În 28 iulie, de la ora 22.00, TVR Cultural i-a invitat pe telespectatori să revadă, la „Biografii necesare”, dialogul dintre Ileana Ploscaru Panait, artistă vizuală, și pictorul Constantin Flondor, profesor la Facultatea de Arte Plastice și Design a Universității de Vest din Timișoara și profesor-invitat la Sommermalakademie, Beratzhausen.

Un text de Ileana Ploscaru Panait, realizatoarea emisiunii „Biografii necesare”

Incursiunea la Timişoara din primăvara acestui an ne-a condus nu doar prin sălile Muzeului de Artă şi prin minunata expoziţie Brâncuşi, ci şi prin atelierele câtorva artişti timişoreni care au depăşit demult faima locului. Unul dintre aceştia este un senior al artelor plastice româneşti contemporane, pictorul şi profesorul Constantin Flondor.

După câteva decenii de la ultima noastră întâlnire, ne-am revăzut ca şi cum timpul ar fi stat pe loc. Aceeaşi efuziune sentimentală, ospitalitate şi normalitate a relaţiilor dintre confraţi de breaslă, chiar dacă între noi sunt mulţi ani diferenţă. Cei care ne-au oferit o altă perspectivă au fost ghizii noştri prin opera maestrului, fiica, Andreea Flondor, care a urmat cariera profesorală şi artistică a tatălui şi Andrei Jecza – curatorul Galeriei „Jecza” din Timişoara, cel care se ocupă de conservarea şi promovarea operei artistului.

Născut în Bucovina, la Cernăuţi, cu rădăcini într-o familie ilustră de intelectuali din Basarabia, care a participat la actul Unirii din 1918, pentru tânărul Constantin Flondor istoria n-a fost deloc blândă. Anii războiului au însemnat refugiul în România, la Craiova, la Bucureşti şi, în final, la Timişoara.

Constantin Flondor urmează o carieră didactică strălucită la liceul de artă din Timişoara, ulterior, la Universitatea de Vest, la Facultatea de Arte şi, în calitate de profesor-invitat, la Sommermalakademie, Beratzhausen (Germania). Din 1964, este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Ileana Ploscaru Panait: Ne revedem după aproximativ 30 de ani. Parcurgând istoria familiei, am aflat că sunteți originar din Cernăuți, cu rădăcini ce au rezonanță marcantă în istoria României - și anume în unirea Bucovinei cu România. De altfel, fratele dumneavoastră, Sergiu Flondor a scris o istorie a familiei, „Dulce-amar: povestea unui refugiat din Cernăuți”, apărută în 2017, la editura Corint. Cât de mult v-a influențat destinul această ilustră descendență?

Constantin Flondor: Da, sunt mândru de descendenţa mea. Vedeţi? Acolo, pe perete, am o hartă veche a României Mari şi o dedicaţie olografă de la Nichita Stănescu. Sunt două amintiri la care ţin foarte mult. Am absolvit Pictura la Bucureşti, în 1960. N-am rămas în Capitală, căci mi s-a părut foarte zgomotos. Am făcut un popas şi pe la Craiova, dar la Timişoara mi-am găsit tihna şi un spaţiu pe care îl înţelegeam. Era foarte apropiat de ce ştiam din copilăria de la Cernăuţi. Rămăşiţele Imperiului Austro-Ungar, şi acolo, şi aici.

„Veranda” - Constantin Flondor

Am ajuns la Timişoara la scurt timp după ce s-a închis cea mai recentă expoziţie personală a sa, de la Galeria „Jecza”. De aceea, întâlnirea cu fiica sa, Andreea, şi cu Andrei Jecza, la studioul de creaţie din centrul artistic din Timişoara avea să ne prilejuiască descoperirea multor lucrări semnate de Constantin Flondor, care fuseseră expuse pentru public.

Dintotdeauna, Constantin Flondor s-a simţit solidar cu cercetările avangardiste ale epocii şi cu activitatea artistică, alături de colegi cu care a împărtăşit năzuinţe şi concepte comune. În 1966, a fost co-fondator al grupului „1,1,1”,  iar în 1969, al grupului „Sigma” – două grupări artistice de factură interdisciplinară, şi, în 1985, fondator, alături de Paul Gherasim, Horia Bernea, Ion Grigorescu, Matei Lăzărescu, Christian Paraschiv, Horea Paștina și Mihai Sârbulescu, al grupării „Prolog”. De altfel, acest grup artistic, care este activ şi astăzi, este considerat a fi cel mai longeviv din artele româneşti.

Ileana Ploscaru Panait: Care sunt temeiurile pentru care ați creat aceste grupări, mișcări artistice, cu un program bine definit?

Constantin Flondor: O solidaritate. O nevoie de a fi împreună. Un program artistic.

Ileana Ploscaru Panait: Acest parcurs chiar a fost cercetat: în 1995, a apărut la Cluj, un catalog de artă axat pe activitatea dvs., dar care face referiri extinse la acest parcurs - „Flondor  - de la 1,1,1, la Sigma și Prolog”. Cum vedeți dvs. acest drum de decenii? Iată, ați avut de curând o amplă expoziție personală, aici, la Timișoara.

Constantin Flondor: Grupul „1,1,1” punea bazele unui altfel de limbaj plastic, de la constructivism, la optică, la cinetică, dar, subliniez, şi în acest caz, natura era prezentă.

Ileana Ploscaru Panait: Cum?

Constantin Flondor: Printr-o observaţie şi o transferare a percepţiei pe care o am faţă de natură, într-un limbaj geometric. Cum spunea Paul Klee -„Pictorul este subordonat naturii, dar este şi un matematician”.

Ileana Ploscaru Panait: Şi  „Sigma”?

Constantin Flondor: „Sigma” a avut mai mulţi artişti. Am continuat acelaşi tip de cercetări, care s-au îmbogăţit şi cu alte direcţii: instalaţii, performance, foto - video, studiul poliedrelor, dar natura nu a fost exclusă.

Ileana Ploscaru Panait: A urmat Grupul „Prolog”, în 1985.

Constantin Flondor: Da, a fost un pas firesc. Îmi aduc aminte de tabăra de la Tescani. Providenţial. Paul Gherasim ne-a dus acolo când înfloreau cireştii în livada de pe deal. A fost ceva uluitor. Creanga de cireş înflorită a devenit emblema noastră.

„Făina” - Constantin Flondor

Pentru Constantin Flondor, imaginea plastică are o încărcătură sensibilă şi subtilă. Începuturile sale au stat, şi, cu siguranţă, continuă să o facă, sub auspiciile unei proiecţii logice şi ludice în acelaşi timp. Astfel, artistul asigură o continuitate nefracturată de accentele diferite, atribuite diferitelor sale perioade de creaţie. Este o caracteristică pe care a păstrat-o în timp, graţie unei construcţii şi a unui concept viguros de cercetare plastică, de la perioada anilor ’60 și ’70, la registrul gestual al picturii de observaţie asupra naturii.

Ileana Ploscaru Panait: Cercetările plastice ale unui artist nu sunt cu nimic mai prejos decât cele științifice. Știu despre pasiunea dvs. pentru matematică, pentru muzică, despre strădania de a transpune vizual - în plan sau în spațiu – construcții geometrice care luau ființă din savante calcule matematice, cu o muzicalitate implicită. Rațiune severă și intuiție sensibilă, mergând mână în mână.

Constantin Flondor: Am considerat că pânza este un câmp de energie. Fiecare punct, fiecare tuşă, fiecare semn au şi un rol muzical şi unul energetic. Înlănţuirea lor semnifică un întreg. Toată viaţa mea m-am ocupat cu cercetarea acestor energii. În felurite moduri. Cu raţiune, dar trecute prin inimă, prin partea poetică a observaţiei.

„Flondor se exprimă cu o continuitate nemonotonă”, spunea, la un moment dat, Andrei Pleşu, despre mine. Consider o constantă în activitatea mea faptul că nu mă pot opri prea mult timp asupra unui singur lucru pe care îl consider rezolvat. Pentru mine, repetiţia este monotonă şi, în orice caz, reprezintă, dacă nu o stagnare, cel puţin o întoarcere. Totdeauna, am simţit nevoia de a mă provoca, de a tenta riscul.

„Tensiuni” - Constantin Flondor

După mai bine de 60 de ani de carieră artistică şi pedagogică, Constantin Flondor continuă să privească cu luare aminte detaliile acestei lumi. Este la fel de prezent, la fel de activ, la fel de motivat ca întotdeauna. Zecile de lucrări, care îi ocupă până la refuz nu doar spaţiile de lucru, ci şi casa, aprecierea criticilor de artă şi a publicului, premiile onorante pe care le-a primit de-a lungul vieţii sale – de la premiile Uniunii Artiştilor Plastici, la Premiul Academiei Româno-Americane pentru Arte şi Ştiinţe din Los Angeles (SUA), Premiul „Ion Andreescu”, atribuit de Academia Română  și până la Ordinul „Meritul Cultural”, conferit de Preşedinţia României -, sunt dovada că un artist de talia lui Constantin Flondor este o valoare în sine, nu doar prin opera pe care o lasă în urma sa, ci şi prin exemplul său de viaţă şi de carieră.

„Fulg de nea” - Constantin Flondor

Ileana Ploscaru Panait: Ce o să faceţi mâine?

Constantin Flondor: Ah! Mi-ai pus o întrebare extremă! Ce să-ţi răspund? Ce am făcut şi până acum. Dar ce înseamnă asta? Repetiţie sau schimbare. Ce fac mâine depinde de ce fac astăzi şi ... tot aşa. Mi-e greu să dau un răspuns. Chiar m-ai pus în încurcătură. Dar, sigur, tot pictură va fi.

Ne-am retras cu discreţie. Poveştile, sigur, vor continua, căci, în fiecare zi, de la fereastra atelierului, Constantin Flondor meditează şi observă cu atenţie cum lumina străluceşte fulgurant peste florile colorate din fereastră, deschizându-se către o lume plină de surprize şi motivaţii, pentru a rămâne mereu receptiv şi sensibil la ceea ce este dincolo de momentul pasager al vieţii.