Un spectacol laborator al regizoarei Antoaneta Cojocaru
Traducere: Moni Ghelerter şi Radu Teculescu
Distribuţie:
Mihaela Teleoacă - Arkadina
Adrian Ciobanu - Trigorin
Antoaneta Cojocaru - Nina Zarecinaia
Ştefan Lupu - Treplev
Richard Bovnoczki - Sorin
Gabriel Răuţă - Dorn
Ela Ionescu - Maşa
Isabela Neamţu - Polina Andreevna
Lari Giorgescu - Medvedenko
Vlad Oancea - Samraev
Cu participarea lui Adrian-George Popescu in rolul „Un pescăruş”
Muzica originală: Adrian-George Popescu
Scenografie: Mihai Păcurar
Regia TV: Cornel Mihalache
Producator: Diana Dumitru
Regia artistică: Antoaneta Cojocaru
Profesorul Mircea Morariu scria despre montare: „Spectacolul se joacă într-un decor minimal, pe o arenă de zgură. Opţiunea scenografului Mihai Păcurar pentru o atare soluţie nu mi se pare una defel întâmplătoare, ci simptomatică pentru esenţa montării, dar şi pentru natura relaţiilor dintre personaje. Ca şi pentru statutul actorilor cărora li se cere să fie mai degrabă performeri. Căci povestea nefericirilor şi a disperărilor conjugate din piesa lui Cehov ne este înfăţişată nu romantic, nu patetic, ci asemenea unei lupte, unui meci între personaje.
E o continuă stare de agitaţie, de nervozitate în spectacol, de agresivitate chiar. O stare ce depăşeşte prin intensitate caracterizarea făcută de unul dintre personaje celor ce îl înconjoară: „ Sunt atât de nervoşi toţi şi atât de plini de iubire!” Da, eroii cehovieni din Pescăruşul de la Bulandra sunt cuprinşi de o iubire disperată pentru cineva care nu le împărtăşeşte sentimentele. Maşa (Ela Ionescu) e disperat îndrăgostită de Treplev, tot la fel cum Arkadina (Mihaela Teleoacă), în pofida spiritului ei apăsat practic, e disperat sedusă de Trigorin (Adrian Ciobanu), un Trigorin de care e la fel de îndrăgostită şi sensibila Zarecinaia (Antoaneta Cojocaru), iubită cvasi-nevrotic de Treplev (Ştefan Lupu). Există de asemenea în spectacol şi o disperare a neiubirii ai cărei protagonişti sunt Medvdenko (Lari Giorgescu), dar şi o disperare, o exacerbare a urii (Vlad Oancea în rolul lui Samraev şi Isabela Neamţu în Polina Andreevna). Şi mai există deopotrivă şi o împăcare tristă cu neîmplinirea (fals bătrânul Sorin, original structurat de Richard Bovnoczki) sau o cochetărie a raporturilor cu aceasta (Dorn în interpretarea meritorie a lui Gabriel Răuţă)".