La 24 ianuarie sărbătorim Unirea Principatelor Române sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), primul pas esențial spre România modernă. Până să se ajungă la alegerea lui Cuza ca domn al celor două Principate a fost nevoie de timp, diplomaţie, voinţă şi, ca în politică, de alianţe, trădări şi chiar anularea unui scrutin electoral. Un moment crucial în drumul spre unire a avut în prim-plan familia Vogoride.
El, Nicolae Vogoride, numit de turci caimacam al Moldovei, cunoscut pentru poziția sa antiunionistă şi devenit faimos prin încercările de a bloca unirea. Ea, Cocuța, soția lui Nicolae, militantă pentru unire, care a dejucat planul soțului.
Dar cine erau, de fapt, Nicolae și Cocuța Vogoride? Povestea lor este plină de contradicții și răsturnări de situație.
PAŞII CĂTRE UNIREA PRINCIPATELOR
Tratatul de la Paris, semnat la 30 martie 1856, a pus capăt Războiului Crimeii. Acesta a schimbat echilibrul de putere în regiune, iar Protectoratul Rusiei asupra Principatelor Române a fost înlocuit de garanția colectivă a Marilor Puteri europene, sub suzeranitatea Imperiului Otoman.
Printre deciziile tratatului s-au numărat retrocedarea sud-estului Basarabiei către Moldova (inclusiv Cahul, Bolgrad și Ismail), recunoașterea libertății de navigație pe Dunăre, înființarea armatei naționale pentru menținerea ordinii interne.
Mai important, însă, a fost faptul că Tratatul de la Paris a deschis calea către reorganizarea politică a Principatelor. Referitor la unire, pentru că Marile Puteri nu se puteau înțelege, s-a hotărât ca moldovenii și muntenii să-și decidă singuri soarta, prin intermediul adunărilor reprezentative (Divanurile ad-hoc).
NICOLAE VOGORIDE ȘI ROLUL SĂU ÎN PROCESUL UNIRII
În 1856, mandatele domnitorilor Barbu Știrbei din Țara Românească și Grigore Ghica din Moldova expiră, iar Înalta Poartă numește caimacami (locțiitor al domnitorului), aceștia urmând să organizeze alegerile Divanurilor ad-hoc. În Muntenia a fost desemnat Alexandru Ghica, dar în Moldova situația a fost mai complicată, deoarece Theodor Balș, prima alegere a turcilor, moare.
După moartea acestuia, turcii îl pun caimacam pe Nicolae Vogoride, căruia îi promit, în secret, tronul, dacă împiedică unirea.
Pentru a-și îndeplini scopul, Vogoride recurge la măsuri extreme, astfel încât alegerile să fie câștigate de antiunioniști. Dar planul său se destramă când apar dovezi clare ale fraudelor.
NICOLAE VOGORIDE – ÎNTRE TRĂDARE ȘI AMBIȚIE
Născut în 1820, la Iaşi, Nicolae Vogoride era fiul lui Ştefan Vogoride, demnitar de origine bulgară, fost pârcălab al Galațiului, caimacam al Moldovei şi guvernator al insulei Samos.
Nicolae a fost trimis la studii la Berlin, Viena și München, dar nu s-a remarcat printr-o pasiune pentru învățătură. Dimpotrivă, principele Nicolae Suțu îl descria ca pe un om care „strălucea doar prin prostie şi desfătări”. Şi totuşi, pe el pune ochii logofătul poet Costache Conachi pentru fiica sa Ecaterina, Cocuţa cum îi spuneau apropiaţii.
CINE ERA ECATERINA COCUŢA CONACHI VOGORIDE
Ecaterina s-a născut la 17 august 1828, la conacul de la Ţigăneşti, judeţul Galaţi, părinţii săi fiind logofărul poet Costache Conachi, considerat cel mai bogat boier din sudul Moldovei şi Smaranda Negri. Cum a fost un copil mult dorit şi adorat, cei din jur îi spuneau simplu Cocuţa, nume cu care a rămas şi în istorie.
Ecaterina Cocuța Vogoride Conachi / sursă: Muzeul de istorie „Teodor Cincu” din Tecuci
A fost singurul copil al cuplului, dar pentru că Smaranda mai fusese căsătorită, cu Petrache Negri cu care avusese cinci copii, Cocuţa avea cinci fraţi şi surori după mamă, printre cei mai cunoscuţi fiind Costache Negri, care avea să devină un important om politic şi scriitor şi Elena Negri, muza lui Vasile Alecsandri.
Smaranda moare la doar doi ani după nașterea Cocuței, iar Costache Conachi își va crește singur și cu multă grijă fiica, Cocuța devenind o femeie educată și hotărâtă. Legăturile ei cu unioniștii și firea independentă vor juca un rol esențial în istoria unirii.
Când Costache Conachi se îmbolnăvește, decide să-i găsească Cocuței un soţ. În ciuda opoziţiei şi argumentelor celor din jur care susţineau că Nicolae Vogoride nu e o partidă bună, logofătul nu se lasă şi i-o dă de soție pe Cocuţa, considerată „cea mai bogată fată din Ţara Moldovei”. Nunta fastuoasă a celor doi, care a avut loc la Țigănești, la data de 2 iunie 1846, a durat trei zile şi trei nopţi şi a fost un subiect important al presei vremii. „Curierul Tecuciului” relata cu minuţiozitate atmosfera de sărbătoare, la care a participat şi domnitorul Mihail Sturdza. Dar peste ani, se va dovedi că mirele s-a comportat fix cum au prevăzut cei care se opuneau acestei căsătoriei. Vogoride, care la căsătorie a luat şi numele lui Conachi, a fost omul turcilor şi a luptat pentru boicotarea unirii Principatelor, a risipit cea mai mare parte a averii logofătului şi a murit aproape singur şi uitat.
SCRISORILE INCRIMINATOARE ȘI DEZVĂLUIREA FRAUDEI ELECTORALE
Acţiunile moldovenilor favorabili unirii cu Ţara Românească sunt impresionante, iar Cocuţa se remarcă prin legături strânse cu unioniştii, atât prin fratele său Costache Negri, cât şi prin Vasile Alecsandri şi Mihail Kogălniceanu. În acelaşi timp, Vogoride face tot ce poate pentru ca partida antiuniune să câştige alegerile pentru Divanul ad-hoc. Îl pune ministru de Interne pe Constantin Catargiu, un antiunionist declarat, face presiuni, corupe alegători, de pe listele de alegători sunt înlăturaţi numeroşi preoţi sau mici moşieri cunoscuţi ca unionişti. Astfel, rezultatul scrutinului din 19 iulie 1857 este favorabil celor care se opuneau unirii.
Moment din al doilea episod din proiectul „Unirile Românilor”, în care realizatorul Radu Găină şi echipa sa ne-au propus un documentar dedicat Unirii Principatelor Române din 24 ianuarie 1859.
Unioniştii scriu memorii către cancelariile occidentale în care acuză abuzurile caimacamului, iar prin târgul Ieşilor se vorbea despre fraudă. În lipsa dovezilor, totul părea pierdut. Până când, iese la iveală corespondenţa lui Vogoride cu demnitari ai Înaltei Porţi, care demonstra clar amestecul Turciei, cu susţinerea Imperiului Habsburgic, în măsluirea alegerilor!
Costache Negri este cel care trimite scrisorile la „L’ Etoile d’Orient”, un ziar care apărea la Bruxelles.
Cum au ajuns aceste scrisori diplomatice, pe care Vogoride le ţine bine ascunse, să fie publicate în presa occidentală? Cele mai multe şi voci ale specialiştilor în istorie susţin că soţia sa, Cocuţa i le-ar fi sustras şi le-ar fi înmânat unioniştilor. Există însă şi alte variante care se îndreaptă spre Catinca - fiica nelegitimă a lui Conachi şi soţia unionistului tecucean Ioniţă Hrisanti; alţii îl dau ca autor pe meşterul Lăcătuşu din Tecuci, care avea o dublură a cheii seifului, alţii, pe dama de companie adusă de Vogoride de la Paris, pe maica Eugenia - sora lui Costache Negri sau chiar pe aghiotantul caimacamului.
Dar, deși nu există documente sau dovezi care să arate cu certitudine cine şi cum a obţinut scrisorile incriminatoare, cei mai mulţi ochi s-au fixat spre Cocuţa din mai multe motive: era cea mai apropiată persoană de Nicolae Vogoride care putea ajunge la ele, era cunoscută ca unionistă, avea o relaţie proastă cu soţul ei. Este celebră epistola pe care Cocuţa i-o trimite lui Nicolae Vogoride prin care îi cerea înlăturarea lui Constantin Catargiu şi în care îl ameninţa cu divorţul: „Ai venit în ţară sărac lipit pământului, n-ai altă avere decât zestrea ce ţi-am adus-o eu. Îţi iert risipirea ce ai făcut-o, dar nu-ţi voi ierta trădarea faţă de neamul, faţă de ţara care ar fi trebuit să devie şi a dumitale. Cum nu ai astăzi altă avere decât a mea, aş putea, printr-un divorţ, să te aşez din nou pe paiele de unde te-am ridicat”.
După Unirea Principatelor, aceasta îl părăseşte pe Nicolae Vogoride şi călătoreşte prin Europa. După moartea lui, Cocuța se recăsătoreşte cu principele italian Emmanuele Ruspoli, cel care se va implica în unificarea Italiei şi cu care a avut cinci copii.
Cocuța a avut copii şi cu Nicolae Vogoride, pe Emanoil, Maria, Lucia și Constantin Bartolomeu Negri, născut după despărțirea de acesta.
Din păcate, la doar 42 de ani, în 1870, Cocuța moare şi este înmormântată în biserica din Ţigăneşti.
Şi, aşa cum îi şade bine unei femei cu o viaţă de legendă, şi sfârşitul ei are mai multe variante. Cele mai autorizate surse afirmă că a murit în Italia de malarie, dar mai sunt şi unii care susţin că ea s-ar fi prăpădit în urma complicaţiilor cauzate de sarcina la o vârstă înaintată, moartea survenind la două săptămâni după naşterea fiicei sale Margherita. Iar o altă ipoteză ar fi că legendara moldoveancă ar fi murit în ţară, în urma unui accident de călărie petrecut când se întorcea de la moşia Blânzi, dintr-o vizită de la familia Negri, de unde ar veni şi numele de Movila Cocuţa, formaţiune cunoscută de toţi locuitorii satului Ţigăneşti!
DUBLA ALEGERE A LUI CUZA – UN PAS ISTORIC
Cu scrisorile drept dovadă şi cu susţinerea lui Napoleon al III-lea al Franței, unioniştii obţin repetarea alegerilor pentru Divanul ad-hoc pe care le câştigă.
Apoi, Adunările reprezentative din Moldova și Țara Românească votează în favoarea unirii, adoptând rezoluții aproape identice.
În ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor al Moldovei (5 ianuarie) și al Țării Românești (24 ianuarie). Această dublă alegere consfinţeşte unirea Principatelor sub un singur conducător, eveniment pe care îl sărbătorim astăzi sub numele de Mica Unire.
Alexandru Ioan Cuza, grup statuar din Galați
Unirea Principatelor din 1859 nu a fost doar rezultatul tratativelor diplomatice și al marilor strategii politice. A fost, în egală măsură, povestea unor oameni cu voință de fier, dispuși să riște totul pentru un ideal. Ecaterina Cocuța Conachi Vogoride rămâne una dintre acele figuri care, deși poate controversate, și-au pus amprenta pe istoria noastră. Fără scrisorile care au demascat fraudele, poate că drumul spre unire ar fi fost mai lung. Așa cum 24 ianuarie ne aduce aminte de dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, ar trebui să ne amintim și de cei care, în umbră, au scris pagini esențiale din istoria românilor
Mulţumiri domnului Daniel Dojan, directorul Muzeului de istorie „Teodor Cincu” din Tecuci pentru sprijinul oferit
Surse:
Mileniul românesc. 1000 de ani de istorie în imagini, ed. a II-a, Editura Litera Internațional
coord. acad. Dan Berindei, „Istoria Românilor”, vol VII, Academia Română, București, Editura Enciclopedică, 2003
coord. Marcel-Dumitru Ciucă, „Din Patrimoniul Arhivelor Naționale: album de documente”, Arhivele Naționale ale României, București, 2006
coord. George Marcu, „Dicţionarul personalităţilor feminine din România”, Bucureşti, Editura Meronia, 2012
coord. Ştefan Andronache, „Tecuci, ţinut cu vocaţia Unirii”, ed. a II-a, Tecuci, Editura GraphoPress, 2019
Ionel Necula, „Cocuţa Conachi - vestală la tâmpla ţării”, Iaşi, Editura StudIS, 2020
Vasile Ghica, „Ecaterina/Cocuţa Conachi-Vogoride (Ioana d’ Arc a României) 1828-1870”, Iaşi, Editura StudIS, 2018
