Locul lupului în lanţul trofic al ecosistemelor forestiere este deasupra tuturor speciilor. Este prădătorul suprem, fără rival în România, în afara omului.  "Regatul sălbatic" se transmite sâmbăta, la TVR 2, de la ora 16:10.

E aproape imposibil să fi trecut prin copilărie fără a face cunoştinţă cu un personaj celebru al povestilor: lupul. Scufiţa Roşie, Capra cu Trei Iezi, Cei Trei Purceluşi şi încă multe altele au ceva în comun. Personajul negativ este mereu un lup. Mai flămând, mai viclean, mai îndărătnic, în functie de poveste.

Un lucru trebuie reţinut: deşi la finalul fiecăreia dintre aceste poveşti lupul moare, întotdeauna va exista o nouă poveste cu un nou lup.

A venit vremea să vă spun şi povestea mea despre lup, aici pe tărâmul Regatului Sălbatic, locul în care învăţăm împreună cum şi mai ales dacă trebuie să interacţionăm întotdeauna cu sălbăticia.

Dintre toate vieţuitoarele sălbăticiei româneşti, lupul rămâne de departe în mentalul colectiv drept cel mai prezent, viclean, misterios şi temut personaj.

Poate că înainte de "Scufiţa Roşie", măcar astăzi ar trebui să le povestim copiilor noştri ca lupul are un loc aparte în simbolistica dacilor. Steagul dacilor, strămoşii nostri simbolizează un lup. Iar simbolul unui neam de eroi nu poate fi în nicio situaţie un personaj negativ.

În faţa realităţii că România găzduieşte astăzi cea mai mare populaţie de lupi din Europa şi cu toate acestea nu reuşim să dăm nas în nas cu ei chiar uşor, concluzia că aceste animale sunt foarte timide este una îndreptăţită. Poate tocmai de aceea e binevenită reamintirea rolului pe care aceştia îl au în lanţul trofic din pădurile româneşti.

Cu patru ani în urmă, omul datorită căruia vedeţi acest program astăzi, Alexandru Satmari pe numele său, m-a întrebat ce simbol mi-ar plăcea să-mi aleg dintre animalele sălbatice. În prealabil m-a pregătit avertizându-mă să nu-mi aleg cerbul pentru ca era deja luat. De el. M-am amuzat şi am răspuns fără ezitare că aleg lupul. Îmi aduc încă aminte cuvintele sale: "Eşti isteţ. Din două motive: unu, pentru că lupul este simbol puternic dacic, deci cunoscut şi doi pentru că lupul mănâncă cerbul." Atunci nu am înţeles că, de fapt, Nea Sandu îmi spunea foarte subtil că îşi dorea pe cineva care să-i continue munca. A fost o discuţie despre lup care mie mi-a schimbat viaţa.

Locul lupului în lanţul trofic al ecosistemelor forestiere este deasupra tuturor speciilor. Este descris drept prădătorul suprem, fără rival în România, în afara omului. Mişcarea lor în teritoriu este permanentă şi niciodată nu respectă un tipar anume. Cu alte cuvinte, nu te poţi baza niciodată pe faptul că dacă ai găsit urmă de lup într-o zonă, îl vei putea vedea în acelaşi loc cu regularitate. O particularitate interesantă a lupilor este că au o viaţă sociala foarte intensă, trăind în haite, într-o ierarhie stabilă şi fundamentată pe câteva criterii foarte clare.

Cei mai puternici sunt liderii, iar ceilalţi, de regulă pui ai perechii conducătoare, sunt ajutoarele perfecte la vânătoare, atunci când trebuie asigurată hrana întregului grup. Poate că faima de vânător iscusit şi-o revendică şi din forţa grupului, însă cu siguranţă din alte câteva trăsături. Spre exemplu, atunci când se deplasează iarna pe zăpadă, nu vei putea spune cu siguranţă câti lupi sunt decât dacă în drumul lor au avut de trecut vreun obstacol şi acolo au ieşit din potecă. Altfel, dacă sunt 15 lupi sau unul singur, vei găsi doar o singură urmă pentru că aceia din spate vor păşi întotdeauna în urmele lăsate de cei din faţă.

Concluziile mele despre lup sunt următoarele: nicăieri în lume nu putem învăţa mai bine ce înseamnă colaborarea în colectiv şi leadership-ul, decât într-o haită de lupi. Este o lecţie de management pe care ar trebui să o învăţăm cu toţii.

Lupii vor găsi mereu calea de a supravieţui. Prins în goana vânătorii, lupul va simţi mereu care este cel mai slab vânător şi pe acolo va încerca să treacă linia de vânătoare. De cele mai multe ori cu şanse de aproape sută la sută pentru a rămâne în viaţă.

E un mister pentru mine cum de reuşeşte, însă e un fapt constatat şi certificat de experienţele din teren.

Cele mai bune trei lucruri pe care le putem învăţa de la lup sunt, după părerea mea: organizarea, discreţia şi misterul pe care li-l conferă timiditatea. Toate cele trei trăsături ajută la supravieţuire. Atât ca haită şi individ, cât mai ales ca specie.