Unul dintre idealurile cursei pentru cucerirea spațiului cosmic, la care s-au raliat atât inițiative private, cât și de stat, este colonizarea planetei Marte.

 

Patru voluntari, printre care și-o româncă, Anca Șelariu, au petrecut 378 de zile într-o capsulă cu o suprafață de numai 170 de metri pătrați, dotată cu dormitoare, o sală de sport, zone comune și o fermă verticală. Locul? Houston, Texas. Misiunea lor? Simularea traiului pe „Planeta Roșie”. Nume de cod: Mars Dune Alpha.

Candidaților pentru prima din cele trei misiuni Chapea planificate (a doua începe în primăvara anului viitor) li s-a cerut să dețină o diplomă avansată în domeniul științei, tehnologiei, ingineriei sau matematicii și să urmeze un antrenament similar cu cel al unui astronaut NASA gata de zbor.

Două provocări uriașe

„Viața pe Marte... a fost o experiență extraordinară, ca nimic altceva pe acest Pământ”, a declarat pentru The Times Nathan Jones, unul dintre cei patru membri ai echipajului de pe Chapea-1, misiunea simulată într-un habitat „marțian” al Centrului Spațial Johnson al NASA.

„Singurul lucru care nu a fost real a fost lipsa gravitației marțiene, dar nici nu ne puteam aștepta la așa ceva.”

Chapea-1, sau Crew Health and Performance Exploration Analogue, a fost primul dintre cele trei astfel de exerciții de măsurare a modului în care oamenii pot supraviețui și se pot dezvolta pe Marte, folosind voluntari civili ca echipaj și un spațiu de locuit construit cu ajutorul unei imprimante 3D uriașe.

În general, există două provocări uriașe legate de odiseea marțiană: călătoria până acolo și supraviețuirea pe planetă. Prin intermediul misiunilor analogice, NASA testează pe teren capacitatea de adaptare a omului la condițiile din spațiul cosmic. NASA efectuează astfel de experimente în Arctica și Antarctica, pe fundul oceanelor, în deșerturi, căutând pericolele specifice și dezvoltând măsuri de protecție sau strategii de atenuare.

Echipajul trebuie să știe cum să repare și să întrețină echipamentele, să găsească soluții, să-și producă alimentele, să-și apere sănătatea și să mențină un mediu relațional pozitiv.

Pregătirea pentru viitoarea explorare interplanetară include testarea de noi tehnologii, echipamente robotice, vehicule, habitate, comunicații, infrastructură și efectele izolării asupra sănătății și comportamentului uman.

„Am plâns la intrare și la ieșire”

Semnalele radio de pe Marte, unde NASA intenționează să trimită oameni în anii 2030, vor dura până la 23 de minute într-un singur sens, chiar dacă călătoresc cu viteza luminii. Asta înseamnă că, în acest interval, în cazul raportării unei urgențe, astronautul ar putea fi deja mort în momentul în care controlorii de la sol răspund.

Nu se știe dacă au existat certuri aprinse între membrii echipajului, dar predispoziția psihologică la conflicte interpersonale se numără printre caracteristicile pe care NASA caută să le elimine în timpul procesului de selecție.

„Am plâns la intrare și la ieșire. Sunt puține emotiv”, a spus Nathan Jones, referindu-se la intrarea sa în habitat pe 25 iunie 2023 și la ieșirea sa pe 6 iulie.

Jones a căutat să combată stresul prin pictură, în timp ce alți membri ai echipajului au apelat la diverse sporturi.

Ce spune Anca Șelariu

Românca Anca Șelariu, microbiolog  al US Navy, a venit în colonie cu expertiza sa în vaccinuri, terapie genică și boli infecțioase, abilități care vor fi esențiale pentru menținerea sănătății astronauților de-a lungul unei călătorii de minim șapte până la nouă luni spre Marte.

Ea a spus că unul dintre cele mai dificile aspecte ale misiunii a fost comunicarea cu cei de la sol.

„Faptul că trebuie să purtați o conversație timp de 45 de minute dus-întors înseamnă că trebuie să vă gândiți în avans și să formulați comunicarea în mod clar și complet”, a spus ea într-un interviu oferit cotidianului The Guardian.

Anca Șelariu a spus că timpul de odihnă al echipajului a inclus „mult timp în fața televizorului și lecturi”, și că a avut timp să lucreze la abilitățile sale de desenatoare.

Șelariu a declarat că s-a readaptat „destul de ușor” vieții pământene în cele două săptămâni care au trecut de la întoarcere.

„Legătura cu Pământul și sentimentul profund de-a fi un adevărat pământean, o entitate vie de pe planeta Pământ, le simți foarte adânc în suflet și înțelegi cu adevărat ce înseamnă asta și cât de incredibil de importantă este această legătură”, a menționat ea.

În ceea ce privește meniul lor zilnic, acesta a fost asemănător cu cel de pe Stația Spațială Internațională. Meniul este planificat de specialiști în alimentație și biochimiști nutriționiști pentru a reduce la minimum „istovirea alimentară”, care poate afecta moralul și poate determina astronauții să consume mai puțină mâncare decât ar trebui.

Mesele ambalate special au fost completate cu verdețuri proaspete. Acestea au fost cultivate în interiorul habitatului, oferindu-le voluntarilor un impuls psihologic.

„Pentru mine personal, a fost o mare bucurie să văd și să ating un lucru viu, verde, pentru că acesta este lucrul de care îți este cel mai dor când ești departe de Pământ”, a precizat Șelariu, explicând cum, în izolare, chiar și ceva banal precum o frunză de salată poate provoca sentimente puternice, și poate pe cel mai puternic – dorul de casă.

Sursă foto: Shutterstock

Un text de Liviu Stan