LIFESTYLE

Poezie, muzică, fotografie și modă. Toate se contopesc într-un suflet sensibil și profund, într-un om creativ, romantic, nostalgic, într-un artist discret și provocator, emoțional și emoționant în același timp. Tatiana Ernuțeanu trăiește totul sincer, nu cum e la modă, nu cum e zice lumea, nici cum sună bine!

Aflăm, în interviul de urmează despre modă, accesorii și stil personal de la poeta Tatiana Ernuțeanu, fost fotomodel în tinerețe, acum consilier vestimentar și personal shopper.

Ce înseamnă să fii la modă, să fii în trend și cât de mult trebuie să ținem seama de tendințe?

Întotdeauna am considerat moda capricioasă, ca o femeie convinsă de puterea sa de seducție, care își permite să nege, astăzi, tot ceea ce a spus ieri.

Ca să fiu chiar ironică, a fi la modă înseamnă să nu ai un stil personal, să nu știi cine ești. Mai înseamnă să ai un comportament guvernat de mimetism, să nu înțelegi deloc că ce e la modă nu e neapărat și frumos, rafinat sau flatant pentru forma corpului tău sau că ar avea forța de a se impune ca un clasic în timp. Înseamna să fii demonstrativ, ceea ce denotă nesiguranță, și să fii și dornic să-ți arăti un statut anume, de cele mai multe ori însoțit pe nedrept de o atitudine dismissive, să n-ai habar care sunt piesele în care ar merita cu adevărat să investești și care sunt piesele capriciu de moment ale modei. Pe scurt, să ai ca deziderat să fii la modă mi se pare cel mai prost pariu. Mai exact, să decizi că vrei să fii un umeraș portabil pentru casele de modă, în detrimentul unui stil personal, care este cea mai clară carte de vizită la o primă impresie, mi se pare imposibil de înțeles, cu toată toleranța pe care nu doar spun că o am, ci chiar o am.

Tatiana Ernuțeanu

Ce categorie de oameni se îmbracă cel mai bine în România în opinia ta de consilier vestimentar?

Cei cu usage du monde, pe scurt. Pe lung, cei care și-au cultivat și își cultivă permanent spiritul. Cei care citesc, cunosc cinematografie și muzică, curente, caracteristici ale decadelor, care călătoresc dar nu ca sa stea în resorturi, care văd mai mult.

Cât de mult contează banul în alegerea unor haine potrivite si de calitate?

Contează și nu. Poți achiziționa haine mișto și la prețuri modice, fără a face rabat de la calitate. Te poți îndrepta spre vintage-shop-uri sau, dacă vrei neaparat haine noi, te poți reține de la a cumpăra compulsiv, astfel păstrându-ți banii pentru a-ți cumpăra mai rar, dar neapărat o piesă atemporală. Nu susțin achiziționarea itemurilor de sezon, care, impuse de capricioasa modă, peste câteva luni, vor fi OUT. Văd zilnic oameni îmbrăcați fără pic de rafinament, deși poartă haine super expensive, de ultimă oră, dar care nu știu să le combine, să le adapteze personalității lor, să le dea propria istorie și atunci nici nu mai contează investiția. Nicăieri în lume, pe unde am umblat, nu am văzut atâția oameni îmbrăcați atât de asemanător, cu același stil (de obicei cel mai mediatizat și accesibil informativ) pe stradă. Nu contest că am văzut o pereche de botine foarte pe val în acel moment sau o poșetă, la mai multe persoane, în marile capitale ale lumii, însă felul în care acestea erau integrate era unul foarte personal. Asta în cultura noastră aproape că nu există. Hainele înseamnă un act de sinceritate, o probă a culturii, un simț estetic eliberat de deziderate superficiale.

Tatiana Ernuțeanu

Ce sfaturi le dai clienților tăi în materie se alegeri vestimentare? Cine sunt clienții tai? Cum te găsesc? Cum îi găsești?

Eu nu-mi găsesc niciodată clienții, ci ei pe mine. Unii mă abordează direct pe rețelele de socializare, alții primesc recomandarea mea de la alți clienți care au fost multumiți de colaborare. Sunt oameni în mare parte din zona corporate, oameni care probabil nu au timp pentru a se informa, a cauta, a descoperi și care nici nu știu (căci nimeni nu le poate ști de toate) ce anume li s-ar potrivi, prin asta subînțelegând forma corpului pe care o au, proporțiile hainelor pe care ar trebui să le aleagă, personalitatea care poate fi mai boemă, mai clasică, mai avangardistă, mai nostalgică and so on, paleta cromatică potrivită. Sunt oameni cu deschidere, care înțeleg de ce au nevoie de puțin ajutor, măcar cât pentru a-și contura un stil personal și apelează la servicii de consiliere vestimentară / personal shopper, cu sentimentul că nu este nimic lipsit de orgoliu în treaba asta.

Sfaturile pe care le ofer țin foarte mult de cel / cea cu care lucrez, însă, dacă ar fi să trasez aici câteva recomandări general valabile, oricui i-aș spune că foarte mare atenție trebuie acordată accesoriilor, care necesită calitate, altfel riști să arăți kitchos, si nu kitchos volitiv-construit, ci kitchos de proastă factură.

Recomand hainele din materiale naturale, lână, cașmir, bumbac, mătase, în culori neutre, ador austeritatea cromatică, ce lasă loc personalității să fie remarcată, sacourile cu croi impecabil, fie unul clasic, fie unul oversized, jeansul cu talie medie spre înaltă, niciodată skinny jeans. Dar ceea ce spun eu acum este cu titlu atât de generic, încât mă tem că nu are relevanță în interacțiunea directă și personalizată cu un client, unde vorbim de un mix de elemente, în orice alegere.

Ai lucrat ca fotomodel în tinerețe. Cum a fost aceasta experiență? Care sunt experiențele memorabile din acea perioadă?

Am venit în București la facultate prin ‘95. Eram o tânără din provincie, foarte timidă, interiorizată, așa cum sunt și astăzi, doar că vârsta te învață să maschezi mai bine vulnerabilitățile decât la 18 ani. Am fost cooptată pe stradă de cineva de la o agenție de modele. Am fost foarte reticentă la început și am luat cartea de vizită, fără să spun ceva. La câteva luni, mi-am spus că poate ar trebui să fac asta. Am apărut în numeroase pictoriale în reviste, cât și în câteva reclame pentru produse cosmetice sau magazine. Unul dintre proiectele care mi s-au potrivit cel mai bine a fost o reclamă pentru magazinul Castel, un reper la acel moment. Am făcut asta timp de doi ani, după care am fost furată, așa cum și azi mi se întâmplă, de inconsecvența mea și am început să simt că scrisul este varianta prin care am nevoie să mă exprim. Asa am început să frecventez cenaclurile literare ale vremii, să scriu primele poeme, să am o prezență mai mare la cursurile de la facultate and so on.

Tatiana Ernuțeanu

Cum ai ajuns sa fii consilier vestimentar și personal shopper? Ce te ține în această lume a modei?

Par hazard, cum toate mi s-au întâmplat în viață. Au fost oameni care, plăcându-le stilul meu, m-au întrebat dacă aș fi dispusă să îi ajut. Nu am inițiat eu niciodată nimic. Tot ce s-a conturat în viața mea, cu excepția practicilor poetice, a fost cerut de altcineva.

Dacă vrei, în lumea asta, mă ține faptul că eu cred despre haine că nu sunt niște cârpe, sunt niște radiografii despre cine suntem, reprezintă chiar un soi de persistența memoriei a lui Dali. O simbioză rafinată între ce ai auzit, ai văzut, ai trăit rămâne în fiecare haină și ăsta e un secret. Această intimitate dintre tine și puloverul bleumarin rămâne doar pentru tine, însă într-o măsura ea spune și privitorului o istorie adevărată. În ceea ce mă privește cam toate hainele din garderobă au fost cumpărate în urma unei legături cu ceva care m-a emoționat, un film, o carte, un personaj, o lucrare de artă, în care am identificat ceva din mine, întotdeauna un referent de care am simțit că sunt legată de un fir invizibil.

Cum arată o zi de personal shopper? Ce faci concret?

Obositoare, dar și plăcută. Consumă energie în toate formele, fie că merg fizic în magazine, fie că fac selecții online din shop-urile internaționale. Plăcută, pentru că ai ocazia de a vedea la finele sesiunii de shopping / consiliere un soi de mulțumire a clientului, de bucurie, de recunoștință. În cazul în care ai mers prin magazine, este mai mișto rezultatul, fiindcă observi încrederea pe fața lui și încântarea atunci când probează ceva ce n-ar fi îndrăznit, dacă nu l-ai fi făcut să încerce. Concret, îi ofer posibilitatea de a descoperi.

De ce trebuie să ținem cont în accesorizarea vestimentației?

De ocazie, de proporții, de oră, de restul ținutei cu care accesoriile nu trebuie să fie incoerente, de particularitățile corpului tău, spre exemplu, nu poți alege cercei lungi dacă ai gâtul mai scurt, pantofi cu baretă dacă ai glezna groasă, geantă mică dacă tu ai o constitutie mai voluptuoasă, inele mari dacă ai degetele scurte and so on. Repet, însă, accesoriile nu trebuie să facă rabat de la calitate. Sunt cele care fac diferența dintre o ținută banală și una memorabilă.

Tatiana Ernuțeanu

Cum alegem parfumul potrivit unei anumite atitudini vestimentare, moment al zilei, eveniment etc.?

Merg pe ideea mai degrabă a unui parfum signature, care să ți se potrivească ție mai mult decât ținutei tale. Cele de zi sunt parfumuri mai ușoare, de proximitate, cele de seară pot fi mai intense, mai elaborate. Alegerea unui parfum e o chestiune de finețe, acesta ar trebui să reprezinte o extensie a personalității tale. Un parfum trebuie să poarte și mister, dar și adevăr despre tine. Sunt foarte multi bărbați, mai ales, cu care petrec foarte mult timp, în parfumerie, pentru a-l alege pe cel care îi reflectă cel mai bine.

Unde găsim parfumuri rafinate în București și ce părere ai despre fuga după branduri atât în cazul parfumurilor, dar si al vestimentației?

Nu neapărat susțin ideea de brand, că așa sună cool, dar fără brand, și prin asta înțeleg savoir-faire, nu prea avem cum să avem un produs bun. Nu poți lua replici de parfumuri sau haine și să te aștepti la ceea ce ți-ar oferi originalul, dar poți induce în eroare niște necunoscători, dacă asta reprezintă pentru tine o miză. Un parfum bun trebuie să aibă în spate istoria unei case, la fel si o poșetă fină sau un fular. Cel mai potrivit loc pentru a-ți găsi un parfum splendid este Madison Perfumery, unde nu doar există o selecție foarte amplă și foarte bine curatoriată de parfumuri, bijuterii și produse de skincare și makeup, cât există și o echipă de beauty adviseri extraordinară.

Aș zice că generația părinților noștri avea mai multă grijă la modul cum își făceau apariția pe stradă, cum își alegea hainele pentru diferite contexte. Cum argumentezi acest lucru?

Aici nu sunt neapărat de acord. Perioada aceea a fost una cu mari lipsuri și cu opțiuni limitate. Dacă ne referim la alte epoci, da, în Belle Epoque, existau o mare pedanterie și o eleganță rafinată. Dar, acum totul e schimbat, ca dinamică. Sunt multe activități, distanțe de parcurs, totul e strâns, ziua e aglomerată, ai nevoie de haine comode, de încălțări ușoare, de poșete încăpătoare să-ți cari viața. Nimeni nu mai pleacă dis-de-dimineață doar într-un singur loc. Mie îmi place mult stilul ăsta nonșalant de oraș, cu precădere cel berlinez, în mare parte utilitar, dar nu lipsit de șarm.

Tatiana Ernuțeanu

Cum este stilul tău vestimentar? Cum îți alegi ținutele vestimentare personale, ce porți, cum te accesorizezi?

Stilul personal înseamnă chintesența tuturor lucrurilor care te-au amprentat, a tuturor emoțiilor trăite, înseamnă ecoul a ceea ce ai citit, al scenelor de film memorabile și al muzelor care te-au inspirat.

Îmi plac mult hainele aparent banale, iar ca stil abordez jolie-laide. E ca un fetish, care îmi oferă doar mie plăcerea de a ști dacă port ceva special, fără ca cel din fața mea să aibă nepărat habar. Îmi plac hainele cu croi masculin, neostentative, sacourile oversized și floarea roșie la butonieră, pantalonii de tip costum, puloverele din cașmir, lâna preferată a lui Balzac, marinièra (acest best-seller al tuturor vremurilor pe care Jean Cocteau l-a desenat în Livre Blanc si pe care l-au iubit les beaux hommes: Picasso, Andy Warhol, Mick Jagger etc)  sailor-caps-urile/ coifurile și beretele, haina de blană, o preferată din copilărie și care i se datorează actriței Marlene Dietrich, cămăsile loose fit, tudexo à la YSL ca variantă a ținutei de ocazie sau rochiile de seară, cambrate, lungi, din lurex, fără niciun alt artificiu, în genul celor forever IN, purtate de Dalida și Cher.

Participi la festivaluri / evenimente de modă, dacă da, la care si ce te învață ele? Cum ai caracteriza evenimentele de modă din România?

Particip, dar nu sunt o prezență constantă. Sună arogant, dar merg doar la prezentările de modă ale câtorva designeri români, pe care îi apreciez. Nu știu dacă mă învață, dar îmi oferă o perspectivă clară a lumii în care trăim. Nu de fiecare dată, una care îmi place, nu de fiecare dată, una pe care să o desfid.

Care sunt designerii care te fascinează și prin ce?

Îmi plac foarte mult Jil Sander, Lemaire, Loewe, Margiela, Acne, APC, pentru rafinament, simplitate, design, excepționala execuție și pentru finețea materialelor.

Există influenceri de modă care să conteze pentru industria modei în România? Ce rol au aceștia?

Probabil că da, cel puțin așa se spune. Dovada să bagi mâna în foc nu e. Acum, de la afirmație la adevăr, calea nu e atât de dreaptă. În viziunea unora poate că au un rol, nu pot raspunde din perspectiva nimănui în afara mea, în viziunea mea nu au niciun rol. Iau cazul meu de potențial cumpărător și nu cred că am cumărat vreodată vreun produs pentru că cineva mi l-a arătat pe insta sau mi l-a prezentat. Nu, asta n-a contat niciodată. Da, în schimb, l-am văzut la cineva și, dacă s-a întâmplat să-mi placă, mi l-am luat, dar doar așa că a zis x sau că l-a purtat y, nu. Iar ce spun aici nu s-a întâmplat cu influenceri din România. Nu au putere asupra mea. Nu știu de ce! Poate nu pun în lumina bună a dezirabilității pentru mine produsul, nu știu să mă facă să-l vreau din ceea ce spun, nu mă seduce propunerea vizuală prin care mi-l face cunoscut. Cert e că nu.

Cum reușești sa fii atât de originală și autentică prin tot ce faci: poezie, muzică, fotografie și, nu în ultimul rând, prin modă? Cum se intersectează toate aceste arii de interes?

Mulțumesc pentru compliment. Nu știu, poate pentru că nu mă las influențată de trenduri, nici în modă, nici în poezie, nici în muzică, nici măcar în fliozofii de conduită socială, de dată recentă. Poate părea lipsit de modestie, dar să știi că nu mă străduiesc în nimic. Și cred că exact această nonșalanță, nepăsare, lipsa de orgolii desenează acest contur al originalității. Am spus-o și profit de ocazie să o re-spun, dacă nu ne-am lăsa atât de ușor seduși de ceilalți și nu ne-am lăsa contaminați de ce spun și fac cei din jurul nostru, și ne-am păstra vocea proprie și autenticitatea, am fi cu toții originali. Asta mie mi se pare seducător, diversitatea umană în esența ei, plus niște cizelare și rafinare, dar în deplină concordanță cu cine ești tu.

Despre ariile mele de interes, toate au un numitor comun emoția. Simt mult, disproporționat, exacerbat și binele și răul și frumusețea și lipsa ei, iar toate aceste note pe care le conțin mă fac să am nevoie să le exprim. Și o fac așa cum simt și prin ce manieră simt că aș comunica mai bine în acea clipă.

Tatiana Ernuțeanu

Cum arată o zi din viața unui artist ca tine?

Haotică. Nu am un program, ca atare lucrez mai mult decât ar lucra un om cu un program fix, fiindcă nu am un algoritm de intrare și ieșire, așa cum un orar îl impune, dar am și zile când efectiv nu fac nimic. Nu sunt nici genul de scriitor sau artist care să facă lucruri la comandă, doar pentru că și-a propus, fiindcă nu am mereu ceva de spus, sau uneori am ceva de spus, dar n-am starea necesară de a mă imersa în actul în sine, sunt tot felul de variabile atunci când lucrezi cu tine. Eu nu sunt nici adepta ideii de a ieși din zona de confort, că eu pe asta n-am înțeles-o niciodată (nu văd de ce să ies din ceva care îmi place și să calc pe o zonă care nu-mi place, doar ca să-mi demostrez că pot, adică să ma întrec cu mine însămi?) Nu cred că de asta am venit noi pe lume, să ne luăm la trântă cu noi), așadar nu mă autoflagelez chinuindu-mă să creez când creația nu se cere scoasă din mine.

Citesc, gătesc, dansez, văd un film, mă plimb prin Bucureștiul vechi, o mare pasiune, nu prea mă văd cu oameni la cafele, cam așa trăiesc eu. Nimic spectaculos în manifestare, la nivel de trăire totul însă, spectaculos.

În final, un gând pentru cei care fac copy-paste la orice, necunoscând ce înseamnă să fii tu însuți ...

Nu dau sfaturi de obicei, dar aș recomanda ca oamenii să conștientizeze că fiecare dintre noi are chestiile lui mișto, unice, particulare și că, dacă unii nu și-ar lăsa toate acestea la vedere, nu ar avea ceilalți ce să copieze. E un paradox să preiei ceva de la cineva, fără să realizezi că și tu ai ceva care ar putea tenta pe cineva să-l preia, dacă nu l-ai anula.

E nevoie de curaj. Și curaj nu e să mergi pe calea sigură, copiind pe cineva care a testat cu pașii lui riscând sau nu, ci să înveți să trăiești cu neputințele, fricile, nesiguranțele tale, facând din ele chiar note personale.

***

Alese mulțumiri Tatianei Ernuțeanu pentru interviul acordat pentru secțiunea Lifestyle a site-ului TVR! Mult succes și inspirație în toate proiectele de viitor, fie că e vorba de modă, muzică sau poezie și câte or să mai fie!

***

Credit foto: Tatiana Ernuțeanu

Interviu realizat de Maria Grăjdan