Ne aflăm în Crimeea, la Yalta. O casă albă de vacanţă, într-o gradină plină de plante, flori şi animale. Casa de vacanţă pe care Cehov a construit-o spre finalul vieţii. „...a fost, probabil, clădirea cea mai originală din Yalta. Totul era alb, curat, simplu", spunea scriitorul Aleksandr Kuprin.
Cehov s-a mutat aici în anul 1898, după ce a fost diagnosticat cu tuberculoză. Un loc în care oamenii vremii veneau pentru a-şi căuta liniştea şi vindecarea. Este locul în care dramaturgul scrie „Livada cu vişini". Locul în care omul Cehov a plantat mure, cireşi, piersici, salcâmi şi mesteceni, în timp ce dramaturgul Cehov descrie topoarele care omoară livada din piesă. Locul în care povesteşte sfârşitul unei lumi, fără să ştie că, acolo, la Yalta, în 1945, Stalin, Churchill şi Roosevelt vor împărţi lumea.
Apropiaţii casei: Alexander Kuprin, Maxim Gorki, Stanislavski, Rahmaninov, Şaliapin... O lume, nu-i aşa?
Premiera spectacolului are loc cu foarte puţină vreme înainte de moartea lui Cehov, în 17 ianuarie 1904. Regia: un „apropiat" al celor care studiază teatrul – Constantin Stanislavski.
„Livada..." a văzut multe montări de-a lungul vremii. Regizori faimoşi sau studenţi, actori uriaşi sau debutanţi emoţionaţi, şi două constante: este o comedie, o farsă, aşa cum şi-a imaginat Cehov, sau este o dramă, aşa cum a montat din capul locului Stanislavski?
A doua provocare eternă: cum imaginăm livada? Cum arată ea? Cât de mari sunt copacii, cât de bătrâni, cât de mulţi, cât de drepţi, ce culoare au florile, ce culoare ar putea avea fructele? Iarăşi un etern izvor de imaginaţie pentru fiecare dintre regizori.
Luni seară vedem varianta lui Cornel Todea, o montare din 1975. În distribuţie: Gina Patrichi, Fory Etterle, George Constantin ... O lume, nu-i aşa?
Gina Patrichi s-a născut în 8 martie 1936, la Bucureşti. Tot în martie, 18, acum 20 de ani, a încetat din viaţă. În 31 ianuarie 1994, Gina Patrichi a primit din partea UNITER premiul de excelenţă. Surpriza nu a fost premiul în sine, ci prezenţa la Gală a regizorului Richard Eyre, Sir Richard Charles Hastings Eyre, directorul Teatrului Naţional din Londra.
Copleşită de emoţii şi de boala care avea să o înfrângă peste puţine zile, Gina Patrichi spunea „Mă pregătisem să ne amintim împreună de un poem de Shakespeare, dar nu mai pot şi am să vă spun doar ceva din monologul lui Prospero - Noi suntem din plămada din care sunt făcute visele, iar scurta noastră viaţă o întregeşte un somn." (Prospero, Furtuna, Shakespeare)
Dacă sunteţi parte a generaţiei care a avut şansa de a o vedea pe Gina Patrichi pe scenă, cuvintele sunt de prisos. Dacă nu, priviţi cu atenţie ochii halucinanţi, ascultaţi glasul inconfundabil, lăsaţi-vă seduşi de forţa incredibilă prin care stăpânea spaţiul.
(Andra Gavril)
LIVADA DE VIŞINI de A.P.Cehov
Regia: Cornel Todea – 1975
Traducerea Moni Gheleter si R. Teculescu
Adaptarea TV Cornel Todea şi Florin Gabrea
În distributie: Gina Patrichi, Fory Etterle, George Constantin, Tamara Creţulescu, Cristina Nuţu, Virgil Ogăşanu, Vasile Niţulescu, Gilda Marinescu, Ştefan Radof, Rodica Popescu Bitănescu, Luchian Botez, Dan Nuţu, Ioana Ciomârtan, George Sarbu, Mircea Stroe, Gh. Pufulete şi Johnny Răducanu.
Muzica: Johnny Răducanu
Decor Florin Gabrea şi Virgil Luscov
Costume Doina Levintza
Montaj Emilia Andreescu
Redactor Anda Orban