E „explicația” găsită de caporalul Eugen Pătru, fost lunetist, rănit pe front, multiplu campion la tir cu arc olimpic, în fața indiferenței MApN de a-l înainta în grad în ultimii 7 ani. „Frontul de acasă", 8 decembrie, ora 22.30, TVR 1.

 

În emisiunea „Frontul de acasă” ați aflat cum caporalul Eugen Pătru a fost rănit grav în primul atac cu mașină-capcană asupra unei patrule românești, în Afganistan. Militarul a trecut prin 26 de operații. Din lunetist, MApN i-a propus o funcție de ospătar. A refuzat să îi angajeze soția. Și nu l-a avansat în grad niciodată, în ultimii 7 ani.

Eugen Pătru este acum multiplu campion la tir cu arc olimpic și primul sportiv român care a participat la Jocurile Paralimpice de la Tokyo în această probă. Miercuri, 8 decembrie, în emisiunea „Frontul de acasă”, la TVR 1, de la ora 22.30, Alina Grigore ne-a dezvăluit lupta unui militar cu un sistem rămas indiferent în fața sacrificiul său.

În 2014, Eugen a înfruntat moartea, a supraviețuit, s-a trezit din anestezie într-un spital de campanie, intubat, iar din imensul șoc doar vorbele unui coleg chemat de medicii americani au avut darul să îl liniștească. Caporalul a rămas cu multiple sechele și are gradul al doilea de invaliditate.

„În Afganistan ne-a atacat o mașină-capcană, încărcată cu 500 kg de explozibil. Erau doi insurgenți în ea care s-au detonat în MRAP-ul nostru. Am fost cinci militari răniți, iar camaradul meu, Claudiu Constantin Vulpoiu, și-a pierdut viața! Când mi-au adus prima oară telefonul, am sunat-o pe mama să o liniștesc. M-a întrebat ce nu mai am, mâini sau picioare! I-am spus c-am fost puțin zgâriat la picioare. După două săptămâni, când eram internat în spitalul american din Landstuhl, Germania, nu am vrut să vină mama să mă vadă. Atunci și-a dat seama că ceva este în neregulă. Eram în scaun rulant, nu puteam sta în picioare. A fost destul de dificil, dar suntem militari și trecem peste!”, își amintește caporalul Eugen Pătru cele mai grele momente din viața sa.

Militarul a trecut peste tot greul pricinuit de mușchii spulberati de la picioare, un timpan spart, rănile provocate de schije, tulburările de vedere și sechelele la coloana vertebrală. Au urmat trei ani lungi și istovitori de recuperare.

Dar Eugen a luptat. Pentru România, pentru viața lui și din nou pentru România. Acum, pe terenul de sport. A descoperit pasiunea pentru tir cu arcul, care i-a dat un nou scop, datorită unui alt militar rănit, plutonierul adjutant Ionuț Butoi, multiplu campion internațional la tir cu arc compound.

„Din păcate, poligoane de tir cu arcul sunt foarte puține, săli la fel, este destul de greu. Cu ajutorul Comitetului Paralimpic și al CSA Steaua București, mergem înainte”, spune hotărât sportivul militar Eugen Pătru.

„Avem sportivi de la Invictus, din diferite cluburi, sunt atât civili cât și militari, formăm o echipă. Nu există nu se poate. Trebuie să te antrenezi până găsești portița prin care să ajungi la țelul dorit. Este foarte important să câștigi Europene și Mondiale, dar pentru testul suprem este participarea la Jocurile Jocurile Olimpice, iar în cazul persoanelor cu dizabilități la Jocurile Paralimpice”, explică Doru Dănileț, antrenor principal, tir cu arcul, Comitetul Național Paralimpic.

Iar Eugen, caporal în armata română, membru al echipei Invictus România și sportiv paralimpic, a reușit!

Pentru că Eugen este gradat profesionist, din trei în trei ani depinde de o decizie prin care i se prelungește contractul cu armata. După atacul-kamikaze din Afganistan, nu mai putea fi lunetist. I s-a propus un post de ospătar în armată. Unui om cu grave afecțiuni suferite la membrele inferioare. Când abia se putea ține pe picioare, a fost purtat pe drumuri pentru diferite acte medicale care puteau fi transmise mult mai simplu, între unități. Iar umilințele nu s-au oprit aici.

„Anual sunt zeci sau sute de avansari în armată, plouă cu stele de generali de 1 Decembrie, dar Eugen Pătru, militar rănit pe front, cu două misiuni în Afganistan, are același grad de mai bine de șapte ani: caporal. Mai departe de gradat profesionist pentru el nu se poate. Nu există orizont. Eugen are și cel mai mic grad din echipa Invictus România, dar nenumărate medalii. Niciun oficial al Ministerului Apărării nu l-a inclus în corpul subofițerilor sau al maiștrilor militari, deși are diferite cursuri absolvite după liceu, inclusiv școala de antrenori de tir. Dosarul avansării lui stă blocat în minister, pentru că cei responsabili nu au vrut să găsească o funcție pe măsura sacrificiului eroului, campionului, militarului care a jurat credință României și demonstrează asta în fiecare zi!”, declară Alina Grigore, realizatoarea emisiunii „Frontul de acasă”.

România, stat membru NATO, a încheiat o serie de angajamente în vederea participării armatei noastre la misiuni internaționale. Având în vedere misiunile externe asumate de statul român față de partenerii săi, prin legislație națională s-a statuat obligația legală și contractuală a militarilor de a participa la misiuni internaționale. Tot prin legislație internă au fost adoptate o serie de măsuri pentru a sprijini familiile militarilor răniți sau decedați. Una dintre acestea este activarea soțiilor în rândul cadrelor militare, în funcție de studii și de pregătirea profesională. Eugen Pătru a înaintat un raport în acest sens, unitatea militară din care face parte a identificat un post, soția sa a trecut toate probele scrise și fizice, Statul Major al Forțelor Terestre a fost de acord, dar Direcția Juridică a Ministerului Apărării a respins dosarul.

„Motivul a fost că nu eram căsătoriți în momentul în care eu am fost rănit. E o interpretare a legii. Când am fost în prima misiune aveam 21 de ani. În a doua am fost rănit. Înainte de plecarea în misiuni nu mi s-a pus condiția să fiu căsătorit. Să ne spună tuturor: nu mai plecați în misiuni internaționale pentru că nu beneficiați de acest drept! Stați acasă, căsătoriți-vă, faceți copii și apoi plecați în misiuni. Are cineva curaj să iasă în față să spună asta?”,  întreabă Eugen Pătru.

„Semnatarul avizului negativ a opinat că exprimarea legiuitorului ar fi fost mult prea largă și că legea ar trebui aplicată mai restrictiv. Dar în final ajungem să nu mai dăm eficiență legii. Care a fost elaborată tocmai pentru a proteja familiile militarilor răniți, dar dacă suntem atât de restrictivi, pentru că puțini erau căsătoriți în momentul în care au fost răniți, puțini vor reuși să beneficieze de aceste măsuri de protecție. Mi s-a părut cinic să fii rănit, să te întorci acasă și să fii umilit, să fii pus în situația de a face nenumărate drumuri, pentru a putea să îți reclami drepturi de care ar trebui să beneficiezi”, susține Ioana Ionică, avocata militarului.

Până în anul 2000, au existat situații în care au fost angajate soții ale militarilor răniți, cu toate că nu erau căsătoriți când au fost răniți. Practic aceeași lege, OUG 82/2006, a fost interpretată diferit de Direcția Juridică a MApN. Ulterior a apărut o altă lege, 168, care impune o durată de cinci ani din momentul în care militarii au fost răniți pentru ca soțiile lor să fie angajate în armată. Caporalul Eugen Pătru a făcut cererea în baza Ordonanței 82, când aceasta era în vigoare. După răspunsul negativ a dat în judecată MApN. Care, ulterior, i-a propus să renunțe la proces și să facă o nouă cerere, pe legea în care nu se mai încadrează.

„Au existat presiuni din momentul în care am primit răspunsul nefavorabil de la MApN. Să nu dau ministerul în judecată și să nu fac public răspunsul. Am refuzat”, precizează Eugen.

În aceeași situație mai este un militar, Marian Nicula. Nici soția lui nu a fost angajată în armată, după ce a fost rănit. Familia Nicula își caută dreptatea în justiție. A câștigat procesul la prima instanță, dar MApN a făcut recurs. Tulburător este că plutonierul major Marian Nicula, din teama de a nu-și pierde locul de muncă, a condus blindatul cu un ochi timp de un an, până când i s-a stabilit gradul de invaliditate, fapt care i-a permis să rămână în activitate.

„În decursul timpului am întâlnit foarte multe categorii probleme. Prima este că militarii plecau în teatrele de operațiuni și nu erau conștienți de drepturile pe care le aveau și pe care se puteau baza în momentul în care se întorceau cu un grad de invaliditate. O altă problemă a fost cea privind contractele de asigurare pentru acordarea despăgubirilor. Au fost redactate atât de deficitar încât acest lucru a fost prilej pentru asigurători să refuze în anumite cazuri acordarea despăgubirilor”, semnalează avocata Ioana Ionică, după ce a reprezentat, în instanță, mai mulți militari care s-au izbit de astfel de probleme.

„Un stat înseamnă o formă de protecție superioară a cetățeanului. Acei funcționari din ministere care interpretează legea ar trebui să facă un efort mai mare în a fi solidari cu acești oameni care au plătit un preț. Unii viața, iar alții o infirmitate care le afectează existența zilnic. Poate că și societatea ar trebui să le fie mai aproape și ar trebui mai multă considerație, înțelegere și respect”, consideră istoricul Constantin Corneanu, președintele Asociației Europene de Studii Geopolitice și Strategice „Gheorghe I. Brătianu”.

Potrivit istoricului Constantin Corneanu, dacă în trecut în misiunile externe militarii plecau pe bază de voluntariat, ulterior venit un moment istoric, drumul nostru spre NATO, în care nu a mai existat voluntariat.

„Acum sunt misiuni la ordin, pentru că România și-a asumat constant o prezență militară alături de forțele americane și NATO, subsumându-ne intereselor de securitate ale Alianței Nord-Atlantice care, la rândul ei, și-a asumat apărarea intereselor de securitate națională ale României. Acești oameni și-au făcut datoria ca militari pentru că au jurat credință statului român și au asigurat respectarea unor convenții internaționale la care România este parte”, explică istoricul Constantin Corneanu.

Fostul ministru al Apărării a cerut ca solicitarile celor doi militari să fie reevaluate. Pentru a identifica soluții favorabile, precizează ministerul într-un punct de vedere care a fost transmis echipei „Frontul de acasă”. În urma discuțiilor cu reprezentanții structurilor competente, cei doi militari au decis să continue demersurile în instanță. În ceea ce privește procesul, ministerul spune că va pune în aplicare hotărârile adoptate în justiție, pentru fiecare caz în parte, atunci când deciziile vor fi definitive și irevocabile. MApN nu a oferit un răspuns în legătură cu alte cazuri similare, rezolvate favorabil și nici în legătură cu modul în care s-au făcut avansările în grad în toți ani și de care un militar rănit pe front nu a beneficiat.

"Probabil am obținut prea multe medalii”, este de părere caporalul Eugen Pătru.

Palmaresul sportiv al lui Eugen Pătru

*2017, Campionatul Mondial Militar din Franța, două medalii de aur, individual și cu echipa.

*2018, Jocurile Invictus, ediția din Sydney, Australia, aur la individual și argint pe echipe, în proba de tir cu arc olimpic.

*2019, medalie de aur la Campionatul European Militar din Grecia și bronz la Jocurile de Vară de la Wuhan.

*2020, aur la Cupa Mondială din Dubai.

*2021 primul sportiv român din istorie care a participat la Jocurile Paralimpice de la Tokyo în proba de tic cu arc olimpic.

***

În fiecare miercuri seară, de la 22.30, la TVR 1, jurnalista Alina Grigore aduce în prim-plan uimitoare poveşti de viaţă şi de front ale unor oameni excepţionali, nu doar pe câmpul de luptă, ci şi în viaţa de zi cu zi. Mărturiile exclusive sunt completate cu momente semnificative din istorie, analize de actualitate, expertiza unor medici specializaţi în diferite tipuri de traume şi psihoterapeuţi. „Frontul de acasă” se vede şi la TVR Internaţional, joia, de la ora 13.00, iar la TVR Moldova, vineri, de la 11.30.