Cercetătorii au identificat două rețele cerebrale care ne ajută să anticipăm și să identificăm tranzițiile în muzică. Aceste rețele arată diferit la muzicienii profesioniști față de cei care nu sunt muzicieni.
Așadar cum procesează creierul uman ritmul? Oamenii folosesc două rețele distincte ale creierului pentru a anticipa și a identifica tranzițiile dintre segmentele unei piese musicale, potrivit NewScientist.
Granițele muzicale, momentele în care o secțiune a unei compoziții se termină și începe alta, sunt importante pentru a ne bucura de muzică. Altfel, hitul preferat ar suna ca un flux monoton de sunete aleatorii, „asemănător cu citirea unui text fără semne de punctuație”, spune Iballa Burunat Perez de la Universitatea din Jyväskylä din Finlanda.
Pentru a înțelege modul în care creierul procesează granițele muzicale, ea și colegii ei au analizat activitatea creierului la 36 de adulți în timp ce ascultau trei lucrări instrumentale din genuri diferite: compoziția de tango argentinian Adiós Nonino de Astor Piazzolla, piesa americană Stream of Consciousness de Dream Theatre și clasicul balet rusesc The Rite of Spring de Igor Stravinsky. Toți ascultătorii locuiau în Finlanda și jumătate se considerau muzicieni semi-profesioniști sau profesioniști.
Cercetătorii au descoperit că, chiar înainte de o graniță muzicală, o rețea cerebrală pe care au numit-o rețeaua auditivă timpurie se activează în așteptarea finalului frazei muzicale. Această rețea implică în primul rând zone auditive din partea posterioară a regiunii exterioare a creierului, numită cortex.
O rețea diferită se activează apoi în timpul și după tranzițiile muzicale. Denumită rețeaua de tranziție de graniță, se caracterizează printr-o activitate crescută în zonele auditive spre mijlocul, anterior sau în fața cortexului. Burunat spune că schimbarea activității creierului dintre aceste două zone este similară cu modul în care creierul nostru înțelege diferențele dintre propoziții în limbaj.
Mai multe regiuni ale creierului se dezactivează în timpul și după granițele muzicale, inclusiv cortexul prefrontal ventrolateral drept, care este implicat în sarcini cognitive complexe și în luarea deciziilor. Acest lucru sugerează că, pe măsură ce începe un nou segment muzical, creierul redirecționează atenția și resursele către integrarea noilor informații muzicale, potrivit lui Burunat.
Muzicienii și non-muzicienii angajează și aceste două rețele cerebrale în mod diferit. De exemplu, muzicienii s-au bazat pe zone ale creierului importante pentru procesarea și integrarea auditivă la nivel superior. Acest lucru poate reflecta o abordare mai specializată pentru înțelegerea limitelor muzicale, spune Burunat. Pe de altă parte, non-muzicienii au arătat o conectivitate mai mare în regiuni mai largi ale creierului, indicând o abordare mai generalizată.
Pe lângă clarificarea modului în care creierul procesează muzica, aceste descoperiri pot ajuta, de asemenea, la dezvoltarea de terapii bazate pe muzică pentru persoanele care au dificultăți în înțelegerea limbajului, potrivit lui Burunat. De exemplu, încorporarea elementelor granițelor muzicale în tranzițiile lingvistice - poate prin stabilirea silabelor unei melodii - poate face propozițiile mai ușor de înțeles, spune Burunat.
***
Sursă: NewScientist
Credit foto: Cast of Thousands - Shutterstock