LIFESTYLE

Rapsod popular al Maramureșului, născut în comuna Poienile Izei, județul Maramureș, Ioan Pop este liderul G rupului Folcloric Iza . Le-a cântat și le-a colindat unor mari personalități ale lumii, întâlnirea de suflet pentru el fiind cea cu Regina Ana și Majestatea Sa, Regele Mihai al României.

Iubește tradiția strămoșilor lui și o duce mai departe zi de zi. Ce se mai păstrează azi din tradițiile sărbătorilor de iarnă în frumosul Maramureș, aflăm de la îndrăgitul rapsod, Ioan Pop.

A început postul Crăciunului. Cum se pregătesc maramureșenii pentru întâmpinarea Nașterii lui Hristos atât spiritual cât și material?

Postul începe în fiecare an pe 15 noiembrie, dar în ultima duminică dinaintea postului, maramureșenii dau petrecere. Postul nu e foarte strict pentru ca este un post al bucuriei, avem dezlegări la pește în fiecare sfârșit de săptămână.

În tinerețea mea femeile făceau șezători, unde torceau cânepa și făceau împletituri. Feciorii umblau la fete. Șezătorile erau și prilej de repetiție a colindelor, oamenii învățau de la mic la mare colinde, stabileau cetele de colindători și vorbeau despre semnificația creștină a Nașterii Domnului Iisus Hristos.

Șezătoare în Maramureș / Credit foto: Ioan Pop, rapsod popular, Grupul Iza

Moroșenii nu erau afectați atât de tare de comunism cum erau locuitorii altor zone ale României, învățau în voie colinzile în casele lor. Însă, comuniștii au reușit să spargă, în cele din urmă, șezătorile și repetițiile autentice de colinde s-au transformat în datini și obiceiuri de iarnă, unde colindele au prins iz laic în cămine culturale. De exemplu, în Sighet a luat amploare Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă.

Creștinii Maramureșului respectau postul Crăciunului și îl respectă și azi până în seara de Ajun, mai ales la țară, fiecare după putință.

Trist este că și în Maramureș, zonă cu istoric bogat în tradiții și obiceiuri, spiritualitatea și autenticitatea sunt înlocuite de rețele sociale.

Aproape de Sânt' Nicoară (Sfântul Nicolae), când vine frigul, se taie porcul și se pune la afumat carnea pentru pregătirea preparatelor pentru Crăciun.

Un alt obicei din perioada postului Nașterii Domnului Iisus Hristos este pregătirea feciorilor din sate pentru Viflaim, un fel de teatru popular religios ce pune în scenă Nașterea lui Hristos. Din Viflaim aflăm despre comanda lui Irod de a ucide copii de la 2 ani în jos și dorința acestuia de a-l omorî pe Hristos, închinarea magilor în fața pruncului Iisus și oferirea darurilor, căutarea Maicii Domnului a unui adăpost pentru a naște, în cele din urmă ajungând într-un grajd cu iesle sărăcăcioasă pentru a-l aduce pe lume pe Marele Împărat, Fiul lui Dumnzezeu. Repetițiile se făceau  aproape în fiecare seară de post de către aproximativ 20 de feciori în fiecare din casele acetora.

Stolnicul, colac cu simbolistică în Maramureș / Credit foto: Ioan Pop, rapsod popular

Ce obiceiuri definesc Ajunul Crăciunului în Maramureș?

În Ajunul de Crăciun nu se fac lucruri grele, pentru că se pregătește, se împodobește casa de Crăciun. Casele strălucesc de curățenie și sunt încărcate de veselie. Înainte cu 2-3 zile de Ajun, încă se mai pregătește în unele sate ale Maramureșului STOLNICUL, adică colacul împletit cu simboluri creștine, ce se pune pe o farfurie cu otavă (fân fin), așezată pe masă în Ajunul de Crăciun. Se lasă pe masă ca simbol al bucuriei până la Bobotează. Colacul e simbol creștinesc al sărbătorilor de iarnă. În unele zone ale Maramureșului, abia la Bobotează acest colac se mănâncă.

Cât privește dezlegarea la mâncare de dulce după perioada de post, creștinii în Maramureș au dezlegare primită de la preot pentru a se înfrupta cu bucate alese, abia după slujba din Ajunul Crăciunului. Slujba care precede liturghia Nașterii Domnului Iisus Hristos se ține în unele sate la miezul nopții, iar în altele mai devreme de miezul nopții.

Mâncaruri alese, Maramureș / Credit foto: Ioan Pop, rapsod popular, Grupul Iza

În după amiaza Ajunului de Crăciun, începând cu ora 16.00, răsună colinde ale copiilor pe ulițe, iar gazdele colindate se bucură dacă le trece pragul prima dată un băiat. De ce? Pentru că partea bărbătească este simbolul puterii unei familii și e semn de noroc și bogăție. După colindă vine răsplata gazdelor, dar acum nu se mai dăruiesc colaci în formă de pasăre cu coada de rândunică, cum se făcea cândva la toate casele. Acum banii sunt atracția copiilor.

După ce termină coconii (copiii de colindat), mai târziu fete și băieți se organizează în cete și se colindă unii pe alții, dar mai întâi îl colindă, în semn de respect, pe preotul satului și pe învățător. Apoi trec la colindatul familiilor și a neamurilor.

Vine, după miezul nopții, rândul nevăstoilor, adică încep colinda oamenii căsătoriți. Nu pleacă mai devreme cu vestirea Nașterii Domnului prin colinde pentru că trebuie să aștepte colindătorii menționați mai sus.

La fiecare casă poarta este deschisă, semn că așteaptă colindători. Vestitorii Nașterii lui Hristos intră în ograda creștinului și întreabă: "Slobodu-i a colinda?", iar gazda răspunde "Slobod, slobod". Altfel spus: "Primiți cu colinda?"

Turismul în Maramureș este înfloritor, iar colindătorii sunt cooptați de pensiuni pentru a colinda contracost, spre bucuria musafirilor Maramureșului. Latura spirituală este concurată de comercial.

În Ajunul Crăciunului Viflaimul se face în fiecare casă a feciorilor ce au repetat acest teatru popular în postul Crăciunului.

Viflaim organizat anual în Vișeul de Sus, Maramureș / Credit foto: Anuța Pop

Ce tradiții marchează ziua propriu zisă a Nașterii Domnului? Dar a doua și a treia zi a Crăciunului?

Viflaimul ajunge în biserică, toți feciorii stau la slujbă, apoi după liturghie, e jucat în centrul satului pentru toți locuitorii satului. În unele sate de pe Valea Izei, Mara se fac viflaimuri pentru săteni și musafiri ai Maramureșului aflați în vizită.

În seara primei zile de Crăciun neamurile se colindă, inclusiv a doua zi de Crăciun. Dar, din păcate, s-au mai denaturat lucrurile, colindele se transformă, în zilele noastre, în petreceri la săli de evenimente.

Moroșenii merg cu mic cu mare la liturghie în toate zilele acestei mari sărbători gătiți în straie populare, unii dintre ei.

Cândva, a doua zi de Crăciun, după liturghie, se făceau jocuri la șură, pe alocuri se mai păstrează acest obicei, dar scopul este mai mult comercial, pentru atragerea turiștilor. Ține 2 - 3 ore. Apoi urmează alte petreceri ale tinerilor în diferite case sau la căminul cultural sau la sala de evenimente, că lumea s-a domnit.

A treia zi de Crăciun mulți maramureșeni merg la Festivalul de Datini și Obiceiuri de la Sighet. Mai nou se organizează și evenimente de familie precum botezuri.

La Vișeu de Sus se face Noaptea Viflaiemurilor în seara de Ajunului Crăciunului, totul organizat impecabil cu sprijinul Centrului Cultural Social, condus cu ani în urmă de Anuța Pop, și cu sprijinul autorităților locale.

Care este cel mai frumos obicei de Crăciun păstrat sau uitat?

De peste 40 ani la Sighet se păstreaza Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă. Valorizarea tradiției fără intervenții coregrafice este prezentă în Noaptea Viflaiemurilor de la Vișeu de Sus. Numărul Viflaimelor reprezintă numărul bisericilor din Vișeul de Sus, aproximativ 13.

Anuța Pop, dr. specialist în etnologie și studii culturale la Centrul Cultural - Social din Vișeul de Sus, Maramureș / Credit foto: Anuța Pop

Potrivit Anuței Pop, unul dintre organizatorii evenimentului, "Viflaimul (Viflaiemul) este o formă de teatru religios, o dramă liturgicã asimilată de imaginarul colectiv tradițional, ce amintește de Nașterea Mântuitorului. Apar personaje biblice precum Iosif şi Maria, îngerii, magii şi cei trei păstori, cărora li se alătură personaje ca Moartea şi dracii, al căror rol nu este acela de a înfricoșa publicul, ci, dincolo de caracterul spectacular, de a înfricoșa duhurile necurate, făcându-le să se îndepărteze de gospodării și de întreaga zonă. Acest eveniment se organizează anual de către autorități locale precum primăria și consiliul local alături de Centrul Cultural-Social Vișeul de Sus și Protopopiatul Ortodox Vișeu.

Deși Viflaiemul se regăsește și în alte localități ale Maramureșului Istoric (iar variante ale acestuia pot fi întâlnite și în Transilvania, Moldova și Muntenia), Vișeul se definește prin accentul deosebit al caracterului apotropaic. Acesta se traduce prin clopotele imense (dubele) pe care dracii le poartă (ajungând și la 70 kg/persoană), al  căror zgomot alungă spiritele malefice.

Secvență din piesa de teatru religios Viflaimul, organizată în Vișeul de Sus, Maramureș / Credit foto: Anuța Pop

Fiecare biserică din Vișeu de Sus are (cel puțin) un Viflaiem care o reprezintă, aproximativ 400 de personaje pun stăpânire pe oraș, etalând costume frumoase sau înfricoșătoare și întrecându-se în interpretarea colindelor străbune. Există colinde specifice Viflaiemului, interpretate în manieră ostășească, ce pot fi auzite doar în acest context.

"Ne-am dorit să păstram originalul, să valorizăm ce avem, de la 2 Viflaime în jurul bisericii avem 13 Viflaime, toate putând fi văzute în Ajunul Crăciunului," a mărturisit Anuța Pop.

Înainte sau după biserică, toate Viflaimele se întâlnesc în centrul orașului. Noaptea Viflaimelor se desfășoară pe 2 paliere: mai întâi întâlnirea în centrul orașului, jocul dracilor și al mascațior, apoi partea a doua constă în colinde în aer liber, totul pe scenă pentru vizibilitate.

Piesa religioasă se joacă de către fiecare Viflaim în biserica lui, afară sau înăuntru, după liturghie.

Impactul asupra turiștilor este unul considerabil: Vișeul are aproximativ 16.000 de locuitori, iar derularea obiceiului a adunat adesea 15.000 de oameni în centrul Vișeului de Sus."

Despre Viflaim în Vișeul de Sus la minutul 16 al uneia din edițiile emisiunii TVR, Exclusiv în România

Când încep colindele în zona pe care o reprezentați și cât se cântă? Care este cinstea dată colindelor de către maramureșeni?

În toate zilele de duminică și sărbătoare din postul Crăciunului colindele răsună în bisericile din Maramureș până la Bobotează.

Să vă spun că în Oaș, în localitatea Bixad, nu departe de zona folclorică a Maramureșului, este un obicei unicat. În noaptea de Ajun, după terminarea slujbei de întâmpinare a Nașterii lui Hristos, benzi de ceterași cântă, pe rând, o colindă, alături de enoriașii bisericii.

În unele sate de pe Mara feciorii angajează ceterași pe toată perioada sărbătorilor, nu numai pentru colindă, ci și pentru joc și pentru petrecerile ce urmeză până la Bobotează, respectiv la sărbătoarea Sfântului Ioan, când se încheie ciclul  sărbătorilor.

Colindători în Maramureș / Credit foto: Ioan Pop, rapsod popular, Grupul Iza, Maramureș

Cum sunt apreciați colindătorii?

Colindătorii mari colindă afară și sunt invitați la o pălincă și un vin, la bucate tradiționale în casa gazdei primitoare, unde continuă colinda.

Tineretul își angajează muzicanți cu care merg la colindat. Fac câte un joc în casa celui colindat, apoi o joacă pe găzdoaia casei, înainte de a pleca mai departe cu colinda, din respect pentru familie și pentru bucatele gătite: coaste, cârnați, brozbuță / piroște  adica sarmale, prăjituri etc.

La final, colindătorii fac urarea: "Rămâneți gazde cu bine și pa-iesta an ce vine!" sau Rămâneți gazde cu pace și cu sănătate!"

Grupul Iza la jocul satului la Berbești, în Maramureș

Cât de mult au fost alterate colindele strămoșești? Ce sfaturi aveți pentru a le conserva?

Alterarea colindelor vine de la cântăreții de muzică populară. Colinda religioasă originală pierde teren în fața unor creații comerciale.

Mă mai uit la televizor și mai văd câte un cântăreț colindând singur, dar asta nu e treabă: colinda autentică se interpretează în grup, nu de unul singur.

Să transmitem copiilor noștri colindele învățate de la strămoși și să îi expunem comparativ la ambele tipuri de colinzi, ajutându-i să distingă valoarea de nonvaloare.

Cum mai învață copiii zilelor noastre colindele?

Pe vremuri copiii învățau colinde seara, la gura sobei alături de părinți și bunici, se adunau mai mulți copii la o casă și se stabileau colindele ce urmau a fi intonate în Ajun, astfel încât să nu repete o ceată colindele altei cete. Acum nu știu cine mai acordă atenție unei asemenea preocupări, din păcate...

Ce superstiții există legate de sărbătoarea Crăciunului?

Sigur Anuța Pop de la Centrul Cultural - Social din Vișeul de Sus poate contura acest subiect mai bine decât mine.

"În general, perioada sărbătorilor din ciclul celor 12 zile, cuprinsă între Ajunul Crăciunului şi Bobotează, este considerată o perioadă a reînnoirii timpului şi a refacerii forţelor cosmice; de aceea acum sunt unele dintre cele mai propice momente pentru practici magice de tot felul, în special pentru cele de ghicire a viitorului.

Stolnic, Maramureș / Credit foto: Ioan Pop, rapsod popular Grupul Iza, Maramureș

O practică veche, ce se păstrează şi azi în satele Maramureşului este cea a stolnicului. La casa cu fată de măritat se face un stolnic (pâine rotundă, împletită) în Ajunul Crăciunului şi se  păstrează până în noaptea de Anul Nou; la ora 12, fata iese afară, se urcă pe tăietor şi îşi rupe stolnicul deasupra capului, fiind foarte atentă la zgomotul ce se aude în acel moment şi la direcţia din care provine zgomotul. Dacă se aude un câine, sortitul îi va fi rău de gură, dacă aude o voce, va fi descurcăreţ şi ’’veselos’’, dacă aude ţipete, va fi scandalagiu, etc.

De asemenea, bătrânii spuneau că uşile şi porţile nu puteau fi închise în noaptea de Crăciun, pentru ca fata să se poată mărita; de asemenea, nici în ziua următoare, pentru a nu închide norocul și binele", a povestit Anuța Pop.

Ce legătură există între darurile care se fac de Crăciun în familii și semnificația creștină a sărbătorii?

Colinda este un dar în sine! Oamenii care cântă colinde pentru a vesti Nașterea lui Hristos duc bucurie cu ei în casele celor care îi primesc. Colinda este și un prilej de a te împăca cu cei cu care ai fost certat peste an. Așa a fost odată și nu ar fi rău să păstrăm acest obicei și acum... În seara de Crăciun nu poți refuza pe nimeni să te colinde pentru că refuzând colinda, refuzi să îl primești în casă pe Hristos, pe Dumnezeu.

M-aș rezuma la semnificația creștină a darului. Prin Nașterea lui Hristos, Dumnezeu ne-a trimis mântuitor, ne-a trimis pe unicul Său Fiu, ne-a trimis un dar. Noi nu trebuie decât să Îl cinstim, să ne bucurăm, slăvindu-l!

Care este raportul între trăirea comercială a Craciunului și trăirea spirituală a acestuia?

Comercialul ia fața spiritualului, suntem într-o viteză continuă pentru bunăstare trupească, timpul pentru suflet fiind din ce în ce mai redus, dar să nu uităm, totuși că suntem călători, trecători prin această lume.

Ce elemente de păgânism există în tradițiile și obiceiurile de Crăciun în zona Maramureșului?

Elementele de păgânism în zilele noastre pot fi chiar colindele contrafăcute.

Cum se face trecerea prin tradiții de la Crăciun la Anul Nou?

Cu ani în urmă, în Ajunul Anului Nou, pe 31 seara, dacă dormeai îți era furată poarta de tineri care urmăreau luminile caselor, se uitau pe geam și vedeau cine doarme și cine nu. Se spunea că cine doarme în Ajun de An Nou, doarme tot anul. Unii chiar își păzeau poarta daca aveau fată de măritat pentru a nu suporta rușine fata.

Porțile erau aruncate te miri pe unde și, dacă erau acoperite de zăpadă, nu mai erau găsite până primavara, în cele mai bune cazuri ...

În noaptea de Ajun a Anului Nou, pe vremuri, tinerii, ca să ridiculizeze fete și baieți necăsătoriți, considerați mai bătrâni, pregăteau moși pentru fete sau babe pentru băieți și le agățau în copaci pe aproape de biserică. Moșii și babele aveau atașate niște scrisori cu numele celor necăsătoriți, cu glume și cu îndemnuri pentru a face pasul căsătoriei. După liturghie, se urcau tinerii în copaci și luau scrisorile pentru a le citi public. Acest obicei era prezent de Anul Nou și de Bobotează. Aceste obiceiuri sunt acum istorie!

Anuța Pop, dr. specialist în etnologie și studii culturale la Centrul Cultural - Social din Vișeul de Sus, Maramureș

Am aflat de la dr. Anuța Pop, specialist în etnologie și studii culturale, despre alte obiceiuri ce au fost odată.

"La miezul nopţii dintre ani, fetele ieşeau cu ochii închişi şi numărau nouă pari din gard. Parii sunt aici substitut al ursitului, calităţile acestuia transpunându-se, prin magia similitudinii, asupra celui sortit. Astfel, dacă parul nimerit era înalt şi drept, aşa va fi şi viitorul soţ, sau, dimpotrivă, dacă era noduros, sortitul era o persoană urâtă. Multe femei care au apelat la această practică au mărturisit că bărbații cu care s-au căsătorit au avut calităţi ce au coincis cu ceea ce parii le-au ''prescris''.

În categoria practicilor oraculare desfăşurate în ajunul Sf. Vasile se încadra și aceasta: fata care dorea să ştie dacă se va căsători cu cel pe care îl iubeşte trebuia să ia, la ora 12.00, două lumânări de ceară, uneia asociindu-i numele ei, celeilalte, numele feciorului pe care îl dorea drept soţ, şi să le pună într-un vas cu apă; exista credinţa că acel fecior o va lua de soţie dacă lumânările ce ardeau se apropiau. În alte localități, ’’lumninuţele’’ de ceară se făceau de Bobotează.

Tot la miezul nopţii dintre ani, fetele ieşeau cu ochii închişi şi numărau nouă pari din gard. Parii sunt aici substitut al ursitului, calităţile acestuia transpunându-se, prin magia similitudinii, asupra celui sortit. Astfel, dacă parul nimerit era înalt şi drept, aşa va fi şi viitorul soţ, sau, dimpotrivă, dacă era noduros, sortitul era o persoană urâtă. În cercetarea de teren realizată, au fost întâlnite cazuri în care femeile au apelat la această practică şi calităţile celui cu care s-au căsătorit s-au dovedit a coincide cu ceea ce parii le-au ''prescris''.

Grupul Folcloric Iza, Maramureș / Credit foto: Ioan Pop

Care mai sunt sau au fost tradițiile de Anul Nou, de Sf. Vasile, în zona pe care o reprezentați?

Pe vremuri, se făcea legătoare dintr-un prosop (ștergură) cu bani alături, cu care era legat de mână cel denumit Vasile, după ce se ieșea de la biserică. Ștergura era legată de tânăr de un grup de feciori sau de nevăstoi (oameni căsătoriți). Vasile se "dezlega" dând o petrecere. Acest obicei este acum doar o amintire!

Pe alocuri încă mai răsună satul de cetere, zongore și dobe. De data aceasta, colinda de Anul Nou este adusă de feciori numai la casele cu fete și, mai rar, este colindat câte un neam mai apropiat. Colinda tradițională este  "Noroc bun, frate creștine!".

În casele fetelor colindate era odată un adevărat concurs între benzile de feciori și ceterași pentru stabilirea unei ierarhii, a falei și mândriei moroșenești. Sunt nelipsite urările de "la mulți ani" pentru cei ce poartă numele Vasile.

Astăzi, Ajunul este Revelion comercial, petrecerile sunt prezente în rândul maramureșenilor. Tradițiile devin din ce în ce mai mult o poveste cu a fost odată...

Ioan Pop, rapsod popular Grupul Iza, Maramureș / Credit foto: Ioan Pop

***

Născut în comuna Poienile Izei, județul Maramures, este liderul Grupului Folcloric Iza. Cântă cu vocea, la ceteră (vioară) și,în concerte, când este cazul, cântă la higheghe cu goarnă (vioara cu goarnă), braci (violă), zongoră (chitară), tilincăși, drâmbă.

A dat frâu liber talentului cu care l-a înzestrat Dumnezeu, în satul natal, până la 18 ani. La început a cântat după ureche, cum făceau mai toți muzicanții la acea vreme. În 1974 a fost selecționat rapsod în cadrul Ansamblului “Mara” din Sighetul Marmației, a avut șansa de a fi alături de artiști care au intrat deja în analele folclorului maramureșan precum celebrul ceteraș Gheorghe Covaci Cioată, artiști de la care a învățat și s-a inspirat.

A cântat pentru mari personalități ale țării. În 1993 i-a colindat pe Regina Ana și Majestatea Sa, Regele Mihai al României.

A participat la nenumărate festivaluri naționale și internaționale (SUA, Canada, Suedia, Norvegia, Germania, Elveția, Franța etc.) și a adunat o multitudine de premii și distincții. Printre premii se numără trofeul, obținut de ansamblul din care făcea parte, "Discul de Aur al Festivalului de Folclor de la Dijon", în Franța (1976).

A colaborat de-a lungul anilor cu regizori de film și actori de teatru contribuind la realizarea unor opere cinematografice și de teatru.

Alături de Grupul Iza, al cărui lider este, a participat la realizarea spectacolelor:

“Nunta” la Teatrul Național din Cluj Napoca, în 1996;

“Electra” la Teatrul de Stat din Oradea, în regia lui Mihai Măniuțiu, 2004;

“O vara fierbinte pe Iza” in regia lu Mihai Maniutiu;

“Electra” cu Teatrul Radu Stanca din Sibiu, în regia lui Mihai Măniuțiu.

Din 1988  face parte din Grupul Iza, înființat cu ocazia unui important eveniment, desfășurat în Elveția și Franța, organizat de către Speranța Rădulescu, prestigios etnomuzicolog român,  și Institutul de Folclor București în colaborare cu Institutul de Etnomuzicologie din Geneva, în memoria muzicologului  Constantin Brăiloiu.

Din grup fac parte acum 3-5 persoane, interpreți talentați la diferite instrumente specifice zonei Maramureșului, în general părții de Nord-Vest a României, precum: vioara, zongora, braci, tilinca, cetera oșenească, drâmba, vioara cu goarnă, doba, contrabasul, toca, trâmbița.

Ioan Pop împreună cu grupul Iza promovează tradiții și obiceiuri ale strămoșilor, sunt autentici și iubiți pentru veselia pe care o stârnesc la fiecare apariție.

***

Nașterea lui Hristos să ne fie de folos, iar anul ce vine să fie cu bine!

***

Alese mulțumiri domnului Ioan Pop, ropsod popular și lider al Grupului Flocloric Iza din Maramureș, și doamnei Anuța Pop, dr. specialist în etnologie și studii culturale, un profesionist de excepție al Centrului Cultural - Social din Vișeul de Sus, Maramureș.

***

Interviu realizat de Maria Grăjdan