Răzvan Roșu, antropolog și etnolog, cu studii în Germania și Austria, lansează azi, 1 octombrie, ora 18.00, cartea "De la munte pe hămoacă . 100 de ani de la colonizarea moților în județul Satu Mare" în Sala Media a Muzeului Național al Țăranului Român din București.

Răzvan Roșu vorbește, în interviul ce urmează, despre subiectul cărții, formarea sa ca antropolog și etnolog și despre promovarea tradițiilor și muzicii moților.

Răzvan Roșu

Cum ați ajuns să studiați etnologie și antropologie?

Din pasiune. Încă din adolescență îi auzeam pe cei mai în vârstă cum povesteau despre experiențele lor de viață, pe atunci mă interesa să aud mai ales povești despre membrii familiei mele. Dintre aceștia unul dintre cei mai buni povestitori, care mi-a stârnit curiozitatea a fost chiar bunicul meu. Așa am ajuns să notez tot felul de informații și relatări într-o agendă, încă pe când aveam 14 ani. Cam tot în această perioadă a apărut și interesul meu pentru muzica tradițională.

De aici încolo drumul mi-a fost clar, am dorit să aprofundez acest domeniu, pe care, la început, doar îl intuiam. Cine auzise la vârsta aceea de cercetare de teren, chestionare sau alte aspecte ce țin de metodologia cercetării? Am avut, însă, norocul de a avea la liceu și câțiva profesori bine pregătiți, care au avut capacitatea de a-mi transmite și la nivel informal multe dintre aceste cunoștințe. După aceea am hotărât să urmez secția de Etnologie din cadrul Facultății de Istorie a Universității Babeș-Bolyai, iar apoi masteratul și doctoratul la Jena și Viena.

Mulți m-au avertizat că, după terminarea facultății, nu voi avea „după ce să beau apă”. Într-adevăr nu a fost un parcurs ușor, dar până la urmă tot am răzbit.

Cum v-ați completat formarea profesională la universități precum cea din Germania și Austria? Ce au adus în plus studiile absolvite aici comparativ cu școala românească?

Într-o primă etapă am mers în anul doi de facultate cu o bursă Erasmus la Viena. A fost întâmplare pe care o spun mereu cu mult drag. Nu exista niciun fel de parteneriat pe acest domeniu. Am mers la interviul pentru bursă fără să știu unde mă duc și am fost acceptat. După câteva zile a venit vestea: în 15 minute a trebuit să decid dacă merg în Spania sau în Austria, la Viena. Bineînțeles că am ales Viena din mai multe motive, dar până la urmă a fost tot voia sorții.

În comparație cu școlile pe care le-am urmat în România, în Germania și Austria gândirea critică nu era suprimată, ci chiar puternic încurajată. De asemenea, se lucra mult pe ideea de scris academic, modul de elaborare calitativă a unei teze de licență sau a unei dizertații, lucruri care, în România, lipseau cu desăvârșire. Dar, în esență, din ambele tipuri de sisteme poți învăța lucruri bune.

Grupul Tecerașii

Cum ați promovat și promovați tradițiile, cultura și valorile românești din Transilvania, în Austria, Germania, și nu numai?

M-am implicat în viața diasporei române, mai ales în Viena, promovând muzica tradițională, desfășurând activități de cercetare și răspândind cărți ale mele în rândul românilor de acolo.

Ce surprindeți, ce ați vrut să transmiteți prin noua dumneavoastră carte "De la munte pe hămoacă. 100 de ani de la colonizarea moților în județul Satu Mare"?

În primul rând, abordez o temă de suflet deoarece și familia mea provine dintre aceste comunități de moți strămutate la câmpie. Am dorit să arăt complexitățile acestei strămutări de populație înspre granițele României Mari, care a fost inițiată și supervizată de către autoritățile statului, care au numit-o la vremea respectivă colonizare.

Mi-am propus să fac cunoscută și „vocea” acestor moți care s-au strămutat la câmpie, deoarece în majoritatea documentelor și a articolelor de presă avem doar perspectiva autorităților statului. Tocmai de aceea am realizat peste 250 de interviuri în ultimele două decenii cu moții „scoborâți” la câmpie și cu urmașii lor. Astfel, consider că am reușit să umanizez acest episod al fenomenului colonizării care s-a produs la granițele României Mari. Până în prezent, greutățile și experiențele celor care s-a strămutat din Țara Moților în actualul județ Satu Mare, nu au fost cunoscute publicului larg.

Care este povestea moților strămutați în județul Satu Mare?

Moții s-au strămutat în județul Satu Mare, începând cu anul 1924. Încă din anul 1923 au existat niște delegați, cum erau numiți la vremea respectivă, care au venit să prospecteze aceste locuri. Însă, mare parte a populației, mai ales capii de familie, au venit în vara anului 1924.

În unele cazuri, copiii și femeile au venit doar cu un an, doi sau trei mai târziu, după ce s-a reușit înjghebarea unei căsuțe. Partea dramatică a fost aceea că moții au fost abandonați de către autorități după ce și-au luat loturile în primire, pe care urmau să le plătească în rate.

După ce au reușit cu mare trudă să își clădească câte o gospodărie, a venit anul 1940 când Ardealul de Nord a fost cedat Ungariei. Moții au trebuit să își asume condiția de refugiați și să plece în România. Au lăsat totul în urmă și s-au răspândit în diferite părți ale României Mari. Practic au fost timp de patru ani la mila sorții, au lucrat pe unde s-a putut, au cerșit când a fost nevoie, au luptat cu îndârjire pentru supraviețuire.

În 1945 au putut să se întoarcă din nou în satele-colonii unde au găsit doar ruinele caselor pe care le lăsaseră acolo în toamna anului 1940. Nu au avut de ales și au trebuit să își reclădească satele. Colectivizarea nu i-a afectat atât de mult având în vedere faptul că nu aveau animele și unelte îndestulătoare să lucreze pământurile. Doar cele câteva familii mai înstărite au făcut excepție.

De menționat este și faptul că moții au venit în aceste sate din acutalul județ Satu Mare în mai multe valuri nu doar în 1924. Unii au ajuns aici în 1945 prin așa numită falsă reformă agrară implementată de guvernul condus de Petru Groza, alții prin căsătorii și alte legături de familie. În timpul regimului Ceaușescu, s-a recrutat multe cadre din rândul moților din județul Satu Mare mai ales datorită „originilor sănătoase” și a calității înnăscute de „român neaoș”.

Ce alte cărți ați mai publicat și ce teme ați abordat în ele? Cât a durat documentarea fiecărei cărți și cum s-a desfășurat ea? Ce subiecte vă propuneți să mai acoperiți în viitoarele cărți?

În 2017 am publicat cartea „Multiculturalitate și enclavizare culturală în Transilvania”, în care am făcut referire la diversele modele de schimb cultural care pot fi întâlnite într-o regiune atât de complexă precum Ardealul. Este vorba despre enclavizare culturală, interculturalitate și multiculturalitate. În ceea ce privește documentarea pentru o carte, ea este diferită atât ca perioadă, cât și ca și complexitate și metodă.

Mai am câteva proiecte editoriale dintre care unul actual este legat de identitatea culturală complexă și difuză a șvabilor sătmăreni, un grup german din actualul județ Satu Mare.

Răzvan Roșu

Care este statutul cercetărorului antropolog în România zilelor noastre?

Statutul cercetătorului în România prezentului nu este unul deloc îmbucurător. Acest domeniu este subfinanțat, cele câteva instituții care au în fișa postului partea de cercetare nu reușesc să ducă lucrurile la bun sfârșit din mai multe motive. Nici măcar ideea de cercetător idenpendent, care este destul de răspândită în alte țări europene, nu există în România. Mai totul este inițiativă privată, bani economisiți de aici și de dincolo și mult sacrificiu.

Faceți parte din grupul Tecerașii, alături de Daniel Blaga (taragot), Petrică Zele (vioară) și Bogdan Roșu (tobă). Cum a apărut acest grup și care este specificul lui? Cui vă adresați? Ce muzică promovați? Dumneavoastră la ce cântați?

Eu am fondat acest grup în urmă cu 20 de ani. Scopul a fost să ofer încă o șansă la existență muzicii tradiționale moțești, care la vremea respectivă își trăia ultimele clipe în comunitățile tradiționale din Câmpia Careiului, dar și de la munte. Împreună cu „ortacii” mei încercăm să prezentăm publicului larg stratul mai vechi al acestei muzici din Țara Moților, mai puțin cunoscută. De asemenea, prezentăm nu doar repertoriul vechi, ci și formulele instrumentale care se foloseau în trecut: ceteră-dobă-contră, de exemplu. Și ca să vă răspund și la ultima parte a întrebării eu cânt la mai multe instrumente: tulnic, fluier, ceteră (vioară).

Grupul Tecerașii

În ce va consta lansarea de azi, 1 octombrie, ora 18.00, din Sala Media a Muzeului Național al Țăranului Român?

Voi avea prezentarea de carte și CD. Va fi inițiată o discuție despre ce a însemnat fenomenul colonizării moților, așa cum a fost el numit oficial în documentele vremii. Vor exista mai multe momente muzicale, aducând înaintea auditoriului ritmurile moțești. Și-au anunțat prezența multe persoane dragi mie, precum și personalități ale vieții culturale din București.

Ce sfaturi aveți pentru români astfel încât să păstrăm vii tradițiile strămășilor noștri?

Nu pot să dau sfaturi, mai ales în acestă lume în care nimeni nu mai ascultă de nimeni. Eu cred că fiecare putem păstra câte ceva din acest bagaj cultural în sufletul nostru și în viețile noastre private.

Cât despre promovarea la nivel formal, aici mai avem foarte mult de învățat ca și țară. Din păcate tolerăm, încurajăm și promovăm pe bani publici jumătatea de măsură a lucrurilor, uneori chiar impostura în timp ce ne scapă să îi punem în lumină pe ultimii păstrători de tradiții cât mai sunt printre noi.

***

Răzvan Roşu (născut la 1 decembrie 1990, Satu Mare) a studiat Etnologie în cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca. În perioada 2013-2015 a urmat un masterat la Universitatea „Friedrich Schiller“ din Jena (Germania), specializarea Studii Sud-Est Europene, iar în 2020 a obținut titlul de doctor sub îndrumarea prof. dr. Thede Kahl. În ultimii ani a derulat activităţi de cercetare în diverse spaţii din Europa de Sud-Est (România – mai ales în Transilvania, Ungaria, Ucraina, Serbia, Grecia), în urma cărora a realizat studii antropologice. Pe lângă activitatea științifică Răzvan Roșu a prezentat muzica tradițională din Țara Moților la numeroase evenimente din România și în alte peste 20 de țări.

***

Alese mulțumiri domnului Răzvan Roșu pentru interviul acordat pentru TVR și mult succes în proiectele de cercetare și de promovare a tradițiilor moțești în diferite colțuri ale țării și ale lumii!

***

Răzvan Roșu a fost invitatul lui Grigore Leșe în emisiunea Drmul lui Leșe, difuzată de TVR 3, în primăvara acestui an! Emisiunea poate fi revăzută pe canalul oficial de YouTube al TVR.

***

Interviu realizat de Maria Grăjdan