În experiențele aproape de moarte, mintea și creierul nu sunt conectate, iar trăirile devin mai intense, a explicat medicul psihiatru Bruce Greyson, de la Universitatea din Virginia, într-un interviu pentru TVR. În urmă cu un an, omul de știință a publicat lucrarea „Dincolo”, despre cazurile pe care le-a întâlnit și documentat în munca sa.

 

Medicul psihiatru Bruce Greyson, care studiază experiențele la limita morții de mai bine de 50 de ani, a explicat, pentru TVR Cultural, că persoanele care trec printr-o astfel de experiență ajung să nu se mai teamă de moarte și că ajung să se bucure mai mult de viață: „Pacienții mi-au spus că, dacă nu ți-e frică să mori, nu îți mai e frică nici să trăiești, fiindcă ești mai dispus să îți asumi riscuri, să-ți trăiești viața din plin și care e cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla, în definitiv?”.

Ce se întâmplă, de fapt, în timpul unei experiențe la limita morții

„10-20 la sută dintre oamenii care suferă un stop cardiac trec printr-o experiență aproape de moarte. Asta înseamnă că ei își amintesc aceste experiențe, dar există lucruri care se aseamănă cu aceste experiențe, care li se întâmplă oamenilor care nu au suferit un stop cardiac. Avem oameni care au căzut din vârful muntelui sau au suferit un accident rutier și erau siguri că vor muri, dar nu făcuseră stop cardiac, din câte știm, dar au avut o experiență aproape de moarte”, a arătat dr. Bruce Greyson,  în dialogul cu realizatorul TVR Marius Constantinescu, la „Ediție limitată”.

Medicul a mai spus că, până în prezent, nimeni nu a găsit vreun mod pentru a prezice cine va avea o experiență aproape de moarte.

„N-o putem asocia cu genul, religia, naționalitatea, experiențele anterioare. I se poate întâmpla oricărui muribund. Am studiat și circumstanțele fiziologice, pentru a vedea din indiciile corporale dacă pacientul va avea o experiență aproape de moarte. Este adevărat că pacienții cu stop cardiac au experiențe aproape de moarte mai dese. Poți avea un stop cardiac fără experiența aproape de moarte și viceversa.

În experiențele dinaintea morții, au loc lucruri inexplicabile: de exemplu, mulți muribunzi susțin că își părăsesc corpul fizic, că se ridică deasupra corpului, văd ce se întâmplă și când sunt resuscitați și trec în altă dimensiune. Putem spune că e pură imaginație, doar că pacienții descriu lucruri total neprevăzute și foarte exacte. (…) Avem cazuri de experiențe în care pacientul a văzut pe cineva decedat, care este o persoană încă în viață. Aici ne întoarcem în Antichitate, la secolul I, când Pliniu cel Bătrân scria despre asta”.

Totodată, dr. Greyson a evocat un caz pe care l-a avut în urmă cu câțiva ani, al unui inginer de 25 de ani, „care a fost spitalizat cu pneumonie severă și avea probleme respiratorii mari. Era o asistentă tânără care se ocupa de el, dar i-a zis că-și ia liber în weekend și va fi înlocuită de altcineva. Cât era plecată, el a făcut stop respiratoriu.

A fost resuscitat și a avut o experiență aproape de moarte. S-a imaginat într-un cadru idilic, iar sora medicală a venit spre el. A întrebat-o ce caută acolo. Ea i-a spus că el nu putea să rămână acolo, trebuia să se întoarcă și să îi găsească părinții, să le spună că îi iubea foarte mult și că stricase MGB-ul roșu. Apoi s-a întors și a plecat. Când pacientul s-a trezit mai târziu, își amintea perfect experiența. A încercat să îi spună unei asistente, dar ea s-a întristat și a ieșit. A aflat că asistenta care își luase liber urma să-și sărbătorească cea de-a 21-a aniversare, iar părinții îi luaseră cadou un MGB roșu. A fost foarte încântată și a luat mașina la un test drive, dar a avut un accident și a murit pe loc, înainte de experiența băiatului. Era imposibil ca el să știe că ea va muri și, mai ales, cum va muri. Avem foarte multe cazuri ca acesta”.

Cum poate fi explicată o experiență la limita morții

Medicul psihiatru a mai explicat, în interviul acordat TVR Cultural, că „nu creierul este singurul responsabil pentru gânduri și emoții”: „Când creierul nu funcționează foarte bine, oamenii afirmă că trăirile și percepțiile lor sunt sporite, mai clare și mai vii ca oricând, iar asta nu ar trebui să se întâmple. În cazurile în care creierul s-a oprit complet - am învățat la Medicină că trăirile și gândurile sunt generate de creier - dacă ar fi așa, atunci experiențele aproape de moarte ar fi imposibile. Când creierul se oprește după un stop cardiac, nu ar trebui să ai experiențe. Totuși, ei au cele mai vii experiențe din viața lor.

Trebuie să înțelegem că nu creierul este singurul responsabil pentru gânduri și emoții. Dar legătura dintre minte și creier poate fi privită și altfel, deși par să fie unul și același lucru. Când te îmbeți, asta îți afectează gândirea. La fel, și când ai un accident vascular. Ar părea că mintea și creierul sunt conectate, dar în experiențele aproape de moarte par să fie distincte. (…)

Știm că există multe filtre în corp și creier. Ochii nu văd toate undele de lumină existente. Vedem un spectru de lumină limitat. Nu vedem infraroșu și ultraviolete. Creierul a evoluat, la fel ca și restul corpului, pentru a ne ajuta să supraviețuim în lumea fizică. Așadar, vedem undele de lumină care ne sunt necesare. La fel, auzim frecvențele sunetelor de care avem nevoie, nu auzim frecvențele auzite de alte animale, pentru că nu sunt importante pentru noi.

Creierul va filtra gândurile importante supraviețuirii – cum sunt găsirea unei perechi, a hranei, ferirea de prădători. În experiențele aproape de moarte, îi vezi pe cei dragi care au murit, dar asta nu te ajută să supraviețuiești. Chiar te împiedică să o faci. Deci creierul va filtra lucrurile acestea și va lăsa să treacă lucrurile importante, iar, într-o experiență aproape de moarte, când creierul începe să moară, procesul de filtrare slăbește și celelalte gânduri, percepții și trăiri ies la suprafață. Ele nu mai sunt filtrate de creier”, a explicat cercetătorul.

Cum se schimbă oamenii care trec prin experiențe la limita morții

Întrebat despre pacienții săi și experiențele lor cu moartea clinică, dr. Grayson a arătat că „lucrul pe care îl aud cel mai des de la ei este că nu se mai tem de moarte. Ca psihiatru, m-am temut că oamenii ar putea avea după aceste experiențe tendințe sinucigașe. Așa că am studiat cazuri de sinucideri ale celor care au avut experiența întoarcerii.

Spre surpriza mea, oamenii care au trecut prin asta aveau mai puțin tendința să se gândească la o sinucidere. Le-am cerut explicații și mi-au spus că au înțeles că viața are un sens, o explicație pentru modul în care se întâmplă lucrurile. Problemele care îi făceau să nu-și mai dorească să trăiască sunt acum lecții de viață din care au de învățat. Mi-au mai spus că, dacă nu ți-e frică să mori, nu îți mai e frică nici să trăiești, fiindcă ești mai dispus să îți asumi riscuri, să-ți trăiești viața din plin și care e cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla, în definitiv? Să mori?

Și-au schimbat și atitudinea și au devenit mai spirituali. Nu mai religioși, ba chiar mai puțin devotați vreunei religii și mai conștienți de adevărurile din toate religiile. Prin spirituali, mă refer la a fi puternic conectați cu alți oameni, la natură, la divin, la Univers. Simțeau că fac parte din lume, iar asta îi făcea să aibă mai multă compasiune și să fie mai altruiști. Experiența lor aproape de moarte îi face să iubească lumea, Universul. Dacă le fac rău altora, îmi fac rău mie.

Când am început să cercetez acest fenomen, speram să obțin toate răspunsurile și m-am supărat că nu le-am găsit, dar acum sunt împăcat că nu am toate răspunsurile, fiindcă, după tot ce am aflat despre experiențele aproape de moarte, Universul este un loc frumos, prietenos și nu trebuie să deținem controlul tot timpul”, a punctat medicul.

Sursă foto: brucegreyson.com

Cum ajunge un psihiatru să cerceteze experiențele aproape de moarte

„M-am format într-un mediu științific fără tradiție pentru spiritualitate, am urmat colegiul și Facultatea de Medicină cu mentalitate materialistă, adică „ceea ce vezi e ceea ce primești”, adică, atunci când mori, s-a încheiat. Nu ne speria acest lucru. Așa-i viața. Când am început pregătirea psihiatrică, mi s-a cerut să văd o pacientă în stare gravă, care luase o supradoză. Era inconștientă, n-am putut să o trezesc.

Colega ei mă aștepta pe hol, așa că am întrebat-o ce se întâmpla cu această pacientă. După ce am vorbit cu ea, m-am întors la pacientă, care era tot inconștientă, așa că am dus-o la terapie intensivă peste noapte. M-am dus să o văd a doua zi dimineață și era trează. Am început să mă prezint, dar ea mi-a spus că știe cine sunt și m-a șocat, pentru că era inconștientă. I-am spus că eu credeam că dormea cu o o seară înainte. A spus că nu m-a văzut în salon, ci vorbind cu colega ei, pe hol. M-a dat gata, nu știam ce să cred. Nu-mi dădeam seama cum era posibil. N-am avut timp să mă gândesc, eram stagiar, aveam o muncă de făcut, așa că am început să lucrez cu ea”, și-a amintit medicul psihiatru Bruce Greyson primul caz de experiență la limita morții cu care s-a întâlnit.

El a mai povestit că, după experiența din timpul rezidențiatului, în următorii ani, „am auzit tot mai multe povești asemănătoare de la pacienți. Mi-am spus că sunt pacienți psihiatrici și n-ar trebui să îi iau prea în serios, dar, în 1975, colegul meu, Raymond Moody, a publicat cartea „Viață după viață” și am aflat, pentru prima dată, că experiența aceasta aproape de moarte li se întâmpla foarte multor oameni obișnuiți din întreaga lume. Tot nu înțelegeam. Ca om de știință, trebuia să studiez fenomenul. Încă încerc să înțeleg aceste lucruri 50 de ani mai târziu”.

Cartea medicului Bruce Greyson, „Dincolo. Un medic explorează ce ne spun experiențele la limita morții despre viață, moarte și lumea cealaltă”, a fost tradusă și în limba română și a apărut în 2023. Pe dr. Greyson îl puteți găsi și pe site-ul lui, aici.

Sursă foto main: Shutterstock