cu muzicianul britanic: un suflet generos, cald, lipsit de morga particulei nobiliare. A fost un spirit onest şi cel mai mare promotor al unei filosofii de viaţă (artistică) ce include în formula sa, posteritatea actului muzical”, povesteşte Sanda Vişan.
„Viaţa sa de compus muzică la cel mai înalt nivel a adus satisfacţii atâtor oameni. Şi dacă per ansamblu el a excelat în muzica clasică mai uşoară, ocazional el putea să sape cât mai adânc: a înregistrat o palpitantă Simfonie Eroica, viziunea sa asupra lucrării Metamorphosen se ia la întrecere cu cea a lui Klemperer sau Karajan când vine vorba de profunzimea emoţională; iar colecţia de Handel Concerto Grossos este printre cele mai satisfăcătoare albume din colecţia lui Marriner ”, scria The Guardian în necrologul publicat pe 2 octombrie.
