LIFESTYLE

Gheorghe Gînea din comuna Suhaia, județul Teleorman, practică meșteșugul prelucrării blănurilor de animale de la 12 - 13 ani. A învățat meserie de la bunicul lui, Mitu Urdoi, unul din cei mai cunoscuți cojocari din jud. Teleorman în urmă cu 44 de ani. Aflăm de la domnul Gînea despre argăseala blănii animalelor, spălarea și cuprinderea ei cu sare, despre cum ajunge blana animalului obiect decorativ în casele oamenilor.

Munca domniei sale este apreciată în târgurile organizate la diferite muzee din țară, inclusiv la Muzeul Național al Satului din București, dar și în piețe precum cea volantă de la Academia Militară din capitală.

Blănițele muncite de Gheorghe Gînea și-au câștigat faima în diferite colțuri ale lumii fiind apreciate foarte mult de turiștii străini, care l-au întâlnit în muzee și târguri.

Potrivit lui Gheorghe Gînea pielea animalului se ține împachetată cu sare, la rece, maximum 6-7 luni până la prelucrarea ei. Pielea poate fi pregătită pentru argăseală cel mai devreme, după 2 săptămâni de stat la sare.

"Mai întâi, se jupoaie pielea animalului. Apoi se cuprinde pielea cu blană în sare, împachetată sul. După 2 săptămâni, se spală, se decarnează, se începe argăseala, potrivit lui Gheorghe Gînea.

Dar ce înseamnă argăseală? Nu e tocmai la îndemâna oricui termenul.

"Se pune apă și sare în butoi, în funcție de tipul blănurilor. Nu trebuie înghesuite blănurile, pentru a avea loc o flotă în butoi care să permită un amestec ușor.

Dimineața și seara se pune soluție, spre exemplu, acid formic, timp de 2-3 săptămâni.

Se controlează, se scoate o blană din butoi, după 2 săptămâni de tratare cu soluție și se observă dacă s-a albit. Dacă s-a albit una, scot toate blănurile din butoi", a adăugat meșterul Gânea.

Urmează procesul de uscare...

"Blănurile se pun la uscat numai pe bare de lemn sau cablu învelit în plastic, nu pe metal, pentru a nu absorbi rugina blănurile scoase din saramură.

Dacă sunt temperaturi foarte mari, scot blănurile dimineața la uscat și le las până la ora prânzului, apoi le bag la umbră în șopron sau cameră și le întorc cu lâna în sus.

În timp ce se usucă, trebuie să stau lângă blănuri pentru a trage de ele, astfel încât să nu se strângă. Uscarea durează 2-3 zile, depinde de cât de mari sunt exemplarele", a mărturisit Gânea.

Uscarea nu este totul!

"După uscare, în funcție de câte blănuri vreau să curăț, le pulverizez cu apă seara, le împachetez sul, le acopăr în pătură, pun greutate pe ele, pietre curate, pentru a absorbi apa.

Apoi întind blănurile de la cap la coada, le răstrag, le bag la meliță, le întind pe lățime la meliță cu coltucul și gripca", am aflat de la meșterul Gheorghe Gânea.

Soarele revine iar în ecuație!

"Le scot la soare din nou, pentru a se usca, dar nu foarte tare, ci moderat. De ce?  Pentru a nu crăpa pielea când e pregătită pentru finisare. După ce a stat din nou la soare, blana se bagă la mașina de curățat, apoi iar la meliță pentru finisarea cu șmirghel",  a mai dezvăluit iubitorul de blănuri.

Finalul procesului de prelucrare a blănii unui animal

"Marginea pielii se taie atent cu lamă sau cuțit ascuțit, pentru a da o formă frumoasă produsului finit. După tăierea pielii, se întoarce blana cu lâna în sus, se dă la țesălat, se piaptănă blana, pentru a cosmetiza lâna. Dar blănurile crețe nu se țesălează, se păstrează aspectul lor natural.

Apoi expun munca mea la vânzare!", a conchis Gânea.

Gheorghe Gânea vinde blănuri de decor pentru case restaurante, unele din blănurile prelucrate de domnia sa ajung la Costel Jeleanu, cu care se cunoaște din copilărie, și care confecționează căciuli, gulere și alte obiecte vestimentare, ducând și acesta mai departe meșteșugul învățat de la tatăl lui.

Blănurile ajung la meșterul popular Gânea de la ciobani cunoscuți, în Săptămâna Mare a Paștelui. Are privilegiul de a-și alege cele mai frumoase blănuri. Ciobanii jupoaie mieii și îi dau mână liberă la ales blănuri care mai de care mai arătoase.

Prelucrează și blănuri de răpitori precum vulpea și șacalul de la vânători. Mai găsește animale călcate pe marginea drumului de mașini: iepuri, vulpi, chiar și bursuc și șacal, a căror blănuri nu le lasă nevalorificate.

Ustensile folosite, pasiune și multă răbdare

"Nu pot lucra fără meliță, lamă, cuțit, gripcă, coltuc, sare, soluție, butoi, suport pentru uscare, șmirghel pt finisare, pături pt învelire, pietre pentru presare. Pentru a ajunge la o blană gata de expus la vânzare, muncesc o lună jumate, aproximativ. Pun mult suflet, am răbdare cu carul și știința de la bunicul meu. Cândva prelucrarea blănurilor a fost un meșteșug profitabil, dar nu mai este începând de după pandemie. Muncesc să supraviețiuesc", a subliniat meșterul popular Gheorghe Gânea.

Păstrarea blănurilor pentru a nu fi afectate de paraziți

"Acidul formic folosit de mine nu permite apariția unor paraziți. Dar, acasă, orice blană decorativă trebuie aerisită, scuturată saptămânal. Când e nevoie a fi curățată mai în profunzime, se spală cu apă și detergent în cadă de mână, apoi se limpezește în mai multe ape și se lasă la uscat respectând principiile enunțate mai sus, legate argăseală. În timp ce se usucă, trebuie tras de blană pentru a nu se strânge", ne sfătuiește Gheorghe Gânea pe cei care deținem blănuri ca obiecte decorative în casă.

Moare meșterul, moare meșteșugul

"Aș vrea să transmit ce știu mai departe, dar nu prea am cui... Aprope nimeni nu a venit spre mine cu dorința de a învăța acest meșteșug. Este pe cale dispariție, dacă moare meșterul, moare tradiția. Dar am avut șansa să îi învăț totuși pe doi băieți cum se argăsește pielea de animal, unul a fost taxidermist (așa se numește cel care împăiază animale și păsări), la Muzeul Grigore Antipa din București. Iar altul era un băiat din Pantelimon de origine rromă, care știa să împăieze păsări, dar a vrut să învețe să argăsească piei de animale. Este de admirat că practică și sport de performanță: haltere." (Gheorghe Gânea)

Din păcate, potrivit meșterului popular, Gânea, statul este absent, nu sprijină meșteșugul, nu sprijină promovarea și păstrarea meșteșugurilor vechi românești ... Ce îl bucură este faptul că muzeele nu îi percep taxă când este chemat cu drag la târguri, iar domnia sa le onorează cu multă deschidere. Este mediul unde rezultatul muncii lui este apreciat.

***

Alese mulțumiri domnului Gheorghe Gînea pentru dezvăluirea tainelor meșteșugului învățat de la bunicul lui cu mulți ani în urmă, pe tărâmuri teleormănene: tăbăcitul și prelucrarea blănurilor de animale.

Mult succes și putere în a mai ține în viață un meșteșug pe care nu mulți îl cunosc!

***

Articol de Maria Grăjdan