SUNTEŢI PE PAGINA: ORGANIZAŢIE › Servicii › Casa de producţie › Comunicate ›

Prinţul negru

TVR.RO | actualizat: Luni, 15 Septembrie 2014

Iris Murdoch s-a născut la Dublin. Copilăria şi-a petrecut-o la Londra. A fost căsătorită cu scriitorul şi criticul literar Jon Bayley, cel care i-a stat alături până la moarte.

Elegie pentru Iris este biografia în care Bailey îşi povesteşte viaţa alături de scriitoarea bolnavă de Alzheimer. Din aceste rânduri a apărut filmul Iris, regizat de Richard Eyre, cu Judi Dench, Jim Broadbent şi Kate Winslet.

Iris Murdoch a scris douazeci şi şase de romane. Parte dintre ele sunt traduse şi în limba română: Prins în mreje, Castelul de nisip, Clopotul, Capul retezat, Visul lui Bruno, Prinţul negru, Marea, marea (roman distins cu Booker Prize), Discipolul, Dilema lui Jackson.

Casa de Producţie TVR vă oferă asta seară o montare din anul 1988 regizată de Cornel Todea. În distribuţie: Ştefan Iordache, Ion Haiduc, Constantin Cotimanis, Dana Dogaru, Camelia Zorlescu, Cristina Stoica, Victoria Cociaş, Alexandru Jitea, Justin Radu, Sandu Moldovan.

Ştefan Iordache... Ce poţi spune despre un actor care, ca cei dăruiţi şi plămădiţi din stări atinse de îngeri, a pus în fiecare personaj întrupat şi zâmbet, şi lacrimă, şi picături de suflet?

Ce poţi spune despre vremurile în care oamenii credeau în forţa şi în urmările unui cuvânt rostit?

Am avut enorma şansă de a fi printre cei pe care Ștefan şi Mihaela Iordache îi primeau cu braţele deschise în casă.

Aş vrea să pot să vă povestesc despre aerul din jurul domnului Ștefan Iordache. Despre blândeţe dar şi despre tăişul vorbei, despre lumina pe care o avea în ochi când vorbea despre teatru sau film, despre pământul pe care îl iubea...

14 septembrie 2008. Este ziua în care poveştile au îngheţat. Ștefan Iordache a plecat...

Îmi permit, cu sfială şi cu emoţie să redau povestea unei seri care să ne amintească de un Om, de un Actor, de un Prieten.

"27 decembrie 2007. Sfântul Ştefan. Seara. Bucureşti. Dorobanţi. Un bloc mic, cochet. O uşă care se deschide.

El, în prag. Barba albă, păr alb, zâmbet complice:

"- Ai venit"

"- La mulţi ani!"

Sărutul pe obraz. Mă ţine strâns la piept şi îmi spune:

" - Ştii... o să fie aşa cum vrei tu. Depinde numai de tine." Şi zâmbeşte iar. Ştiu despre ce vorbeţte. Şi el ştie... I s-a întâmplat...

În casă e cald. Miroase a mâncare de Crăciun, ţigări şi parfumuri.

Oameni pe care îi iubesc. Foşti profesori din facultate. Bradul pe balcon.

Floarea Crăciunului zâmbeşte pe pervaz.

Conversaţie. Muzică. Amintiri, poveşti, snoave.

El, în capul mesei.

Ea, între bucătarie şi salon.

Mobila veche, picturi şi desene, ca într-un muzeu al timpurilor frumoase.

Ei chicotesc şi îşi deapană istoriile, ca nişte puştani vinovaţi.

Noi suntem fericiţi. Copleşiţi.

Întrebările potrivite. Răspunsurile care îi pun pe toţi, pe rând, în valoare. Fiecare are momentul lui. E aşa de bine!

Pisicile se învârt uşor agasate.

Brânza franţuzească şi vin românesc. "Un vin aşa de bun ca iti vine să îi spui Dumneavoastră"

Vreau să ţin minte. Strâng ochii tare, tare, îmi ţin respiraţia, pun totul în buzunarul de la piept. Aşa de multă dragoste!

Ştefan Iordache. Mi-e tare dor..."

(Andra Gavril)