Cu doar câteva zile înainte de 8 mai, Ziua Internațională a Crucii Roșii, la „Ora Regelui”, ați putut urmări un documentar despre cea mai mare organizație umanitară. „Puterea binelui” este nu numai povestea apariției Mișcării de Cruce Roșie, ci mai cu seamă a anilor pe care îi trăim și a confruntărilor actuale.

„Henry Dunant, unul dintre cei mai importanți elvețieni ai tuturor timpurilor, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a schimbat cursul istoriei moderne, în calitatea sa de părinte al Crucii Roșii”, spunea Majestatea Sa Margareta, la relansarea în limba română a volumului „Amintiri de la Solferino”.

Ultima mare bătălie universală în care toate armatele s-au aflat sub comanda personală a monarhilor lor a fost în anul 1859. Războiul a durat două luni și a antrenat forțele cu interese vădite în teritoriile împarțite între Franța, Austria, papalitate și cîteva principate italiene.

Ciocnirea decisivă din Al Doilea Război Italian de Independență a fost un pas crucial în Risorgimento, procesul de unificare a Italiei. Pe 24 iunie, alianța franco-sardă, formată din francezii conduși de Napoleon al III-lea și din sarzii conduși de Victor Emanuel al II-lea, a obținut victoria împotriva armatei austriece conduse de Franz Joseph I. După lupte în mai multe părți ale Lombardiei, a avut loc aceasta din urmă, la Solferino. Unificarea a fost plătită scump. Ciocnirea violentă a lăsat pe câmpul de luptă aproape 40.000 de soldați, morți, răniți sau dați dispăruți, din cele trei armate beligerante.

Timp de mai multe zile, oamenii din Solferino au îngrijit răniții, găzduind în propriile case compatrioți și inamici. Un tânăr funcționar bancar elvețian, Henry Dunant, venit cu scrisori de afaceri pentru împăratul francez, a fost copleșit emoțional de cruzimea situației. „Siamo tutti fratelli”, suntem cu toții frați, a fost îndemnul lui la umanitate.

Întors în Elveția, el a așternut într-o carte povestea tulburătoare și, numind-o „O amintire de la Solferino”, a trimis-o în toate țările Europei, familiilor domnitoare, liderilor militari, politici, dar și către filantropi și prieteni. Henry Dunant a reușit nu doar să provoace conștientizarea dezastrului umanitar, dar și să convingă statele să codifice și să recunoască obiceiurile războiului. Datorită numeroaselor sale pledoarii, s-a înființat în fiecare țară o societate de ajutorare a răniților pe timp de război, alcătuită din voluntari, și în anul 1863, a fost încheiat un acord internațional pentru protejarea soldaților răniți în luptă și acelora care îi îngrijesc. În cartea lui Dunant, la fel de impresionante precum ororile războiului, sunt relatările despre faptele celor care oferă sprijin, chiar dacă ei înșiși au suferit pierderi grele. Semnificația e aceea că oricât de atroce ar fi vremurile, umanitatea dăinuie. În plus, viziunea în afaceri a elvețianului a generat chiar modul de organizare a societăților de ajutorare, care a dobândit dimensiuni transfrontaliere. După Primul Război Mondial, acestea au depășit continentul, în Liga Societăților de Cruce Roșie întrând Japonia și Statele Unite ale Americii.

România a fost parte semnatară la prima Convenție de la Geneva, din 1864, dar data la care ia ființă societatea națională e 4 iulie 1876. După nici trei săptămîni, o ambulanță pleca la sud de Dunăre, pe frontul sârbo-turc, în prima misiune umanitară.

Au urmat ani grei și în țară, războaie, sărăcie, boli și mizerie. Societatea Română de Cruce Roșie a învățat, în aproape un secol și jumătate, că suferința umană nu are limită, indiferent cât progresează societatea. Și în zilele noastre, voluntarii sunt alături de cei în nevoie, alinând nefericirea, protejând sănătatea și viața.

„După cum se știe, reginele României au fost constant legate de activitatea Crucii Roșii: Elisabeta, simbol al carității în Războiul de Independență, Maria, mama răniților în Primul Război Mondial, Elena, cea dreaptă între popoare în cel de-Al doilea Război Mondial, s-au aflat în fruntea Crucii Roșii Române și au însuflețit-o cu exemplul lor. Este deci, pentru generația noastră, o formidabilă mândrie și o fericire să putem continua tradiția de neșters a strămoașelor mele”, a spus Custodele Coroanei române, care a fost la conducerea organizației timp de 8 ani, în prezent Societatea Națională de Cruce Roșie din România aflându-se sub Înaltul Patronaj al Majestății Sale Margareta.

Cea mai mare rețea umanitară din lume, Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie, cuprinde aproape 100 de milioane de voluntari. Acțiunile lor dovedesc că nevoile umanitare crescânde accentuează importanța unor alianțe puternice la nivel local și global.

Sâmbătă, „Ora Regelui” ne prezintă un documentar despre moștenirea lui Henry Dunant și a numeroșilor voluntari care l-au urmat, „Puterea binelui” se vede la TVR 1, pe 27 aprilie, de la ora 14.30.

Catastrofele naturale, crizele climatice, conflictele, urgențele de sănătate sau migrația nu sunt la timpul trecut. Cei 5000 de voluntari români, alături de confrații din întreaga lume, sunt neclintiți în angajamentul lor de a aduce speranță și încredere oamenilor aflați în situații vulnerabile și de a le schimba viața.

Ziua Mondială a Crucii Roșii și a Semilunii Roșii, celebrată pe 8 mai, data nașterii lui Henry Dunant, reamintește an de an că în oameni există resurse de înțelegere și de solidaritate, indiferent de nivelul educației, de naționalitatea ori de convingerile religioase pe care le au.

„Ora Regelui” e, ca de obicei, la TVR 1 – sâmbătă, 27 aprilie 2024, ora 14.30, iar la TVR Internațional – în aceeaşi zi, 27 aprilie 2024, ora 16.00. TVR Moldova difuzează ediţia joi, 2 mai 2024, ora 16.00.

Editor de imagine: Nicolaie Cernat

Producător: Lidia Voicu

Realizator: Diana Ilica