LIFESTYLE
Marin Predușel a lăsat lumea satului la 14 ani pentru a-și continua viața la București. Este tatăl a trei copii și dă naștere cu multă pricepere unor instrumente muzicale românești precum: ocarină, fluier, cimpoi. A stat aproape de hora satului teleormănean, Troianu, de unde a deprins gustul pentru cântatul la instrumente tradiționale, începând cu fluierul.
A participat la festivaluri din diferite colțuri ale Europei, adunând premii numeroase, și a cântat pentru nenumărate deleagații de diplomați străini, regi, prinți și prințese, președinți de state, la Muzeul Satului din București.
Marin Predușel cântând la cimpoi / Secvență surprinsă în Muzeul Național al Satului din București de către Maria Grăjdan
Cum a fost copilăria dumneavoastră la Traianu?
Îmi pare bine că m-am născut la țară. În zilele noastre mulți copii nu știu ce sunt cu adevărat animalele, nu au gustat natura cum am gustat-o eu. A fost și greu, nu zic nu... Am fost cu caprele și vacile pe pășune, fratele meu mă solicita la muncile de zi cu zi: strângeam coceni, căram apă la oi cu cobilița. Tata lucra în zootehnie și i-a lăsat avere fratelui meu oi. Stăteam la stână să păzesc oile. Eram apostrofat și chiar "atins" uneori dacă nu îmi făceam treaba dată de frate. Eram mic și oboseam. Odată am adormit, într-o vară, pe miriște, și niște tractoare au fost la un pas de a mă strivi.
Am simțit bucurii ale vieții la țară, dar și duritatea acesteia. Cel care m-a îndemnat să îmi construiesc un viitor la București a fost bunicul, frate cu tatăl Doinei Badea, cântăreața. Așa am plecat la București în 1965.
Cum a fost integrarea în viața de oraș?
Am locuit 6 luni la Doina Badea, am făcut școala profesională de mecanică. Doina Badea era strictă cu mine și am decis să plec la un moment dat de la ea. Am plecat la căminul școlii, am obținut 5 ani de contract la fabrica 23 August.
Fluiere, paie, caval, ocarine realizate de Marin Predușel / Credit foto Maria Grăjdan
Cum a început aventura în lumea instrumentelor muzicale?
Dacă în copilărie învățasem să cânt la fluier, am continuat apoi cu naiul, mi-am luat și caval și am urmat cursurile Școlii Populare de Artă din București. De la 10 ani și până la 74 câți am acum tot cânt. Prima mea sursă de inspirație a fost fratele meu și formația de fluierași din sat. Mergeam la bâlciuri și râvneam la fluiere de cum le vedeam.
În București, în timpul cursurilor Școlii Populare de Artă, m-am împrietenit cu Ion Lăceanu, instrumentist la ansamblul folcloric Perinița. Dirijorul unui grup întâlnit la Casa de Cultură "16 februarie" m-a pus și pe mine să cânt la fluier, ulterior prezentându-mi-l pe Ion Lăceanu. Dirijorul se numea Traian Târcolea.
Am ajuns la Ansamblul "Perinița", aici l-am cunoscut pe Lăceanu. El m-a îndrumat 4 ani în muzica instrumentală.
Instrumente muzicale tradiționale realizate de Marin Predușel / Credit foto: Maria Grăjdan
Cine v-a învățat să faceți primele intrumente?
A fost un meșter foarte valoros, Ion Boghian la Polovragi, de la el am învățat să fac fluiere. Boghian lucra la strung cu pedală. Săracul, a murit călcat de tractor. Am învățat să fac fluiere deși gândul meu era să cânt.
Am avut și piedici: un meșter prezent la Muzeul Satului din București, Pavel Caba, m-a descurajat spunându-mi că a face fluiere nu este pentru oricine. M-a lăsat greu să testez vreun fluier de-al lui. Dar Boghian, de la care toți fluierașii profesioniști cumpărau fluiere, nu m-a lăsat să dau înapoi. Boghian lucra cu finețuri, nu oricum: avea pruni care creșteau pe calcar și pietriș, iar lemnul avea rezonanță.
Ce ustensile și materiale foloșiți pentru meșteșugirea instrumentelor muzicale tradiționale?
Am de la șubler, la micrometru pentru măsurarea dimensiunilor, strung, burghie de diferite dimensiuni etc. Fiecare fluier nu are aceeași gaură pe interior, fapt ce are impact asupra sunetului. Fluierele făcute de mine în toate gamele necesită folosirea unor burghie diferite. Principiile de realizare a cavalului sunt aceleași cu cele de realizare a fluierului, dar diferă lungimea și gaura dispusă pe interior. Cavalul are 5 găuri, fluierul are 6. Lemnul, trestia de zahăr, sârma, dălțile, topoarele, tabla de alamă, burduful de capră pentru cimpoi sunt parte din procesul de creație.
Marin Predușel cântând la cimpoi / Credit foto: Maria Grăjdan
Burduful trebuie să fie impecabil, fără găuri, pentru a nu răsufla sunetul. Burduful poate fi îmbrăcat în țesătură artizanală. O lună durează curățarea pielii pentru ca burduful să fie fiabil.
Cum trebuie să fie lemnul pentru instrumentele create de dumneavoastră?
Folosesc lemn de prun, cireș, frasin. Uneori îl primesc din Maramureș.
Care sunt instrumentele specifice zonei din care proveniți, Teleorman?
Aș zice că fluierul este cel mai popular instrument al zonei, dar se cânta și se mai cântă la: cobză, vioară, acordeon și caval.
Piculine, Marin Predușel cântând la instrumente create de el / Credit foto: Maria Grăjdan
Ce instrumente meșteriți dumneavoastră?
Realizez fluiere în diferite game, în funcție de cererea muzicanților profesioniști și nu numai, cavale, paie, fluiere-cimpoi, piculină (model copiat la un festival din Sicilia), ocarine.
Cum transmiteți mai departe meșteșugul dumneavoastră?
Nu am cui transmite meșteșugul instrumentelor muzicale tradiționale românești. Vă dau exemplul unui domn care a venit la mine cu gândul de a învăța aceasta artă, trimis de muzeu. I-am spart un lemn, am ales fibra, l-am cioplit, l-am rotunjit, l-am pregătit pentru găuri, am găurit fluierul pe interior din cap în cap, l-am finisat și apoi i-am făcut vrana, dopul, diferite canale, i-am făcut fluierul final. Apoi l-am dat cu ulei de semințe de in pentru întreținerea lemnului. A doua zi ar fi trebuit să se apuce de treabă sub supravegherea mea. Dar ce să vezi?! Nu știa nici măcar să dea cu toporul. I s-a părut greu...și nu a mai venit să continue învățarea.
Un alt tânăr întâlnit la Cetatea Alba Iulia, la un târg, dorea și el să facă fluiere, dar a rămas cu dorința, că efort nu era dispus să facă.
Am avut și niște ateliere de lucru la Muzeul Satului vreo 5 ani, unde încercam să învăț copii și tineri să facă ocarine și fluiere, dar de ceva vreme nu se mai organizează.
Cât timp vă ia să faceți fluiere și cum vă organizați în munca dumneavoastră?
De exemplu, a face 2 fluiere presupune o muncă de 5-6 ore, spre deosebire de un cimpoi care necesită 2 luni de muncă. Lucrez zilnic, în timpul săptămânii de la ora 9.00 până la ora 17.00.
Într-o zi sparg lemn pentru 50-100 de fluiere. Am cultivată trestia mea de zahăr acasă pentru a face paie.
După spargerea lemnului, urmează cioplirea cu toporul, apoi respect cote de găurire cu ajutorul strungului, execut găurirea manuală de la cap la cap, trec la finisare, stabilesc lungimea, vrana, canalul, creez dopul și, în cele din urmă, reglez sunetul.
Care este simbolistica incrustată pe instrumentele muzicale create de dumneavoastră?
Elementul meu definitoriu, prin care sunt recunoscut, este dat de dungile incrustate cu sârmă subțire de covrigi, alții apelează la flori.
Marin Predușel cântând la caval / Credit foto: Maria Grăjdan
Cine cumpără cele mai multe instrumente realizate de dumneavoastră?
De la mine cumpără instrumentiști profesioniști ai unor formații și ansambluri folclorice din țară. Cele mai multe instrumente îmi sunt, însă, solicitate în Moldova, Japonia, Anglia, Belgia, Franța și Cehia.
Am cimpoi expus în muzee din Cehia și Franța.
Marin Predusel și albumul său cu muzică tradițională românească veche / Credit foto: Maria Grăjdan
Muzica interpretată de dumneavoastră la instrumente muzicale unde poate fi ascultată și din ce ansambluri ați făcut parte?
Am înregistrat muzică veche, nealterată de vremuri, pe albumul "Doină. Cântece de suflet", proiect concretizat alături de Orchestra Radio.
Am cântat în Ansamblul Folcloric "Perinița", am fost obligat să cânt și la Cântarea României, dar cel mai mult am activat la Doina Bucureștiului, colindând toată Europa și adunând în palmares multe premii internaționale.
Marin Predușel / Credit foto: Maria Grăjdan
Sunteți printre foarte puținii meșteri populari de instrumente, care mai trăiește în România. Cum simțiți sprijinul autorităților statului față de meșterii populari?
Statul român nu sprijină promovarea meșteșugului. Stau în sectorul 5 al Bucureștiului, dar nicio autoritate a sectorului nu mă cunoaște sau se interesează de mine...
Maria Grăjdan și Marin Predușel la Muzeul Național al Satului din București / Credit foto: Maria Grăjdan
***
Mulțumiri domnului Marin Predușel pentru interviul acordat pentru TVR! Sănătate, putere și inspirație pentru a putea da viață cât mai multor instrumente muzicale pentru toți cei care iubesc și trăiesc muzica tradițională românească!
***
Interviu realizat de Maria Grăjdan
