Distribuția: George Mihăiță, Vladimir Găitan, Valentin Teodosiu, Simona Stoicescu
Asistent de regie: Claudia Nedelescu
Decor: Puiu Antemir
Costume: Anca Răduță
Regia și adaptarea: Alexandru Tocilescu
Regia TV: Dominic Dembinski
„Când un actor de talia lui se stinge ne năpădesc părerile de rău că n-am învățat mai multe la școala repetițiilor cu el. L-am admirat în tot ce a jucat, începând cu acel chip fragil și rebel – întruchiparea tinereților noastre strivite – din genialul film Reconstituirea al lui Lucian Pintilie, emblema unei epoci întruchipate cu har masiv de George Mihăiță, George Constantin, Emil Botta, Ernest Maftei și Ileana Popovici.
De atunci a devenit copilul rebel al filmului și teatrului românesc. Nu de mult am avut ocazia să preiau unul dintre ultimele lui spectacole de la Teatrul de Comedie: Poker, de Adrian Lustig. O fabulă acidă a societății românești sub bagheta regretatului Alexandru Tocilescu, parcă o buclă în timp spre succesul fabulos al Reconstituirii.
A fost răbdător și înțelegător cu graba unei preluări de televiziune care, iată, îi supraviețuiește printr-un umor înlăcrimat!
A fost prima oară când lucram direct și, cu părere de rău, ultima dată! Îl așez cu smerenie printre actorii care au făcut școală cu mine înainte de a pleca la Domnul: Dina Cocea, George Constantin, Adrian Pintea, Mircea Albulescu, Vasile Cojocaru și alții care vor trăi veșnic prin peliculă, dar, mai ales prin inimile noastre!
Dumnezeu să te aibă în pază, drag coleg și prieten amânat. Respect pentru lupta ta cu moartea și cu boala pe care publicul mare n-a priceput-o până acum câteva zile!” - Dominic Dembinski
„Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace pe cel care a fost Vladimir Găitan, Duțu pentru colegii de scenă de la Teatrul de Comedie! A luptat peste 35 de ani cu boala și în acest timp a făcut un număr impresionant de roluri în film și în teatru. Un actor generos cu partenerii mai tineri de scenă și nu numai.
Îmi amintesc un moment când, inainte de spectacol, am completat cu toții bilete de loterie. El și cu mine am câștigat. Și am câștigat mult pentru anul acela: 80 de milioane fiecare, în 2004...
De data asta și-a luat doar el un bilet. Unul doar dus...
Joi va fi depus la biserica Sf. Gheorghe, iar înmormântarea va fi sâmbătă la ora 12.00, la cimitirul Bellu.
Dar ne vom lua rămas bun de la el urmărind duminică, 15 noiembrie, Poker, în regia lui Tocilescu, pe textul lui Adrian Lustig. Regia preluării îi aparține colegului meu de la teatrul Nottara, Dominic Dembinski.
Este un spectacol excelent pe care l-am jucat 15 ani cu casa închisă și am depășit 200 de reprezentații. Îl jucam cu o plăcere nebună. Veneam cu o oră și jumătate înainte de spectacol să facem repetiții de text. Duțu Găitan l-a jucat până a fost scos din repertoriu. Frumos gest al TVR, felicitări! Dumnezeu să-l aibă în paza sa pe dragul nostru Duțu Găitan!” – Valentin Teodosiu
***
Organizatori producţie: Traian Andriescu / Sunetiști: Valentin Bartolomeu și George Sandu / Postprocesare sunet: Cătălin Popescu / Editor imagine: Costică Marciuc / Director de imagine: Aurel Pițigoi / Regia de montaj: Judith Georgescu / Producător: Cristina Anton / Producator delegat: Dana Filip Von Becker
Adaptarea și regia artistică: Cornel Popa
Scenografia: Elena Fortu
Din distribuție: Damian Crâșmaru, Tatiana Olier, Radu Gheorghe, Marian Hudac, Dan Tufaru, Valentin Plătăreanu, Candid Stoica
Premiera a avut loc în 1976, în ciclul „Istoria Comediei”.
Am stat de vorbă cu Radu Gheorghe, în încercarea de a recompune câteva amintiri despre momentul filmării acestui spectacol
„Începuturile teatrului de televiziune! Este printre primele piese în care am jucat la TVR. Eram la începutul carierei. Un spectacol făcut în două-trei săptămâni, cu tot cu repetiții. Totul mergea foarte repede. Pentru fiecare scenă se făcea o repetiție pentru camerele tv și apoi înregistram. Tatiana Olier mi-a fost colegă de clasă la prof. Sanda Manu. Acum este o actriță de succes în Israel.
Ceilalți actori erau deja la Național sau în alte teatre. Dan Tufaru îmi era chiar prieten bun. Este un spectacol care trebuie văzut din mai multe motive: în primul rând textul lui Beaumarchais. Un clasic. Apoi este patina vremii. E ca și cum ne-am uita la o mașină veche, de colecție. Chiar dacă nu existau prea multe mijloace tehnice, totul era compensat prin talent, interes, entuziasm, dragostea de a face teatru, actori dăruiți. O perioadă minunată.”
Apoi l-am apelat pe Candid Stoica, tot din dorința de a căuta printre amintiri:
„Aștept cu nerăbdare să văd acest spectacol la TVR! Mă leagă multe amintiri de teatrul tv, de lucrul cu domnul Cornel Popa, un excelent regizor, sau de perioada în care eram asistent de regie la domnul Nicolae Motric. Era o epocă de emulație a teatrului și mai ales a teatrului de televiziune, în care toată lumea venea cu mare plăcere pentru înregistrări. Entuziasm, iubire pentru meserie, talent, profesionalism. Actorii trăiau prin teatru. Așa a început povestea teatrului tv în România. Eu nu sunt un nostalgic dar observ, cu tristețe, că vremurile s-au schimbat. Despre acele timpuri am povestit și in cartea "Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei". Am scris până acum 4 volume de amintiri din și despre teatru, cel de-al cincilea este acum în tipar.”
***
Teatrul Național de Televiziune este un proiect Casa de Producție TVR difuzat pe canalele TVR.
Producător coordonator: DEMETER András István
*Programele TVR pot suferi modificări în funcție de evenimentele de ultimă oră.