Când ne gândim la Constantin Brâncoveanu, în minte ne vine prima dată Palatul de la Mogoşoaia. Însă primul conac ridicat de domnitorul Ţării Moldovei se află la Potlogi, la doar 50 de kilometri de Bucureşti, pe autostrada spre Piteşti.
Cum se trăia şi cum se mânca la curtea domnească, dar şi alte poveşti mai puţin ştiute despre Constantin Brâncoveanu, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Europa vremii sale, pot fi aflate la Potlogi.
Complet restaurat, dar rămas încă aproape necunoscut, Palatul de la Potlogi, unul dintre cele mai frumoase din ţară, a fost construit de Constantin Brâncoveanu în urmă mai bine de 300 de ani.
Potlogi este la jumătatea drumului vechi dintre Bucureşti şi Târgovişte, vechea capitală a Ţării Româneşti, unde lui Brâncoveanu îi plăcea să stea, cu voie de la Înalta Poartă. Cum deja avea aici o moşie şi dorea să construiască pentru fiecare dintre fii câte un palat, a dispus ridicarea unei curți domneşti, destinată fiului cel mare, Constantin. Lucrările au început în 1698 şi au durat mai puțin de un an!
Palatul nu este mare, dar are o grație remarcabilă, cu o scară monumentală şi un pridvor cu coloane brâncoveneşti care îl fac de neuitat!
„Potlogi este viu astăzi, pentru că această curte domnească, construită prin strădaniile voievodului a renăscut prin restaurare, în urma unui proiect european, care l-a pus în valoare. La Târgovişte, palatul domnesc s-a ruinat, ceea ce înseamnă că trebuie să improvizezi când povesteşti vizitatorului, pe când la Potlogi poţi să vezi: cum era casa lui Brâncoveanu, unde mânca domnitorul, unde dormea acesta”, declara Irina Cîrstina, doctor în istorie, în cadrul emisiunii „Exclusiv în România” de la TVR 1.
Dar până la intrarea în palat, în curte pot fi vizitate şi alte clădiri. Lângă poartă, este droşcăria, locul unde stăteau şi erau reparate trăsurile şi droştele – o caleaşcă descoperită. Şi, ca să ne facem o idee despre traficul de atunci, sunt expuse câteva „maşini” ale acelor secole, deşi replica este mai mult o miniatură față de cele din timpul lui Brâncoveanu, care erau trase de 6-8 cai şi ajungeau să măsoare 5 metri lungime!
Vizavi de droşcărie este cuhnia (bucătăria), şi ea la mare distanță de palat, ceea ce făcea ca mâncarea să ajungă rece pe masa invitaților, care cam cârcoteau din cauza asta, după cum aflăm de la cronicarul vremii. La masă la Vodă se făcea simţită influenţa musulmană şi nu se gătea carne, în schimb mâncarea era multă şi bună, după reţete franţuzeşti, nemţeşti sau italieneşti. La o masă obişnuită erau servite 12 feluri cam în 4 ore, iar la un ospăț, 20-24, ba după unii chiar 72! Pentru cel din urmă trebuia să-ți rezervi cel puţin 12 ore şi un stomac pe măsură!
În sala ospețelor, poveştile par desprinse din basmele lui Petre Ispirescu. Una dintre ele ne spune că, la zilele solemne, datina era ca farfuriile murdare să nu fie strânse de pe mese, ci să se pună una peste alta, iar pe la finalul ospățului, mesenii ajungeau să mănânce din picioare şi să nu se mai vadă între ei din cauza munților de farfurii!
În cabinetul domnitorului sunt câteva obiecte originale precum celebrele cronici brâncoveneşti, scrise cu litere chirilice, o scrisoare, o listă cu cheltuieli administrative, care păstrează semnătura lui Constantin Brâncoveanu.
În sala tronului este aşezat un jilţ, poziţiont contre-jour deoarece aşa chipul lui Vodă nu putea fi observat, în schimb el trebuia să vadă foarte bine fețele boierilor şi să-şi da seama dacă mint sau nu.
Unele dintre puţinele frânturi originale ale palatului sunt în dormitor, unde se pot observa urmele vechii picturi, care se crede că era un albastru de Voroneț, acum fiind însă negru. Decorațiile care împodobeau fiecare cameră abia se pot zări, multe fiind, de fapt, realizate după alte clădiri brâncoveneşti în timpul refacerii ansamblului, pentru că palatul de la Potlogi nu a trecut printr-o simplă restaurare, ci mai degrabă a fost reconstruit, după numeroasele distrugeri la care a fost supus. Primele, chiar după decapitarea familiei domnitoare, când turcii au căutat aurul lui Brâncoveanu, considerat unul dintre cei mai bogați oameni din Europa – de altfel, era supranumit Altîn–Bey, adică Prinţul Aurului, având, conform ambasadorului Veneţiei la Înalta Poartă, o avere de aproape 2 milioane de guruși (cam 12.4 milioane de euro în zilele noastre), plus 171 de proprietăţi.
Se spune că turcii ar fi scormonit după averea pe care se presupunea că Brâncoveanu o ţinea în „tainiţă” – o încăpere fără ferestre -, dar negăsind-o, au distrus ansamblul, care a rămas părăsit vreme de 250 de ani. Au urmat alte şi alte distrugeri, apoi încercări de reabilitare, dar abia în anii 2000 lucrările au luat amploare şi situl a fost finalizat şi inclus în circuitul turistic.
Pivnița boltită este singura parte rămasă din ansamblul inițial, dar acum nu mai adăposteşte băuturi şi alimente, ci conferințe şi concerte.
De remarcat este şi frumoasa loggie care dă spre curtea din spate, unde pe vremea lui Vodă era şi un heleșteu plin cu peşti. Se pare că Brâncoveanu nu avea doar foarte mulţi bani, ci şi gust, astfel că pentru grădini adusese francezi, recunoscuţi ca mari maeştri în domeniu.
Dincolo de gardul palatului, este biserica ridicată de Constantin Brâncoveanu înainte de a construi curtea domnească, pe vremea când era mare spătar. Datând din 1683, edificiul avea inițial o singură turlă şi un hram, cel al Sfântului Dimitrie. În timp, biserica a mai căpătat o turlă şi încă un hram, al Sfântului Nicolae. Aici, se pot încă vedea o parte din primele fresce, cele din timpul lui Constantin Brâncoveanu, cum e tabloul votiv unde domnitorul apare alături de cei patru fii, iar soția sa, alături de cele şase fiice.
Constantin Brâncoveanu a fost domnitorul Ţării Româneşti între anii 1688 şi 1714, având una din cele mai lungi domnii din istoria principatelor române, fără să poarte niciun război. În timpul său, ţara a cunoscut o amplă înflorire culturală, iar după el au rămas numeroase ctitoriii religioase şi un stil arhitectural care-i poartă numele.
Cu o avere considerabilă, Constantin Brâncoveanu şi-a cumpărat bunăvoinţa turcilor şi a plătit regulat dări, dar totodată, precaut, a căutat să-şi asigure un refugiu în Occident. Cu toate acestea, a fost mazilit şi dus la Constantinopol cu întreaga familie, unde a fost torturat pentru a ceda turcilor averea. A fost executat pe 15 august 1714, împreună cu cei patru fii (Constantin, Ștefan, Radu şi Matei) şi cu sfetnicul Ianache Văcărescu. 278 de ani mai târzi, în 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe Voievodul Constantin Brâncoveanu, împreună cu fiii şi sfetnicul, Ianache, trecându-i în rândul sfinţilor, cu zi de prăznuire la data de 16 august, sub numele de „Sfinții Martiri Brâncoveni”.
Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi poate fi vizitat de marţi până în duminică, în funcţie de anotimp: între 1 aprilie şi 29 octombrie, de la 9.00 la 18.30; între 30 octombrie şi 31 martie, de la 9.00 la 17.00.
Tariful de intrare este de 20 lei – preţ întreg/ 10 lei – preţ redus.
Sursă foto: vantasctiworld
Un text de Laurenţia Axente
